Dacă există un loc în Veneția care să îmbine istoria, arta, gastronomia și emoția pură, atunci hotelul Venice este acela – o destinație în sine, o poveste care se trăiește pe apă, în lumina, tăcerea si atmosfera elegantă a unui palat renăscut din negura trecutului.
Hotelul Venice din Veneția este genul de loc în care călătoria începe cu mult înainte de a ajunge la recepție. „Filmul” începe pe apele Serrenissimei, într-o barcă din lemn care pleacă de la aeroportul Marco Polo și alunecă peste laguna cu nuanțe lăptoase de albastru. Drumul de aproximativ douăzeci de minute trece pe lângă insule pustii și egrete care stau la soare. Pe măsură ce barca înaintează, spațiul se îngustează, iar laguna se transformă într-un labirint de canale și palate care par să reziste cu stoicism sub greutatea istoriei.
Secvența următoare, căci totul pare o producție cinematografică studiată, surprinde propierea de hotel: Grande Canale se curbează lent, dezvăluind Podul Rialto, iar palatul care găzduiește hotelul apare imediat, ca o relicvă magnifică a Veneției medievale. Barca oprește direct la terasa deschisă, unde oaspeții iau masa ca și cum sosirea ta ar fi doar o parte firească a ritmului orașului. Bărcile rapide vin și pleacă, într-o atmosferă care îmbină firescul cu spectacolul.
Fațada palatului, în stil venețian-bizantin, cu arcade înalte și sculpturi delicate, vorbește despre secole de istorie. Dar odată ce pășești în interior, totul se transformă. Arhitectura originală a fost păstrată cu grijă, însă spațiile au devenit o scenă pentru o colecție impresionantă de artă modernă. Contrastul dintre vechi și nou este fluid, inteligent și surprinzător. Povestea hotelului este la fel de fascinantă ca și clădirea. Proprietarii, Alessandro Gallo și Francesca Rinaldo, cunoscuți pentru brandul Golden Goose, au salvat Ca’da Mosto – cea mai veche clădire de pe Canal Grande – dintr-un declin aproape ireversibil. Abandonat timp de jumătate de secol, palatul părea condamnat după ce apele ridicate îi invadaseră subsolul.
Restaurarea clădirii a fost un act de devotament, nu doar un proiect. Lucrările au inclus sigilarea etajelor inferioare, instalarea unor rezervoare pentru colectarea apei și restaurarea minuțioasă a tavanelor vechi de trei secole. În unele saloane, contururile ușilor dispărute au fost lăsate vizibile, ca o amintire a trecutului. Pereții au fost văruiți directpeste zidăria expusă, iar coridoarele au fost îmbrăcate în tapiserii noi, țesute cu fir metalic, care dau senzația unei texturi vii. Fiecare colț al hotelului ascunde un detaliu personalizat: tapet pictat manual, mozaicuri elaborate, mici baruri futuriste care par desprinse dintr-o navă spațială. Nimic nu este generic, nimic nu pare ales la întâmplare; totul are o poveste, o intenție, o semnătură.
Cele 43 de camere ale hotelului sunt la fel de diverse ca orașul însuși. Unele privesc spre curtea interioară liniștită, altele spre agitația Canalului și spre Podul Rialto. Suitele sunt spectaculoase, una dintre ele având chiar o terasă panoramică. Colecția de artă a proprietarilor este omniprezentă. Lucrări de Bruce Nauman, Christo, Yoko Ono și, mai ales, fotografiile alb-negru ale lui Renato D’Agostin dau fiecărei camere o identitate proprie. Unele camere găzduiesc opere ale lui Joseph Beuys, iar lumina care se reflectă din canal creează un joc vizual care transformă spațiul într-o instalație în sine. Exteriorul, văzut de la fereastră, pare un tablou în care Canaletto se află în mișcare.
Spa-ul hotelului, în sspecial, este o revelație. Aici, artista româncă Victoria Zidaru a creat o instalație organică, cu tuburi textile umplute cu ierburi și flori, care transformă camera de tratament într-un sanctuar vegetal. Piscina, aflată la nivelul canalului, oferă o perspectivă unică: gondolierii trec la câțiva metri distanță, în timp ce plutești în apă călduță.
Restaurantul hotelului este un magnet pentru localnici și turiști deopotrivă. Terasa de pe malul apei pulsează de viață de dimineața devreme până târziu în noapte. Micul dejun pe terasă este ănsoțit de un spectacol al trezirii orașului: pescari, bărci încărcate cu legume și produse pentru piața Rialto, lumina care se reflectă în ferestrele mari. În același timp, meniul este mereu proaspăt, savuros, 100% italian în esență și rafinat în execuție. Seara, atmosfera devine magică. Lumânările transformă terasa într-un labirint de lumini calde, iar preparatele – sardine în stil venețian, gnocchi în ragu de rață, deserturi delicate – sunt acompaniate de parada lentă și silențioasă a bărcilor locale.
