Creșterea impozitului pe clădiri comerciale și logistice începe să se reflecte în structura de cost a companiilor din retailul de materiale de construcții și ar putea duce la scumpiri de până la aproape 1% pentru consumatorul final, potrivit estimărilor lui Cosmin Răileanu, fondatorul platformei Depozit Virtual.
Deși dezbaterea publică din ultimele luni s-a concentrat în principal pe modificările privind impozitul pe profit, presiunea fiscală s-ar putea transmite și prin alte canale, în special prin costurile fixe suportate de companii, arată analiza.
Impozitul pe clădiri comerciale este unul dintre acestea, afectând direct afacerile care operează depozite mari și rețele logistice extinse – modelul dominant în distribuția materialelor de construcții.
Pentru clădirile comerciale și logistice de mari dimensiuni, taxa este calculată ca procent din valoarea impozabilă, cu niveluri stabilite de autoritățile locale. În cazul spațiilor evaluate la zeci de milioane de euro, impozitul anual poate ajunge la zeci de mii sau chiar peste 150.000–200.000 de euro pentru o singură unitate, în funcție de oraș.
Raportat la cifra de afaceri, impactul pare limitat. Însă, raportat la marja comercială specifică retailului de volum, impozitul pe clădire poate ajunge să reprezinte între 0,3% și 0,7% din adaosul comercial și, în unele cazuri, să se apropie de 1%. Aceste costuri sunt transferate mai departe în prețurile finale.
„Atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanțul – de la producție la retail – ele nu dispar, ci se transferă în preț. De aceea vedem o presiune structurală, nu conjuncturală, asupra prețurilor”, a declarat Cosmin Răileanu.
Acesta susține că actualul model de distribuție, bazat pe depozite mari și stocuri consistente, a fost construit într-o perioadă în care spațiile erau mai ieftine, iar impozitele pe clădiri aveau un impact redus asupra costurilor totale.
„Impozitul pe clădiri pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă. Sunt mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă costuri. În momentul în care aceste costuri cresc, ele nu pot fi absorbite, ci se transferă în preț”, a spus Răileanu.
Pentru consumatorul final – fie persoane fizice care construiesc sau renovează, fie dezvoltatori imobiliari – efectul nu se vede în calitatea produselor, ci în costul total al proiectelor. Materialele sunt aceleași, însă traseul lor, de la producător la șantier, devine mai scump, pe fondul cheltuielilor logistice și fiscale mai ridicate.
Reprezentanții din sector susțin că presiunea va continua și că industria va fi nevoită să se adapteze, prin optimizarea lanțurilor de distribuție și reducerea dependenței de infrastructura imobiliară costisitoare.
„Nu vorbim despre dispariția magazinelor fizice, ci despre nevoia de a regândi modul în care materialele ajung de la fabrică la șantier, într-o piață care a rămas mult prea tradițională”, a mai afirmat fondatorul Depozit Virtual.
În acest context, impozitul pe clădiri nu este considerat singura cauză a scumpirilor, dar este văzut ca un factor care scoate la iveală limitele unui model economic bazat pe active imobiliare mari și costuri fixe ridicate, într-un mediu fiscal și economic tot mai restrictiv.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.