Băncile de retail din Europa au încheiat cu venituri în creștere cu 3% și cu un profit operațional în urcare cu 6%, anul trecut, în condițiile în care costurile au avansat cu doar 1%. Rezultatele acestea creează un moment oportun ca băncile să își reconstruiască modelul de business pentru orizontul anului 2030, arată cea mai recentă analiză Retail Banking Monitor, realizată de strategy&, divizia de consultanţă strategică a PwC.
O mare parte din performanța recentă rămâne însă conjuncturală și se bazează pe dinamica favorabilă a ratelor de dobândă, mai degrabă decât pe modele de afaceri noi. Veniturile nete din dobânzicontinuă să fie motorul dominant al profiturilor, dar nimeni nu poate garanta cât va mai dura acest avânt. Din 2021 și până acum, veniturile pe client ale băncilor europene au crescut cu 27,3%, în vreme ce costurile au urcat cu 6,2%, ceea ce înseamnă că prosperitatea actuală s-a construit aproape exclusiv pe partea de venituri, și nu pe reforme structurale de costuri. În același timp, presiunile competitive se intensifică: competitorii câștigă noi clienți, produsele de investiții de bază migrează către alți jucători, iar AI începe să separe liderii de restul industriei.
Băncile care vor folosi veniturile actuale pentru a-și diversifica încasările din comisioane și taxe, pentru a moderniza distribuția, pentru a scala inteligența artificială și pentru a îmbunătăți eficiența capitalului vor fi mai bine poziționate pentru faza următoare a dezvoltării retail banking-ului.
Diferențele dintre piețele europene se adâncesc de la un an la altul
Franța și Marea Britanie au crescut în continuare pe seama dobânzilor, cu avansuri ale veniturilor nete din dobânzi de circa 14%, respectiv 12%, în timp ce țările nordice, Belgia și Polonia au trecut deja pe un model construit în jurul comisioanelor, unde creșterile s-au apropiat de 10%, semn că alegerile de business ale băncilor, și nu doar contextul macroeconomic, încep să facă diferența între câștigători și restul plutonului.
Sistemulbancarromânesc a merschiarmairepededecât media europeană, cu active brute care au ajuns la 996,1 mld. lei la finalulanului, încreștere cu 8,8%, și cu un profit net de 15,4 mld. lei, potrivitRaportuluianual al BănciiNaționale a României. Înacest context, băncile locale par săaibă o pozițiefoartebună: rentabilitateacapitaluluiaajuns la 17,6%, rata fondurilorproprii de 25,8% depășește media europeană de 20,4%, indicatorii de lichiditate se numărăprintreceimaisolizi din Uniune, iarraportuldintrecosturișivenituri, de 48,9%, bate mediade la nivelulpiețeloreuropene cheie, de 51%. Mai mult, ele par să fi aplicatdejarețeta Strategy&, pentrucăveniturile nete din taxeșicomisioane au urcatanultrecut cu 27,1%, adică de opt orimairepededecâtveniturile din dobânzi, care au crescut cu doar 3,3%. Însă, pe partea de cheltuieli, costurile administrative au sărit cu 12%, alimentateinclusiv de dublareataxei pe cifra de afaceri de la 2% la 4%, o taxă al căreicuantumesteestimat de BNR la 2,1 mld. lei pentruanul 2025.
Vulnerabilitățile rămân aceleași: rata creditelor neperformante a urcat la 2,7%, în timp ce media europeană a coborât la 1,8%, deteriorarea venind mai ales dinspre portofoliul de companii, chiar dacă gradul de acoperire cu provizioane, de 62,4%, rămâne cel mai ridicat din Uniune. Raportul dintre credite și depozite, de numai 66,2% față de o medie europeană de 104,8%, arată cât potențial de creditare stă nefolosit în bilanțurile băncilor românești, în vreme ce expunerea pe titluri de stat, care a ajuns să reprezinte 27,9% din active, leagă tot mai mult băncilede finanțele statului.
Privind spre 2030: AI va redefini industria bancară
Analiza Strategy& arată că băncile care reușesc să treacă de la proiectele-pilot la fluxuri de lucru coordonate pe bază de AI pot câștiga peste 15 puncte procentuale la raportul dintre costuri și venituri, adică echivalentul a decenii întregi de programe clasice de tăiere a costurilor, iar un proces de creditare ipotecară automatizat de la un capăt la altul se poate scurta de la câteva săptămâni la câteva zile. Cine rămâne în urmă va acumula un dezavantaj de cost greu de depășit, mai ales că liderii europeni operează deja la un raport între costuri și venituri de 36%, față de media eșantionului analizat.
Adevărata amenințare vine însă din zona agenților AI care acționează singuri în numele clientului, iar aici lucrurile au ieșit deja din zona teoriei, după ce Mastercard a finalizat în 2025, împreună cu Santander, prima plată din Europa executată integral de un agent de inteligență artificială. În momentul în care astfel de agenți vor gestiona lichiditatea clienților, le vor rebalansa investițiile și le vor muta automat banii acolo unde randamentul este mai bun, marjele pe care băncile le considerau bătute în cuie, de la economiile care stau neplasate în conturi până la fondurile cu comisioane mari, vor începe să dispară. Întrebarea pe care o pune raportul, și pe care băncile nu o mai pot amâna, este cine va deține agentul financiar al clientului, pentru că, dacă interfața principală va aparține unei platforme tehnologice, banca riscă să ajungă o simplă infrastructură invizibilă în spatele ecranului altcuiva. Iar presiunea se vede deja în cifre, în condițiile în care Revolut estimează că unu din trei conturi noi deschise în Europa îi aparține.
Planul pe care Strategy& îl propune pentru orizontul anului 2030 este construit pe cinci piloni: venituri diversificate din comisioane și taxe, completarea tranziției către vânzări digitale, adoptarea inteligenței artificiale ca instrument de productivitate în funcțiile de bază, pregătirea pentru agenții AI și adoptarea modelelor asset-light (în care banca, în loc să dețină active tradiționale, se bazează pe tehnologie, externalizare și parteneriate pentru a oferi servicii financiare și a genera venituri) atât ca instrument de creștere, cât și ca driver al eficienței capitalului.
Însă o data cu creșterea utilizării AI, cresc și pericolele. BNR notează în raportul său că digitalizarea accelerată și utilizarea tot mai intensă a inteligenței artificiale conturează un profil de risc mai complex pentru bănci, în care un incident cibernetic nu mai este o simplă defecțiune operațională, ci poate declanșa retrageri rapide de depozite și poate lovi în lichiditatea băncilor, motiv pentru care supravegherea va trebui întărită în perioada următoare.
