Mă aflu în Anglia într-o perioadă de remote work și de întâlniri pentru proiecte, sper, de mare impact. Printre altele, englezii vorbesc mult despre revoluția industrială și efectele ei, probabil cel mai rapid și mai cataclismic fiind schimbarea abruptă, totală, a modului de viață, cu migrația către marile orașe, supraaglomerarea acestora și scăderea nivelului de trai pentru mulți. Progres tehnologic și economic cu prețul dezrădăcinării, alienării și al sărăciei.
Tot englezii, dar nu numai ei, ci, practic, întreaga planetă, vorbesc despre faptul că, în comparație cu revoluția AI, schimbările de acum aproape două secole au fost neglijabile. Inteligența artificială are capacitatea de a schimba complet modul în care vedem lumea, în care ne raportăm la ceilalți, percepția noastră față de realitate, condițiile de viață, chiar și ritmul vieții. Multe probleme sociale, filozofice, economice, etice sunt pe cale să erupă în viața noastră și nimic, absolut nimic nu poate garanta că vom ieși învingători. On top, cum ar spune anglo-saxonii, dacă e să ne raportăm tot la ei. Există varianta în care, da, deși nu ne place deloc să o luăm în calcul, omenirea va ajunge on the bottom.
Poate de aceea rezonez atât de puternic cu unul dintre mesajele-cheie ale materialului de pe coperta acestui număr Forbes România – strategia CEO-ului Garanti BBVA România, Mustafa Tiftikcioğlu, de a îmbina tehnologia AI cu latura umană, accentuând faptul că, în niciun caz, inteligența artificială nu poate deveni un substitut pentru cea umană. Este, cred, singura variantă câștigătoare în perioada următoare. Dacă vrem ca visul AI să nu se transforme într-un coșmar.