Sub cupola grandioasă a Grand Palais, transformată într-un sistem solar strălucitor, moda a depășit bariera hainelor. În acest decor, Matthieu Blazy și-a marcat debutul la Chanel, lăsând în urmă așteptările apăsătoare și pășind curajos într-un univers unde totul este posibil.
Chanel este o casă legendară, care a fost acasă pentru Gabrielle „Coco” Chanel și mai târziu pentru Karl Lagerfeld, figuri ce au rescris regulile și au eliberat silueta feminină din strânsoarea convențiilor. Acum, acest bastion al eleganței își deschide porțile pentru Blazy, „cel mai faimos designer de care n-ai auzit niciodată”. Invitația la spectacolul său de debut, din 6 octombrie, a luat forma unui colier, un obiect prețios, încărcat de sens, cu un pandantiv miniatural în formă de casă, delicat, gravat cu sigla Chanel. Prin geamul său minuscul, asemenea unei lentile magice spre o lume ascunsă, se puteau descoperi, în litere fine și abia zărite, ora și locul prezentării.
Show-ul s-a desfășurat în trei capitole: Un Paradox, Le Jour și L’Universel, fiecare o poveste în sine. Totul a început cu un omagiu discret adus iubirii dintre Gabrielle Chanel și jucătorul de polo englez Boy Capel, „cel mai semnificativ partener” al domnișoarei Chanel, după cum îl numește Blazy. Astfel a prins contur „Un Paradox”: o cămașă Charvet, un sacou cu linie lejeră, inspirat din propria garderobă, ca o legătură între masculin și vis, între trecut și rafinamentul prezentului. A urmat Le Jour, unde nostalgia s-a împletit cu eleganța. Haine care păreau moștenite din alte vieți, cu tweed ce se destrăma poetic și genți 2.55 atinse de trecerea timpului, toate purtând cu ele un farmec subtil și nostalgic. Iar în L’Universel, Blazy și-a dezvăluit pe deplin libertatea creativă, dând viață unor rochii florale transparente, tweedului croșetat și penelor caleidoscopice, într-o adevărată magie textilă.
În acest tablou cosmic, încă un moment istoric a strălucit: Awar Odhiang a închis prezentarea în rolul miresei Chanel, devenind al treilea model de culoare din istoria de 115 ani a casei care face acest gest simbolic. Într-o cămașă albă din mătase și o fustă cu franjuri multicolore, ea a înconjurat podiumul presărat cu planete, rupând tradiția cu grație și încheind cu o îmbrățișare caldă pentru Blazy.
La final, scena a fost inundată de acordurile melodiei „Rhythm is a Dancer”, un imn al bucuriei efemere, care a încheiat spectacolul într-o notă de libertate și exuberanță. Iar Blazy, emoționat și triumfător, a rostit cu modestie cuvintele: „Am vrut doar să mă distrez. Ceva frumos și plăcut… [asta este] ceea ce avem de propus în modă.”
Născut la Paris în 1984 și șlefuit între atelierele La Cambre, Balenciaga și Margiela, Matthieu Blazy a crescut printre stofe și idei. A fost umbra lui Raf Simons, apoi flacăra discretă de la Bottega Veneta. Astăzi, urcă pe scena Chanel ca un vizionar al rafinamentului, cu pași sculptați în memorie și viziune. Cu o mână fermă și un suflet liber, el reimaginează eleganța, croind viitorul modei.
