Silviu Lupescu, directorul general al editurii Polirom, crede că produsele culturale vor deveni un lux și românii își vor păstra un binemeritat loc de frunte ca popor incult în statisticile europene.
Forbes: Care este cuvântul care ar caracteriza activitatea editurii dvs. în anul 2024? Detaliați, vă rog!
Silviu Lupescu: Primul cuvânt care îmi vine în minte e „supraviețuire”.
În ultimii ani fost câteva falimente răsunătoare (nu tocmai întâmplătoare), librării care s-au desființat, angrosiști care au încetat plățile și toate au lăsat „găuri” în visteria editurilor. A trebuit să ne descurcăm cum am putut, cu dificultăți de cash-flow și, uneori, cu credite de consum.
Creșterea cifrei de afaceri aș pune-o mai curând pe seama inflației, care a afectat și prețul cărților. Pentru că sunt multe „nemulțumiri” și „critici”, reamintesc aici că din prețul de la raft al cărții, editura (tipograful, tehnoredactorul autorul, traducătorul, graficianul, redactorul, agentul literar etc.) încasează în medie între 45% și 55%, restul fiind al distribuitorului, al bugetului de stat (TVA) și timbrul literar.
Polirom nu e doar un cod CAEN 5811 însă, așa încât nu pot să fac abstracție de „misiunea” culturală a editurii – de acele momente faste pe care le resimțim când ne onorăm prestigiul acumulat în cei 30 de ani de existență.
Așa încât trebuie să menționez că 2024 ne-a adus și numeroase nominalizări și premii naționale decernate autorilor pe care i-am publicat – George Cornilă (proză), Andrei Grozo (memorialistică), Marius Turda (eseu), Marta Petreu (critică/eseu), Iulia Gherasim (debut), Alexandru Al. Șahigian (traduceri din germană), Ștefan Vianu (filozofie), Angela Martin (proză), Adriana Babeți (filologie) și Gabriela Adameșteanu (opera omnia).
Așa încât aș adăuga pe lista cuvintelor definitorii pentru 2024 și „continuitate” – adică doar un alt fel de a spune „supraviețuire”.
Forbes: Cum s-a mișcat piața editorială din România în anul 2024? (tendințe, creșteri/scăderi, târguri de carte)
Silviu Lupescu: Conform diverselor statistici (neoficiale!) vânzarea de carte a crescut, dar nu și veniturile editurilor (?). Efectul creșterii nu se vede totuși și poate fi un rezultat al metodologiei improprii, al inflației, al deversării subliteraturii de consum (mai recent tradusă cu IA!) sau al unor „tehnici de marketing” (?) de fixare a unor prețuri mari pentru a oferi cumpărătorilor un discount pe măsură. Ca români, suntem foarte sensibili și reacționăm față de orice „e la reduceri”.
Chiar și sondajele mai credibile (care ne plasează ultimii în Europa) privind numărul celor care citesc sau câte cărți la mia de locuitori (mai) sunt în biblioteci sunt discutabile atât timp cât sunt local, în vreme ce noi avem cel mai tragic exod din istoria României. Practic ne-au „fugit” câteva milioane de potențiali cititori!
Drept urmare, tirajele au scăzut, fenomen care, se știe, duce la creșterea prețului per exemplar. Momentele de vârf rămân cele două târguri de carte (Bookfest și Gaudeamus), când piața „se mișcă”. În schimb, în februarie-aprilie și în lunile de vară vânzările sunt reduse.
Din păcate, târgurile și saloanele de carte organizate în țară, cu foarte puține excepții, rămân simple participări „de reprezentare”, aducând mai curând pierderi editurilor.
Desigur, trebuie menționată aici și structura distribuției, deoarece comenzile on-line au avut o pondere tot mai ridicată în ultimii ani. Anul 2024, cred, a fost unul dintre cele mai prolifice în ce privește literatura română, dar locul autorilor români în rafturilor „librăriilor fizice” e departe de a reflecta acest aspect.
Am rămas surprins să văd că prin mall-uri sunt disponibile mai curând cărțile unor prozatori români în engleză, nu și cărțile lor în limba română – romanele lui Norman Manea sau Magda Cârneci, de pildă. Autorii români abia dacă ocupă 2-3 rafturi, iar în unele librării nici măcar cărțile autorilor locali nu pot fi găsite (am numeroase exemple de autori ieșeni).
Oricât de cosmopoliți (cultural) am fi, o asemenea politică comercială pare bizară și nu ar fi de mirare ca producția editorială să trebuiască aliniată profilului „cititorului de mall” în care cartea academică, de științe umaniste sau de alte specialități să dispară.
Nu vreau să fiu însă o Pythia: „imperiul cărților” nu se va prăbuși
Forbes: În ce măsură campaniile electorale din 2024, politica guvernului și frământările politice au influențat piața editorială din România?
Silviu Lupescu: Nu doar campaniile electorale, ci și starea de instabilitate (politică, fiscală, legislativă etc.) au influențat într-un fel sau altul piața editorială.
Vă amintiți de În slujba țării, cu panourile alea penibile diseminate mai peste tot? Dar de nesfârșitele discuții despre programele școlare? E un truism că în școală se naște interesul pentru carte și lectură.
Or, de la generațiile actuale („România educată”!), cu un procent semnificativ de analfabeți funcționali, ce să așteptăm? Niște inși care confundă Parlamentul cu o mahala rău-famată pot avea vreo inițiativă față de starea maladivă a culturii (lasă că nici „ceilalți” nu par să manifeste vreun interes)? Auzindu-i cum vorbesc, având studiile atestate de tarabele de diplome sau de vreun bacalaureat luat pe repede înainte, nu pot să neg influența (general) nefastă a mediului politic.
Acolo unde nu sunt idei, doctrine, proiecte, perspective, ci doar luptă pentru ciolan, invective, lipsă de substanță și dialog, cultura face un pas înapoi.
Așa încât de ce ne e frică nu am scăpat: cred că influența gestionării iresponsabile din campaniile electorale abia de acum înainte va începe să fie resimțită din plin.
Forbes: Ce înseamnă profitul companiei pentru dvs, în calitate de antreprenor/manager? Care este locul profitului în strategia de business a editurii?
Silviu Lupescu: Dacă profit nu e, nimic nu e. E pierdere și tragem cortina.
Oricum, marile profituri nu se obțin în producția editorială și Editurile (cu E mare) își duc traiul fiecare cum poate. Dat fiind specificul comerțului cu cartea (pe măsura vânzării) și timpul mare de recuperare a investiției într-un titlu (minim 2-3 ani), rulajul e foarte lent și trebuie susținut din profit.
Pe scurt, profitul e acea gură de oxigen care te ajută să te dezvolți fără să fii nevoit să produci „maculatură” sau literatură pulp.
Forbes: Care sunt îngrijorările dvs legate de viitorul pieței de carte din România în perioada 2025 – 2026? Dar gândurile bune?
Silviu Lupescu: Mai toți ne temem de urmările „anului electoral”, care se vor resimți mult timp de azi înainte și ne vor afecta direct viețile.
Probabil că între facturile neplătite, lipsa medicamentelor, scumpirea kilowattului și multe alte griji, tot mai puțini vor avea acel leisure, acea „tihnă” necesară cititului.
Produsele culturale vor deveni (sunt!) un lux și ne vom păstra un binemeritat loc de frunte ca popor incult în statisticile europene. Suntem tentați să dăm vina pe „ceilalți”, cei răi. Or, să recunoaștem: nu suntem un popor de ursuline.
Am asistat complăcându-ne la degradarea învățământului, la manelizarea culturii, am acceptat sau încurajat frauda intelectuală, lipsa unor politici în domeniu și chiar ne-am „descurcat” cu cei câțiva bănuți de covrigi alocați culturii, fără a ne simți în vreun fel implicați.
Lumea culturală nu poate crea acea presiune pe care ar face-o, să zicem, lucrătorii de la metrou. Nu e închegată. Au fost doar voci care s-au făcut mai mult sau mai puțin auzite, o „avangardă” intelectuală meritorie dar urmărită mai mult de la galerie.
Speranța care ar rămâne – revenirea la „normal”? – e că asemenea voci vor deveni cândva tot mai numeroase.
(30 iunie 2025)
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.