Proiectele imobiliare ce presupun avizele emise de Ministerul Culturii sunt percepute drept unele din cele mai dificile, un adevărat obstacol birocratic. În realitate, spun specialiștii, este unul dintre puținele filtre reale de calitate care mai funcționează în dezvoltarea urbană din România.
„Avizul de la Ministerul Culturii nu este dificil în sine, ci exigent. Diferența este esențială. În zona patrimoniului nu mai proiectezi doar pentru un beneficiar, ci pentru un context care are memorie, valoare și identitate”, explică arhitectul Mădălina Elena Toma, fondator ArhiTem Studio.
În patrimoniu nu există ‘merge și așa’
Avizul de la Cultură devine obligatoriu pentru intervenții asupra monumentelor istorice, pentru construcții în zone protejate sau în proximitatea acestora. În aceste contexte, arhitectura nu mai este doar un exercițiu de funcționalitate sau profitabilitate, fiind, în primul rând, o formă de responsabilitate.
”Orice intervenție, chiar și aparent minoră, poate avea efecte ireversibile. O proporție greșită, un material nepotrivit sau o volumetrie agresivă pot altera definitiv caracterul unui loc. În patrimoniu nu există ‘merge și așa’. Miza nu este doar funcționarea unei clădiri, ci păstrarea unei continuități urbane și culturale”, subliniază Mădălina Elena Toma.
Acest nivel de responsabilitate explică de ce proiectele din zone protejate necesită nu doar talent, ci o echipă de arhitecți cu experiență, rigoare și capacitate de analiză.
De ce proiectele nepregătite se blochează
Una dintre cele mai frecvente percepții în piață este că avizul de la Cultură încetinește sau blochează proiectele. În practică, lucrurile stau diferit.
„Avizul este perceput ca obstacol atunci când proiectul nu este pregătit corect. Când documentația este coerentă și există o înțelegere reală a contextului, avizarea devine un proces firesc de validare. Greșelile tipice sunt recurente: graba, lipsa studiilor, alegerea unei soluții înainte de înțelegerea contextului sau documentațiile incomplete. Proiectele bine construite, fundamentate și argumentate ajung, de regulă, să fie aprobate fără blocaje majore. Problemele apar în cazul proiectelor începute superficial”, explică Mădălina Elena Toma (ArhiTem Studio).
Arhitectul coordonează întregul proces și previne erorile costisitoare
Percepția că arhitectul este responsabil doar pentru partea estetică este încă prezentă. În realitate, rolul său este mult mai complex.
”Arhitectul coordonează întregul proces: de la analiza urbanistică și interpretarea reglementărilor, până la proiectare, avizare, coordonarea specialităților și asistența în șantier.În proiectele care necesită aviz de la Cultură, acest rol devine și mai important.
Arhitectul nu este un cost suplimentar, ci un factor de control al calității. El poate preveni erori costisitoare, poate organiza corect procesul și poate proteja investiția”, spune fondatoarea ArhiTem Studio.
Calitatea este un avantaj competitiv pe termen lung
Intervențiile asupra imobilelor din zone istorice, proiectele din situri cu valoare UNESCO sau lucrările de infrastructură aflate în proximitatea zonelor protejate sunt exemple de contexte în care fiecare decizie contează.
”Aceste proiecte nu pot fi tratate superficial și nu pot fi gestionate de echipe fără experiență relevantă. Ele cer echilibru între funcționalitate contemporană și respect pentru context, între investiție și responsabilitate”, spune arhitectul.
Într-o piață în care prețul este adesea criteriul principal de decizie, diferența reală se face în timp: ”O clădire bine proiectată înseamnă costuri mai mici de întreținere, mai puține intervenții, confort crescut și o valoare mai stabilă a investiției. În schimb, economiile făcute în faza de proiectare se pot transforma rapid în costuri neprevăzute. Iar în proiectele care implică avizul de la Cultură, aceste diferențe sunt amplificate. Pentru că aici nu este vorba doar despre o clădire. Este vorba despre oraș”, încheie Mădălina Elena Toma.