Într-o piață imobiliară dominată de presiunea metrului pătrat nou construit, arhitecta Anca Damaschin lucrează „împotriva curentului”: în restaurare, reconversie urbană și protejarea clădirilor istorice.
Pasiunea pentru patrimoniu a avut-o încă din anii de facultate, când a înțeles că zidurile vechi nu sunt doar o problemă tehnică, ci un depozit de memorie colectivă.
„Am avut o pasiune sinceră pentru patrimoniul cultural și arhitectural. Mă fascina ideea de a combina cunoștințele tehnice cu sensibilitatea artistică pentru a contribui la protejarea unui patrimoniu valoros”, spune ea pentru Forbes România.
Mergând pe această combinație, de tehnică și sensibilitate, arhitecta și-a construit o carieră dedicată exclusiv clădirilor care spun o poveste.
Miza centrală în restaurare nu este „să arate ca nou”, ci exact contrariul: să funcționeze în prezent fără să-și piardă identitatea. Astfel, este necesar un echilibru permanent între autentic și contemporan.
Primul pas descris de Anca Damaschin în procesul inițial al proiectării ține de analiza valorii istorice și arhitecturale, identificarea detaliilor originale care trebuie protejate cu prioritate, înțelegerea structurii. Abia apoi vine discuția despre funcționalități noi. „Integrarea facilităților contemporane trebuie să fie discretă, compatibilă cu materialele și tehnicile existente și să nu altereze caracterul clădirii”, explică ea.
În plus, proiectele presupun echipe mixte, care cuprind restauratori, ingineri, specialiști în conservare, experți în structură și uneori chiar antropologi sau specialiști în peisaj cultural. Rezultatul ideal este un monument care funcționează ca o clădire de secol XXI, dar continuă să fie recognoscibil ca reper istoric – pentru locuitori, vizitatori și investitori.
Într-o piață dominată de presiunea dezvoltărilor noi, adesea percepute ca singura opțiune „serioasă” de business, Anca Damaschin argumentează că patrimoniul construit este, de fapt, una dintre cele mai solide forme de investiție pe termen lung.
„Investițiile în patrimoniu depășesc nivelul simplei investiții imobiliare. Vorbim de construcții cu durată de viață mult mai lungă și o valoare inestimabilă culturală, istorică și simbolică”, subliniază ea. Clădirile bine conservate devin repere de identitate urbană, susțin turismul cultural, cresc atractivitatea localității și pot genera efecte economice mult timp după ce investiția inițială a fost amortizată.
Un exemplu invocat de arhitectă este achiziția castelului istoric Castello Antognolla din Italia de către grupul Emaar, tranzacție care arată că marii investitori globali nu se îndreaptă spre patrimoniu din altruism, ci pentru că îl consideră profitabil în orizont de decenii.
Impactul restaurării nu se măsoară doar în metri pătrați reabilitați, ci și în felul în care o comunitate își privește propriile locuri. Anca Damaschin indică drept cele mai relevante proiecte cele care au vizat regenerarea urbană în zone istorice.
Regenerarea parcului bisericii reformate din Turda sau conservarea zonelor construite protejate din Târgu Mureș sunt, în viziunea ei, intervenții care modifică profund raportul oamenilor cu spațiul. „Am contribuit la întărirea identității locale și la creșterea implicării comunității în conservarea patrimoniului. Impactul se vede în mândria crescută a locuitorilor și în dinamica economică locală, prin turism și activități culturale”, spune arhitecta.
Însă, dacă pe partea tehnică soluțiile există, blocajele apar frecvent în plan administrativ și legislativ. Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice oferă, în principiu, un cadru corect orientat spre protecție, dar are de suferit la capitolul aplicare.
„Problema din practica curentă este interpretarea și aici își face simțită lipsa normelor de aplicare pentru diversele situații”, explică Anca Damaschin.
Ea consideră că implicarea mediului privat depinde direct de claritatea și predictibilitatea acestui cadru, iar oferirea de stimulente fiscale și financiare, precum reduceri de taxe sau granturi, ar încuraja investitorii privați să se alăture proiectelor de patrimoniu. „Aceste măsuri nu numai că vor face investițiile mai atractive, dar vor aduce și beneficii economice semnificative comunităților.”, adaugă ea.
Un alt punct-cheie ar fi parteneriatele public–private, iar colaborarea între autorități, investitori și experți ar putea fi esențială pentru a obține soluții inovatoare de regenerare. În plus, strategiile de dezvoltare locală ar trebui să includă explicit patrimoniul ca resursă centrală. „Prin valorificarea acestor resurse, zonele urbane devin mai atractive și competitive, ceea ce, la rândul său, atrage atât vizitatori, cât și investiții”, punctează ea.
Modele europene și lecții pentru România
Anca Damaschin citează mai multe exemple europene relevante pentru România. Barcelona, cu regenerările urbane integrate în strategii participative de dezvoltare. Viena, cu accentul pe conservarea patrimoniului și reconversia clădirilor istorice în cadrul unui cadru legislativ și financiar stabil. Copenhaga, unde fostele zone industriale și portuare au fost transformate în cartiere de locuire și cultură prin parteneriate public–private. Amsterdam, cu implicarea directă a comunităților în deciziile de regenerare.
Elementul comun este reprezentat de o viziune holistică și o colaborare reală între actorii implicați și adaptarea la specificul local. În opinia arhitectei, România nu are nevoie să copieze aceste modele, ci să construiască soluții proprii, aplicabile contextului său social, economic și administrativ.
Proiecte în derulare: de la terme romane la faruri metalice
În prezent, agenda Ancăi Damaschin include proiecte care ilustrează complexitatea și diversitatea patrimoniului românesc.
La Pietroasele, coordonează un proiect de peste trei milioane de euro dedicat termelor antice, un sit traversat de un drum rutier și înconjurat de gospodării. Iar la Sulina, un proiect care prevede restaurarea Farului de Sud al Comisiei Europene a Dunării, o construcție integral metalică, aflată în mijlocul unor lucrări de refacere a platformelor portuare.
Restaurarea nu înseamnă doar repararea structurii, ci și reamplasarea farului, astfel încât să rămână reper istoric și turistic și, în același timp, simbol al unei etape importante din modernizarea României.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.