Fete care practică boxul și te uimesc la fiecare pas pe care îl fac în ring nu găsești ușor. Povestea lor, junioarele și senioarele lotului național al României de box feminin, începe cu încrederea în sine și continuă cu susținerea familiei, puterea de a nu renunța, mai ales atunci când ceilalți cred că vei lăsa garda jos în fața greutăților. Mărturiile lor ne vorbesc despre puterea visului de a urca tot mai sus în ierarhia sportivă, despre tăria de a-ți urma visul. Federația Română de Box feminin este susținută cu generozitate de Red Women Foundation, a cărei președintă este Romina Gingașu. Prin acest sprijin, boxul feminin românesc se afirmă tot mai mult în competițiile internaționale și confirmă că fetele pot lupta cu succes împotriva discriminării de gen. Text de Viorica Rusu/Fotografii de Matei Buță
Alice Maria David: „Antrenorul a spus: două săptămâni. Atât rezistă!”
Mă numesc Alice Maria David, am 15 ani și sunt sportivă legitimată la clubul Dinamo București. Visul meu? Să ajung campioană mondială și, într-o zi, să urc în ring, sub culorile României, la Jocurile Olimpice.
Am început, culmea, cu…
… kickboxing. Aveam 8 ani, eram firavă. Genul de fetiță pe care o vezi la balet, nu într-o sală de kickboxing. Părinții mei au decis să mă ducă la o ședință de kickboxing, să vadă cum mă simt. Antrenorul s-a uitat la mine și le-a spus: „Două săptămâni. Atât rezistă!”. Nu a durat mult și au apărut rezultatele: între 2018-2023 am fost campioană națională la kickboxing. În 2023, am ieșit campioană mondială K1 în Italia și vicecampioană la box și kickboxing. Antrenorul, care m-a primit cu multă rezervă, a înțeles că sunt o luptătoare.
În martie 2023, împreună cu părinții mei, am ajuns la sala de box a clubului Dinamo. M-au primit cu brațele deschise. Și n-am dezamăgit. În 2023 și 2024 am devenit Campioană Națională la categoria 48 de kg. Am participat și la Campionatele Europene, unde m-am clasat pe locul 5. N-a fost podium, dar a fost o experiență utilă. Anul acesta am câștigat locul II la Campionatul Internațional Dracula și locul I la Essf Combat, competiție internațională Școlară.
Câteva gânduri care spun tot
- Unii spun că boxul nu e pentru fete. Că fustele, nu fâșurile, ar trebui să fie în garderoba unei adolescente. N-am nimic împotriva fustelor. Îmi place să fiu cochetă, dar în ring port altă „uniformă”, care îmi dă încredere, curaj și libertate.
- Școală, teme, competiții… Nu-i simplu, dar când iubești ce faci, greul devine parte din poveste. Pentru unii copii, poate părea mult. Pentru mine, e exact cât trebuie.
- Comentariile răutăcioase? Nu prea apar. Oamenii simt când cineva pune suflet. Și eu pun TOT sufletul.
- Familia mea – părinții și surorile – sunt stâlpii mei. Ei sunt în tribună, în gândurile mele și în lacrimile de bucurie după fiecare victorie. Fără ei, n-aș fi reușit.
- Viitorul? Mi-l văd clar. Vreau să fiu medaliată la competiții internaționale, să urc pe podiumuri europene, mondiale, olimpice.
Poate într-o zi, după o medalie de aur, o să dau un alt interviu și o să spun: „Totul a început cu o rochiță și o privire care spunea că n-am să rezist două săptămâni. Și iată-mă aici.” Până atunci, mă antrenez. Visez. Și lupt.
Natalia Maria Constantin: „Visul meu are forma unui ring”
Sunt Natalia Maria Constantin, am 15 ani și practic boxul cu succes. Încă de mică, pașii mei s-au legat de muzică, apoi de ring, iar astăzi trăiesc pentru sport.
Am început cu…
…dansuri moderne, la 3 ani. Pe atunci, așteptam emoționată să intru în scenă. Fiecare spectacol era o adevărată sărbătoare. Dansul m-a învățat disciplina, grația și bucuria de a mă exprima prin corpul meu. Am participat la multe competiții și spectacole, iar aplauzele îmi umpleau sufletul.
Dar la 12 ani am simțit că vreau altceva. Mișcarea nu trebuia să însemne doar eleganță, ci și forță. Și atunci mama m-a îndrumat către kickbox. A spus simplu:
– „Natalia, ești fată, și fetele trebuie să știe să se apere.”
La început mi s-a părut o lume complet diferită de tot ce cunoscusem până atunci. Dacă dansul însemna zâmbete și lumină, kickboxul era despre putere, concentrare și rezistență. După primele antrenamente, am simțit că locul meu e acolo. Mă atrăgea provocarea, îmi plăcea să descopăr cât de puternică pot fi.
5 ani de performanță…
… înseamnă mult. Am muncit, am văzut cum este să nu renunți, să-ți înfrunți fricile și să urci pe podium: locul întâi la Cupa României 2022 și 2023, locul 2 Cupa României 2024, locul 2 la Cupa Mondială 2023, 2024, campioană națională 2023, 2024, 2025, locul 4 Campionatul Mondial din 2024. Fiecare medalie a însemnat enorm.
Totuși, într-o zi…
…antrenorul meu mi-a spus ceva ce mi-a rămas în minte:
– „Natalia, ești bună. Foarte bună. Dar dacă vrei să ajungi la Olimpiadă, trebuie să faci box. Kickboxul nu e sport olimpic.” Și atunci am știut că trebuie să fac următorul pas. La aproape 14 ani, am intrat pentru prima dată într-o sală de box și m-am îndrăgostit de acest sport.
Școala și sala…
…îmi ocupă cea mai mare parte din timp. În weekend, mă relaxez: ies cu prietenii, merg la shopping, mă bucur de viața de adolescentă. Îmi place să păstrez un echilibru între sport și viața personală.
Rezultatele din box au început să apară și ele: locul 3 la Campionatul Național 2024 și locul 2 la Cupa României 2025, la junioare. Pentru mine, acestea sunt doar începutul.
Visul meu cel mare este să ajung la Olimpiadă. Vreau să urc în ring purtând tricolorul și să arăt lumii că boxul nu are gen, că o fată poate fi la fel de puternică și ambițioasă ca oricine.
Visuri
Povestea mea nu este doar despre medalii și rezultate. Este și despre schimbarea drumului, când simți că trebuie. Am pornit din pașii grațioși ai dansului, am trecut prin kickbox și am ajuns în ringul de box, unde îmi construiesc zi de zi viitorul. Și, dacă ar fi să închei cu un gând, acesta ar fi: oricât de greu este, urmează-ți visul. Pentru mine, visul are forma unui ring și a unei medalii olimpice.
Andreea Ionela Negoiță: „Curajul mă definește”
Mă numesc Andreea Ionela Negoiță, am 16 ani și am descoperit boxul la opt ani, când părinții m-au dus prima dată într-o sală de sport. Era o lume nouă, poate puțin înfricoșătoare, dar fascinantă.
Părinții, susținătorii mei
Părinții mi-au spus clar: „Și fetele trebuie să știe să se apere!.” La început, am privit boxul ca pe un joc. Îmi plăcea să învăț mișcările, să repet pașii, să simt că devin mai puternică. Apoi, jocul s-a transformat în pasiune.
Când le-am spus prima dată că vreau să particip la o competiție, părinții mei au ezitat. „Ești încă mică. Nu vrem să te rănești,” mi-a spus mama cu voce tremurată. Dar eu am insistat, iar cu timpul s-au convins că locul meu este în ring.
Nu de puține ori am auzit că boxul e doar pentru băieți. “Nu ți-e teamă că o să-ți strici fața?” Eu am ales să zâmbesc și să merg mai departe. Nu am primit comentarii răutăcioase, doar mirări și glume. Celor care le fac, le răspund simplu: „Mai bine să știu să mă apăr, decât să-mi fie frică.”
O zi de antrenament pentru mine începe cu încălzirea, urmează trei reprize de box cu umbra – acolo îmi imaginez adversarul și testez combinațiile de lovituri. Uneori facem sparring, iar atunci intru în ring și simt adrenalina. După aceea vin sacii, coarda sau mingea și, la final, inevitabil, abdomenele.
Visul, sursă de energie
Sunt zile în care oboseala mă apasă și parcă nu mai am energie. Dar îmi amintesc de visul meu și merg mai departe. Și vă spun sincer: nu e ușor să îmbini școala cu sportul de performanță. După ore și antrenamente, ziua se termină repede și rămâne puțin timp pentru mine. Dar în weekend compensez.
Anii au trecut și munca mea a fost răsplătită. La 16 ani, am în plmares:
- Cupa României: locul 3 în 2023, locul 1 în 2024, 2025.
- Campionatul Național: locul 1 în 2023, locul 2 în 2024.
- Campionatul European: locul 5 în 2023.
- Dracula open: locul 2, 2024, locul 2, 2025
Pentru mine, fiecare medalie are o poveste. În spatele ei sunt ore de antrenament, lacrimi, dureri, dar și bucuria de a reuși.
Visul meu cel mai mare este Olimpiada. Vreau să port tricolorul, să intru în ring știind că reprezint România și să demonstrez că locul fetelor este acolo unde își doresc ele să fie – fie pe scenă, fie pe podium, fie într-un ring de box.
Mărturisire
Povestea mea nu este doar despre box. Este despre încrederea în sine, despre susținerea familiei, despre puterea de a nu renunța atunci când ceilalți cred că nu poți. Și, dacă ar fi să las un gând, ca unei prietene, ar fi acesta: urmează-ți visul, oricât de greu ar fi.
CAMPIOANE ÎN RING, MODELE ÎN VIAȚĂ
Trei fete și-au pus mănușile de box în mâini ca să învingă, în primul rând, prejudecățile despre sporturile rezervate doar bărbaților. Și au reușit! Astăzi au zeci de medalii și continuă să-și afirme personalitatea puternică. Ele pot fi un model de autocunoaștere, de curaj, de dăruire.
Lăcrămioara Perijoc: „În box am găsit adevărata mea chemare!”
Lăcrămioara Perijoc este sportiva care a transformat pasiunea în performanță. De 13 ori campioană națională, campioană europeană și vicecampioană mondială, povestea ei este una despre perseverență și rezultate spectaculoase.
Drumul spre podium
„Am bucuria să fac parte din lotul național de box feminin al României. Drumul până aici a fost presărat cu multă muncă, pe parcursul mai multor ani. Ținta mea a fost să transform un vis în realitate, iar astăzi mă bucur să pot spune că sunt de 13 ori campionă națională, campioană europeană (2019), vicecampioană mondială (2022), vicecampioană europeană (2024) și participantă la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, plus numeroase turnee internaționale câștigate.
De copil am iubit sportul. Fotbalul a fost prima pasiune. Totuși, în box mi-am găsit adevărata chemare: a fost locul unde am învățat ce înseamnă disciplina, perseverența și puterea de a crede în tine.
Îmi place să împărtășesc povestea mea, să scriu și să inspir prin experiențele trăite atât în ring, cât și dincolo de el. Sunt pasionată de dezvoltarea personală și de mental coaching, iar dorința mea este să contribui la creșterea și educarea noilor generații de sportivi și nu numai.
Proiecte de viitor
În anii care vin, îmi doresc să continui să reprezint România în competițiile internaționale și, în același timp, să las o amprentă în acest sport prin proiecte, cărți și inițiative, care să îi ajute pe oameni să creadă în potențialul personal și să nu renunțe niciodată la visurile lor.”
Andra Sebe: „Visul meu? Viitoarea Olimpiadă”
Andra Sebe, senioară în lotul național de box feminin al României, ne destăinuie cu emoție și sinceritate cum și-a făcut loc într-o lume care părea, până nu demult, doar a bărbaților. Nu s-a temut nicio clipă că nu va reuși.
Primii pași
„Am început boxul alături de tatăl meu, fost boxer, care mi-a insuflat pasiunea pentru ring. La 12 ani, am intrat prima dată în sala de box de la „Lia Manoliu”, unde am început pregătirea sub îndrumarea maestrului Feraru Dumitru. Am progresat rapid și, după doar trei luni, am obținut primele rezultate la nivel național.
După patru ani de pregătire intensă, am reușit să urc pe podium și la competiții din afara țării, cucerind medalii la nivel european. Un moment de referință pentru cariera mea a fost locul 1 la Campionatul European din Bulgaria, în 2022, unde am reprezentat România cu mândrie.
Sper cu tărie să devin o sportivă de rang și mai înalt prin rezultatele viitoare și îmi doresc mult ca visul meu cel mare să devină realitate: calificarea la Jocurile Olimpice din 2028, unde vreau să ajung cât mai sus.
Un gând de recunoștință
Tot ceea ce am realizat până acum se datorează sprijinului constant primit din partea antrenorilor și, mai ales, al tatălui meu, care a fost mereu lângă mine și m-a încurajat să dau tot ce am mai bun în ring.”
Maria Claudia Nechita: „Practic boxul de 18 ani!”
Maria Claudia Nechita este sportivă de performanță. Practică boxul de 18 ani și face parte din lotul olimpic al României! Este absolventă a Facultății de Educație fizică și sport și absolventă a Școlii de antrenori.
Titlurile câștigate
„Am reușit să adun un palmares bogat, din care amintesc doar câteva: 15 titluri de campioană națională și cupe ale României, o medalie de bronz la Campionatul Mondial de Tineret, o medalie de bronz la Campionatul European de Senioare din 2024, o altă medalie de bronz la Jocurile Militare de la Wuhan și numeroase alte medalii și trofee la turnee internaționale.
Un moment istoric pentru mine și pentru sportul românesc a fost la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020, unde am devenit prima femeie din România care a câștigat un meci de box olimpic, clasându-mă pe locul 5.
Ce fac eu în prezent? Obiectivul meu principal este câștigarea unei medalii la Jocurile Olimpice din Los Angeles din 2028. În paralel, îmbin experiența sportivă cu pasiunea pentru nutriție și dezvoltare personală, iar prin antrenamentele și activitatea mea îmi doresc să inspir cât mai mulți oameni să adopte un stil de viață sănătos și să își descopere potențialul.
Proiecte, visuri și certitudini
Boxul m-a ajutat să mă descopăr și să devin o versiune mai bună a mea! Pe termen mai lung, visez să deschid o bază sportivă la munte cu toate condițiile de pregătire pentru sportivii de performanță! O bază care să pregătească viitorii campioni.”