Dacă aveți timp să citiți un singur articol ca să înțelegeți tot ce trebuie despre piața de carte din România, recomand ilustrativa analiză făcută de Termene.ro și publicată pe 9 iunie 2025. Principala concluzie a acestui material este că, dacă vreți să faceți bani în România, mai bine vă apucați de orice altceva decât de investit într-o editură.
Mihai Mitrică, director executiv al Asociației Editorilor din România
Cifra de afaceri a editurilor a crescut, în perioada 2008-2023, cu 76%, în condițiile unei inflații cumulate de 87,81%. Așadar, n-a crescut deloc, ci a scăzut.
Profitul editurilor, această piatră pe care o ridică adesea cei care nu vor să privească decât un colț de tablou, a crescut, în aceeași perioadă, cu doar 134%, față de o medie națională de 2,5 ori mai mare, de 372%. În fine, numărul total de angajați a scăzut cu o treime față de 2008.
Aceste cifre au efectul unui agent de limpezire într-o discuție cu foarte multă spumă retorică pe care o purtăm în aceste zile despre cine și cât ar trebui să pună umărul la recuperarea deficitului bugetar. Ele ne spun că, pe de o parte, peisajul editorial se restrânge cu fiecare an, devenind tot mai unicrom și, prin asta, mai searbăd; și, pe de altă parte, că banii care intră în piața editorială sunt tot mai puțini, evident pentru că și publicul este din ce în ce mai restrâns.
Într-un areal în care disponibilul de hrană este tot mai restrâns, lupta pentru supraviețuire devine tot mai agresivă; în piața de carte, asta se traduce printr-o tot mai slabă coeziune a actorilor în fața inamicului evident: indiferența statului. Fiind nevoiți să lupte pentru propria supraviețuire, actorii pieței de carte tind să nu vadă adevăratul vinovat pentru situația în care se află și nu reușesc să-l confrunte.
Acesta nu este un punct de vedere socialist, ci, dacă vreți, legalist: acest stat, care beneficiază lunar de taxele și impozitele lumii editoriale, nu își onorează propriile obligații, stabilite prin legi aflate în vigoare din 1996 (Legea drepturilor de autor, nr.8/1996), 2002 (Legea bibliotecilor, nr. 304/2002), 2003 (Legea culturii scrise, nr. 186/2003) și 2023 (Legea învățământului preuniversitar, nr. 198/2023).
Dacă aceste legi ar fi respectate, în România nu ar mai exista unicul serviciu de închiriere de carte din lume deghizat în bibliotecă (sau facilitator sau cum și-or mai spune zilele astea), bibliotecile ar cumpăra anual câte 50 de cărți noi pentru fiecare 1.000 de locuitori arondați, livrarea pachetelor cu cărți ar fi la jumătate din prețul practicat acum de Poșta Română, iar copiii noștri ar avea în fiecare an un voucher cultural pe care să-l folosească inclusiv pentru achiziția de cărți, pe lângă cartea pe care ar primi-o, tot anual de la școală, gratuit.
Toate aceste legi nu au fost adoptate pentru că editorii ar fi urmărit să vlăguiască bugetul public și să-și umple cu bani câte o peșteră de Ali Baba. Ele fac, de fapt, parte dintr-o infrastructură juridică a cărei menire este să producă bună educație și, deci, bunăstare pentru cetățeanul obișnuit.
Nu altul este sensul repetatelor apeluri publice și private făcute de editori pentru respectarea legilor de mai sus (măcar a lor, deși ne-am dori să discutăm și despre o lege de susținere a librăriilor fizice sau despre o lege a prețului unic la carte). Editorii nu au cerut, din câte știu, nici pensii speciale, eventual de la 48 de ani, nici sporuri și indemnizații de orice fel, nu au amenințat cu blocarea de drumuri, de ani școlari sau de mari evenimente ale societății.
Poate că ar fi trebuit să facă măcar una dintre cele de mai sus. Poate că astfel nu le-ar mai fi fost ignorate toate avertismentele. Poate că am fi avut toți șansa să nu fim contemporani cu dispariția atâtor biblioteci și librării, cu iminentul faliment al celui de-al doilea lanț de librării fizice (care va șterge mai tot ce vedeți marcat ”profit” în topul cu cifrele de afaceri al editurilor), cu dublarea TVA la carte peste noapte etc.
În comunicatul de presă dat de AER pe 23 iunie, a fost lansat avertismentul că 2025 poate fi cel mai negru an pentru industria editorială. Am enumerat mai sus câteva dintre cele mai importante motive, sper să le vadă și autoritățile care deocamdată se uită după tăiat cheltuieli de la cei mici.
Poate reușim cumva să învârtim cârma în direcția corectă și să nu tot sărim în prăpastie ca niște lemingi mitici.
(1 iulie 2025)
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.