Majorarea cotei TVA pentru carte de la 5 % la 11% a generat un nor de incertitudine peste întreg lanțul editorial, afirmă Barna Nemethi, CEO la Curtea Veche Publishing. Orice nouă taxă lovește în această industrie.
Forbes: Care este cuvântul care caracterizează activitatea editurii dvs în anul 2024? Detaliați, vă rog!
Barna Nemethi: Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru a caracteriza activitatea Curtea Veche Publishing și, cred eu, a întregii piețe editoriale din România în anul 2024, acesta ar fi, fără îndoială, prudența.
2024 a fost un test constant de echilibru. Am început anul cu investigația Consiliului Concurenței, încheiată în august cu amenzi totale de 1,2 milioane euro, după reclamația Bookster, în ciuda faptului că raportul nu a găsit dovezi reale de înțelegeri anticoncurențiale.
Chiar dacă inflația medie s-a temperat la circa 5,8 % în 2024, costurile hârtiei și ale distribuției au rămas volatile și ne-au obligat să reducem tirajele și să negociem la sânge fiecare contract cu tipografiile. Iar în 2025, majorarea cotei TVA pentru carte de la 5 % la 11% a creat un nor de incertitudine peste întreg lanțul editorial.
Dincolo de cifre, prudența are și chipuri omenești: editorii noștri s-au trezit întrebându-se nu doar „cât costă?“ ci și „ce rost are?“ înainte de a aproba un titlu nou. Am refuzat proiecte promițătoare comercial fiindcă nu puteam garanta prețuri decente, dar am acceptat să publicăm cărți-manifest pe care le-am simțit vitale pentru sănătatea conversației publice.
Într-o seară de iunie, la o lansare, un cititor mi-a spus: „Mai bine renunț la două cafele pe lună decât la o carte bună“. Astfel de mărturii ne amintesc că, oricât de aspri ar fi indicatorii macro, fidelitatea față de lectură rămâne cel mai solid activ.
Numai că, în tot anul 2024, prețul hârtiei, costurile de tipar, energia și logistica (depozitare, transport, expediție) au continuat să crească, ceea ce s-a reflectat inevitabil în prețul de copertă al cărților.
Datele oficiale confirmă această realitate: prețurile la categoria „cărți, ziare și reviste“ au înregistrat o creștere anuală de 7,37% în decembrie 2024. Această scumpire, deși justificată de costuri, se lovește frontal de o a doua realitate economică dură: erodarea puterii de cumpărare a cititorului, puterea reală de cumpărare a românilor rămânând printre cele mai scăzute din Europa.
Atunci când cheltuielile pentru necesitățile stringente ale familiei – alimente, utilități, sănătate – acaparează o parte tot mai mare din buget, cartea, din nefericire, devine un lux, un produs cultural sacrificat în favoarea imediatului.
Prin urmare, prudența înseamnă a nu lansa tiraje mari care riscă să rămână nevândute, a nu publica un număr excesiv de titluri care să se canibalizeze reciproc și, mai ales, a analiza cu o atenție sporită potențialul fiecărui manuscris de a fi absorbit de piață. Este un exercițiu continuu de echilibristică între misiunea noastră culturală de a oferi diversitate și valoare și necesitatea economică de a supraviețui.
Forbes: Cum a influențat cazul Bookster evoluția editurii dumneavoastră?
Barna Nemethi: Prudența în 2024 nu a fost însă doar de natură economică. Ea a căpătat și o dimensiune juridică și principială, cristalizată în jurul unui eveniment care a bulversat profund industria: decizia Consiliului Concurenței în așa-numitul caz Bookster, când s-a produs așa-zisa sancțiune împotriva unor entități editoriale.
Spun „așa-zisă sancțiune“ pentru că, din perspectiva noastră și a celorlalți editori implicați, decizia a reprezentat o neînțelegere fundamentală a mecanismelor pieței de carte și a principiului sacrosanct al dreptului de autor.
Conflictul a vizat un model de afaceri practicat de Bookster în perioada 2017-2020 (model care continuă și acum într-o altă formă), prin care compania achiziționa un singur exemplar dintr-o carte și îl împrumuta ulterior de sute de ori abonaților săi (unor companii care plăteau pentru acest serviciu), eludând astfel plata drepturilor de autor cuvenite pentru fiecare act de împrumut public, așa cum este reglementat la nivel european.
Acțiunile noastre, ale editorilor și librarilor, sprijinite de Asociația Editorilor din România (AER), nu au fost un act de concurență neloială, ci un demers defensiv, public și transparent – inclusiv prin acțiuni în instanță demarate încă din 2019 – menit să protejeze întregul sistem al cărții: autorul, care trebuie remunerat pentru munca sa, și editorul, care investește în descoperirea, producerea și promovarea acelei munci.
Decizia Consiliului Concurenței de a amenda șase edituri și rețele de librării, precum și AER, cu o sumă totală de aproape 1,2 milioane de euro, a fost percepută de întreaga industrie nu doar ca nedreaptă, ci și ca abuzivă.
Pentru Curtea Veche Publishing, amenda s-a ridicat la 422.220,85 lei. A fost, în cuvintele lui Gabriel Liiceanu, „o lovitură mortală” pentru o piață deja fragilă. Toate entitățile sancționate, inclusiv noi, am respins ferm concluziile și am anunțat contestarea în instanță a acestei decizii.
Poziția noastră, articulată public și în interviuri, a fost constantă: „toate acțiunile noastre au fost motivate de dorința de a proteja piața de carte și de a asigura respectarea legislației în vigoare“.
Acest episod a impus un nou nivel de prudență: prudența juridică. Într-un mediu în care autoritățile statului pot interpreta greșit sau ignora specificul unei industrii culturale, riscurile nu sunt doar comerciale, ci și de reglementare.
A devenit un studiu de caz despre cum o industrie trebuie să fie pregătită nu doar să concureze pe piață, ci și să-și apere fundamentele legale și morale în fața unor decizii administrative pe care le considerăm profund eronate.
Această abordare a prudenței, ca strategie complexă de supraviețuire, este dictată de o realitate paradoxală. Pe de o parte, statul român manifestă o indiferență cronică față de sprijinirea lecturii și a culturii scrise. Pe de altă parte, același stat, prin una dintre agențiile sale, penalizează industria tocmai pentru că încearcă să-și apere drepturile fundamentale.
Astfel, prudența nu mai este doar o chestiune de a estima corect tirajele, ci devine o formă extinsă de management al riscului, în care incertitudinea politică și juridică cântărește la fel de greu ca cea economică.
Cu toate acestea, criza Bookster a avut și un efect neașteptat, care poate fi privit ca un semn de maturizare a pieței. A forțat principalii jucători – Curtea Veche Publishing, Humanitas, Nemira, Cărturești și alții, în mod normal competitori – să articuleze o apărare comună a unui principiu care ne definește pe toți: respectul pentru proprietatea intelectuală.
Forbes: Cum s-a mișcat piața editorială din România în anul 2024? (tendințe, creșteri/scăderi, târguri de carte)
Barna Nemethi: Potrivit estimărilor agregate din industrie, valoarea totală a pieței de carte a crescut de la aproximativ 100 milioane euro în 2023 la 120 milioane euro în 2024, motorul principal fiind vânzările online și migrarea constantă către formatele audio și e-book.
Totuși, numărul de titluri noi înregistrate prin CIP a coborât sub pragul de 10.000, cu circa 15% mai puține decât în anul precedent, semn că editorii și-au modificat modul de selectare a cărților.
Ca om care a crescut într-un apartament în care singurul lux erau rafturile de carte, asist la aceste schimbări cu emoții amestecate. M-a frapat, la Bookfest, o scenă în care un tată negocia cu fiul său de opt ani: „Alege două benzi desenate și lăsăm tableta acasă în seara asta“. Nu e doar o tranzacție economică, ci una de încredere: părinții caută să cumpere timp de calitate, nu doar pagini tipărite.
Tocmai de aceea, cred că marile cifre – fie ele de creștere sau de contracție – ascund poveștile intime ale familiilor românești aflate la răscruce între ecrane și hârtie. Fiecare volum vândut e, de fapt, un vot pentru atenție și imaginație.
Analizând piața editorială din România în 2024, ne confruntăm cu un tablou plin de nuanțe și paradoxuri. La o primă vedere, cifrele par optimiste. O monitorizare a 101 edituri relevă o creștere a cifrei de afaceri cumulate de 16% față de 2023. Însă, ca manageri ancorați în realitatea de zi cu zi, știm că aceste cifre trebuie interpretate cu prudență.
Această creștere este, în mare măsură, un efect al inflației. Așa cum am menționat, costurile de producție au crescut, ducând la o majorare a prețului cărților. Prin urmare, o cifră de afaceri mai mare nu reflectă neapărat o creștere a volumului de cărți vândute, ci mai degrabă faptul că aceleași volume (sau volume marginal mai mari) sunt vândute la un preț mai ridicat.
Mai mult, este crucial să plasăm această cifră în contextul european. Noi operăm pe cea mai mică piață de carte din Uniunea Europeană, iar orice creștere procentuală, deși binevenită, pornește de la o bază extrem de joasă, reflectând o subdezvoltare cronică a consumului de carte.
Anul 2024 a fost, de asemenea, marcat de un șoc care a subliniat fragilitatea sistemului de distribuție: intrarea în insolvență a retailerului online Elefant.ro. Acest eveniment a avut un impact puternic asupra lichidităților multor edituri, care s-au trezit cu facturi neîncasate și stocuri blocate. Deși situația a fost ulterior stabilizată prin preluarea platformei de către Grupul Litera, episodul a funcționat ca un semnal de alarmă dur, evidențiind riscurile dependenței de un număr limitat de canale mari de distribuție.
Editurile își testează noutățile, oferta generală, prin târgurile de carte. Târgurile sunt momentele în care putem observa nemijlocit ce anume caută cititorii, ce titluri stârnesc curiozitate și ce tendințe se conturează. Analizând topurile de vânzări de la Bookfest 2024, putem desprinde câteva concluzii clare.
În primul rând, se observă o dominanță a nonficțiunii de calitate, incluzând aici cărțile de dezvoltare personală și psihologie, precum cele ale lui Gabor Maté, care se află constant în topurile Curtea Veche Publishing.
În al doilea rând, ficțiunea de calitate rămâne un pilon de rezistență. Acest lucru ne confirmă că există un nucleu solid de cititori care caută valoare literară. Pentru Curtea Veche Publishing, participarea la aceste târguri cu lansări de prestigiu, precum biografia lui Milan Kundera de Florence Noiville – Milan Kundera. Scrisul, ce idee! – sau prezentarea volumelor din colecția de ficțiune Byblos sunt o modalitate de a ne consolida brandul și de a ne alinia strategia editorială cu aceste cerințe ale publicului avizat.
Dacă piața de carte tipărită se mișcă prudent, există un segment care cunoaște o dinamică explozivă: consumul digital. Aici se află cea mai mare oportunitate și cel mai puternic motor de creștere pentru viitor.
Piața de audiobook-uri din România a depășit un punct de inflexiune. În 2024, s-au ascultat peste un milion de cărți audio, iar consumul a crescut exponențial. Producția de audiobook-uri devine o componentă standard a lansărilor importante, iar estimările indică faptul că piața de carte digitală (audiobook și ebook) ar putea ajunge la 50-60 de milioane de lei în următorii trei ani.
Aceasta este o veste excelentă, deoarece deschide un nou canal de venituri și, mai important, atrage un public nou, mai tânăr și mai mobil, care consumă conținut în contexte diferite – în trafic, la sală, în timpul activităților casnice.
Alături de audio, vânzările online prin canale proprii și partenere continuă să fie vectorul cu cea mai mare rată de creștere.
Pentru Curtea Veche Publishing, acest canal al vânzării online prin comenzi plasate pe site-ul editurii reprezintă deja o componentă vitală a afacerii, asigurând o parte semnificativă din vânzări și oferind un avantaj strategic major: accesul direct la consumator și la date valoroase despre comportamentul său de cumpărare.
În concluzie, piața din 2024 este una a contrastelor. Pe de o parte, avem o piață tradițională, a cărții tipărite, care se luptă cu presiuni economice, o bază de cititori care stagnează și o rețea de distribuție fragilă. Pe de altă parte, asistăm la o creștere exponențială a segmentului digital, care aduce noi formate, noi publicuri și noi modele de afaceri. Supraviețuirea și succesul în acest mediu dual depind de capacitatea noastră, a editorilor, de a opera simultan în ambele paradigme: gestionarea prudentă și eficientă a printului și investiția curajoasă și strategică în digital.
Mai mult, dominanța nonficțiunii, a cărților de dezvoltare personală în topurile de vânzări nu este o simplă tendință, ci un indicator al stării de spirit a națiunii.
Într-o perioadă de incertitudine economică și socială, cititorii nu caută doar evadare, ci și instrumente, soluții și înțelegere. Ei caută cărți care să-i ajute să-și gestioneze finanțele, să-și înțeleagă emoțiile, să-i susțină în relații și în familie și să descifreze contextul istoric și politic. Un editor care înțelege această nevoie psihologică profundă și răspunde cu un portofoliu relevant – așa cum Curtea Veche Publishing încearcă să o facă prin colecții dedicate, precum „Cărți Cheie“, „Biblioterapia“ sau „Argument“ – deține un avantaj competitiv fundamental.
Forbes: În ce măsură campaniile electorale din 2024, politica guvernului și frământările politice au influențat piața editorială din România?
Barna Nemethi: Ultimul trimestru al anului 2024 fost dominat de haosul politic: anularea primului tur prezidențial pe 6 decembrie a mutat conversația publică de la literatură la vot, iar târgul Gaudeamus, desfășurat între 4 și 8 decembrie, a resimțit direct această tensiune – peste 200 de standuri pline de discuții, dar cu vânzări sub media ultimilor cinci ani.
În același timp, statul a amânat din nou achizițiile de carte pentru bibliotecile publice, iar datele INS arată că rețeaua s-a redus la 8.105 de biblioteci, cu 158 mai puține decât în 2023.
România rămâne, astfel, pe ultimul loc în UE la ponderea populației care citește cel puțin o carte pe an – doar 29,5 %.
La nivel personal, am simțit anul trecut cât de fragilă este atenția publică. În a doua zi de Gaudeamus, un grup de vizitatori la târgul de carte asculta pe telefon conferința de presă a unui candidat. Pentru prima dată, m-am întrebat dacă nu cumva cartea devine un fundal într-o societate tot mai zgomotoasă. Dar chiar în răstimpul acela, o profesoară din Pitești a cumpărat zece exemplare dintr-o carte de istorie „ca premiu pentru olimpicii mei“. Gestul ei mi-a reamintit că adevăratul capital cultural nu se tranzacționează la bursă: el se construiește, tăcut, în clasă, acasă, în bibliotecă.
Influența politicului asupra pieței editoriale s-a manifestat în 2024 în două moduri distincte: unul direct și conjunctural, celălalt sistemic și cronic. Impactul direct a fost cel mai vizibil în ultimele trei luni ale anului, în preajma alegerilor prezidențiale.
Târgul de Carte Gaudeamus, care în mod tradițional reprezintă apogeul editorial al toamnei, a avut de suferit. Așa cum am observat la standul nostru și cum am discutat cu ceilalți colegi editori, atmosfera a fost una dezolantă în primele zile.
Agitația politică, surprizele primului tur de scrutin și incertitudinea generală au acaparat complet atenția publicului. Standurile editurilor s-au transformat, metaforic vorbind, într-o „poiană a lui Iocan“ din secolul al XXI-lea: se comenta intens politică, se dezbăteau scenarii, se analizau candidați, dar nu se cumpărau cărți. Energia vizitatorilor era canalizată spre politic, iar răbdarea în fața cărților, care necesită liniște și concentrare, a lipsit.
Acest episod ilustrează perfect vulnerabilitatea sectorului cultural în fața evenimentelor politice majore, care pot deturna pe termen scurt resursele de atenție și financiare ale publicului.
Dincolo de acest impact conjunctural, problema reală, profundă și cu efecte devastatoare pe termen lung este indiferența cronică a statului față de cultura scrisă. Aceasta nu este o problemă nouă, dar în 2024 a continuat cu aceeași lipsă de viziune și acțiune din partea autorităților guvernamentale.
Principala acuzație pe care noi, împreună cu Asociația Editorilor din România, o aducem în mod constant este neaplicarea sistematică a Legii Bibliotecilor (Legea 334/2002). Această lege prevede, printre altele, obligația autorităților de a finanța achiziția de carte nouă pentru a reînnoi fondul de carte al bibliotecilor publice. În realitate, acest lucru nu se întâmplă.
Dimpotrivă, asistăm la închiderea de biblioteci, în special în mediul rural, și la o degradare continuă a fondului de carte existent, care devine irelevant pentru cititorul contemporan.
Programul Național pentru Achiziția de Cărți, gestionat de Ministerul Culturii, este un exemplu elocvent al acestei lipse de angajament. Pentru anul 2024, suma totală alocată acestui program a fost de 3.000.000 de lei, adică aproximativ 600.000 de euro.
La o rețea de peste 8.800 de biblioteci publice și școlare în România, această sumă este pur și simplu derizorie. Un calcul simplu ne arată că revine, în medie, mai puțin de 70 de euro per bibliotecă pentru un an întreg de achiziții. Cu o astfel de sumă, o bibliotecă poate achiziționa, în cel mai bun caz, 10-15 cărți noi. Este o măsură care bifează o linie bugetară, dar care nu are niciun impact real asupra accesului la cultură.
Această subfinanțare cronică are consecințe directe și măsurabile. Ea este principala cauză pentru care România are cea mai mică piață de carte pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Lipsa achizițiilor publice nu afectează doar cititorii din comunitățile defavorizate, care depind de biblioteca locală pentru accesul la informație și lectură. Ea lovește direct în inima industriei editoriale.
În țările civilizate, achizițiile publice reprezintă un pilon de stabilitate, un canal de vânzare sigur și previzibil care permite editurilor să funcționeze, să-și asume riscuri editoriale, să investească în autori debutanți și în traduceri de nișă.
În România, fiind privați de acest canal vital de venituri, editorii sunt forțați să opereze într-o stare de prudență exacerbată, să tipărească tiraje mici și să se concentreze pe titluri cu succes comercial garantat. Se creează astfel un cerc vicios: statul nu investește în lectură, deci numărul de cititori stagnează; numărul de cititori stagnează, deci piața nu crește; piața nu crește, deci editorii nu pot investi în diversitate, iar oferta devine tot mai prudentă.
În acest peisaj dezolant al inacțiunii statului, singurele raze de lumină vin dinspre zona privată și a societății civile. Editurile, împreună cu organizații nonguvernamentale și companii private, sunt cele care preiau, de facto, rolul statului în promovarea lecturii. Curtea Veche Publishing, prin Asociația Curtea Veche, este, de mulți ani, peste 10, implicată în programe naționale de lectură.
Participăm activ la evenimente precum Festivalul NARATIV, dedicat lecturii pentru copii, și susținem inițiative precum Ziua Națională a Lecturii. Aceste eforturi, deși valoroase, sunt însă disparate și nu pot substitui o politică publică coerentă și finanțată corespunzător.
Ele ne poziționează ca actori sociali responsabili, care acționează acolo unde statul eșuează, dar nu pot rezolva problema de fond.
Anul electoral, deși a avut efecte negative pe termen scurt, așa cum am arătat, poate fi transformat într-o oportunitate. Acum, după încheierea ciclului electoral, este momentul ideal pentru a folosi platforme media de prestigiu, precum Forbes, pentru a trage un semnal de alarmă și a pune pe agenda publică temele esențiale pentru viitorul României: educația și cultura.
Este momentul să trecem de la a reacționa la zgomotul politic la a propune soluții concrete și a cere clasei politice să-și asume responsabilitatea.
Propunerile noastre sunt clare și au fost repetate de nenumărate ori: respectarea Legii Bibliotecilor și alocarea unui buget decent pentru achiziții de carte, introducerea cotei TVA zero pentru carte (o măsură aplicată în multe țări europene pentru a sprijini cultura, dar care la noi este refuzată; dimpotrivă, crește TVA la cărți de la 5% la 11%) și dezvoltarea unor programe naționale de lectură, multianuale și finanțate corespunzător, nu doar campanii de imagine. Doar așa putem spera să ieșim din acest blocaj cronic și să construim o societate în care cartea și lectura sunt cu adevărat valori fundamentale.
Forbes: Ce înseamnă profitul companiei pentru dvs, în calitate de antreprenor/manager? Care este locul profitului în strategia de business a editurii?
Barna Nemethi: În contextul unei publicații de business precum Forbes, discuția despre profit este centrală. Însă, pentru a înțelege cu adevărat o editură, este crucial să demistificăm acest concept și să-l plasăm în contextul specific al unei industrii culturale.
La Curtea Veche Publishing, filosofia noastră este neschimbată de la fondarea editurii în 1998: profitul nu este un scop în sine, ci un motor. Este combustibilul care ne permite să ne îndeplinim misiunea culturală. Profitul înseamnă, în primul rând, capacitatea de a reinvesti și de a publica noi cărți.
În sectorul nostru, profitul nu este un capăt de drum, ci o stație de alimentare. Peste 40% din rezultatul net al încasărilor revine în avansuri pentru autori, traduceri și costuri de tipar; aproape o treime susține stocurile cu rotație lentă și termenele lungi de plată din distribuție, iar restul acoperă salarizarea echipei și un fond-tampon pentru situații de criză, cum a fost amenda Bookster. În lipsa acestei recirculări, producția editorială s-ar sufoca, iar vocea noastră culturală ar deveni abia o șoaptă într-un peisaj global asurzitor.
Când analizez bilanțul anual al editurii, nu mă gândesc la linii de profit, ci la oamenii din spatele lor: corectorii care detectează, la miezul nopții, o virgulă rătăcită, librarii care explică, cu răbdare și farmec, cititorilor un titlu, cititorul care își notează pe coperta interioară „terminat de citit la 3:17 a.m.“.
Am avut, în octombrie 2024, o discuție cu un antreprenor din IT care mi-a spus că investește profitul firmei sale în criptomonede; când l-am întrebat de ce nu și într-o bibliotecă școlară, mi-a răspuns: „Cartea nu dă randament“. I-am trimis un pachet de cărți pentru fiica lui de doisprezece ani. O lună mai târziu, mi-a scris că investiția în lectură a avut cel mai bun rezultat: „Copilul meu stă mai puțin pe TikTok“.
Asta e, pentru mine, esența profitului – să întoarcă societății mai mult decât un procent după virgulă.
Ciclul financiar într-o editură este unul cu particularități semnificative. Veniturile obținute din vânzarea unei cărți nu se transformă direct în profit. O parte considerabilă, adesea între 40% și 50%, se întoarce la rețelele de distribuție și la librării sub formă de discount. Din suma rămasă, trebuie să acoperim costurile directe ale acelei cărți: drepturile de autor sau de traducere, costurile de redactare, corectură, design și, bineînțeles, tipar.
Ceea ce rămâne, adică profitul operațional, nu este tezaurizat. El intră imediat în rulajul necesar pentru a finanța următoarele cărți din planul editorial. Fiecare carte vândută plătește, de fapt, pentru nașterea alteia.
Este o nuanță esențială, subliniată și în analizele financiare ale industriei, aceea că profitul raportat în bilanțuri este unul contabil, nu neapărat lichidități disponibile în conturile companiei. Într-o industrie cu termene de plată lungi și cu riscul permanent al retururilor de carte nevândută, managementul fluxului de numerar este o provocare constantă. Profitul este, așadar, mai puțin o cifră statică la final de an și mai mult un fluid vital care trebuie să circule neîncetat pentru a menține organismul editurii în viață și în mișcare.
În aceste condiții, un nivel rezonabil de profitabilitate devine condiția sine qua non pentru sustenabilitate și, implicit, pentru menținerea calității și a diversității editoriale. O editură care nu este profitabilă sau care operează la limita supraviețuirii este o editură care nu își poate permite să-și asume riscuri. Nu poate investi într-un autor român debutant, al cărui potențial comercial este incert. Nu poate finanța traducerea unui roman valoros, dar dificil, dintr-o literatură de nișă. Nu poate plăti onorarii competitive pentru a atrage cei mai buni traducători, redactori și graficieni, a căror muncă este esențială pentru calitatea produsului final.
Fără o bază financiară solidă, o editură devine vulnerabilă la șocurile pieței – o creștere bruscă a prețului la hârtie, o criză economică ce contractă consumul, insolvența unui partener major. Profitul este, în esență, plasa noastră de siguranță și garanția independenței noastre editoriale.
La Curtea Veche Publishing, am construit un model de business care reflectă această filozofie. Portofoliul nostru este diversificat în mod deliberat. Avem colecții cu un potențial comercial mai ridicat, precum „Cărți Cheie“ (business, leadership, educație financiară) sau „Biblioterapia“ (dezvoltare personală și psihologie), care generează un flux de numerar constant.
Succesul acestor colecții ne permite să susținem și să investim în alte proiecte, poate mai puțin profitabile pe termen scurt, dar cu o valoare culturală imensă, cum ar fi colecția de ficțiune universală „Byblos“, cărțile de analiză socio-politică din colecția „Argument“ sau titlurile pentru copii din colecția „LitKids“. Un segment îl finanțează pe celălalt, într-un echilibru delicat, dar necesar.
Această strategie are implicații profunde. Într-o piață cu marje de profit atât de reduse cum este cea din România (rata medie a profitului pe industrie a fost de 12,6% în 2023, dar aplicată la o cifră de afaceri totală foarte mică), tentația de a merge doar pe „pariuri sigure“ este uriașă.
Editorii sunt presați să se concentreze exclusiv pe bestselleruri internaționale, pe rețete de succes dovedite și pe genuri cu cerere mare. Deși este o logică economică de înțeles, acest lucru prezintă un risc major pe termen lung: omogenizarea ofertei editoriale și marginalizarea vocilor autohtone sau a traducerilor mai curajoase. Datele arată că tirajele pentru autorii români de ficțiune sunt adesea sub 1.000 de exemplare, ceea ce face ca publicarea lor să fie un act de credință culturală, mai degrabă decât o decizie de business rațională.
Astfel, lupta noastră pentru a menține un nivel sănătos de profitabilitate devine, indirect, o luptă pentru a păstra și a promova bibliodiversitatea, pentru a ne asigura că avem resursele necesare să investim în proiecte riscante, dar esențiale pentru sănătatea culturală a națiunii.
În final, prin articularea acestei filozofii a profitului reinvestit, nu facem doar o declarație economică, ci construim un brand de neprețuit. Ne poziționăm nu doar ca o societate comercială, ci ca o instituție culturală cu o misiune clară.
Această poveste, cea a unei edituri pornite în 1998 cu o singură carte tradusă, Secretele succesului de Dale Carnegie, și care a ajuns astăzi un jucător major, ce apără principii fundamentale ale industriei, rezonează cu autori de prestigiu, cu parteneri de afaceri și, cel mai important, cu cititori fideli. Ei nu cumpără doar o carte, ci aderă la o viziune. Acest capital de încredere este cel mai mare profit al nostru și avantajul competitiv care nu poate fi măsurat în bilanțul contabil.
Forbes: Care sunt îngrijorările dvs legate de viitorul pieței de carte din România în perioada 2025 – 2026? Dar gândurile bune?
Barna Nemethi: Privind spre orizontul anilor 2025-2026, perspectiva noastră este una de realism temperat.
În primul rând, incertitudinea macroeconomică și fiscală rămâne o preocupare majoră. Deși prognozele indică o temperare a inflației, contextul unui deficit bugetar ridicat și al unei nevoi constante de ajustare fiscală din partea guvernului creează un mediu de impredictibilitate. Orice nouă taxă, orice modificare a cotelor de TVA lovește direct o industrie cu marje de profit deja extrem de fragile, putând duce la închiderea editurilor mici și a librăriilor independente, așa cum avertiza recent directorul executiv al AER, Mihai Mitrică.
În al doilea rând, fragilitatea sistemului de distribuție este o vulnerabilitate sistemică. Cazul insolvenței Elefant.ro a fost un avertisment serios. Dependența de un număr mic de jucători mari și lipsa unei rețele de librării fizice dense și capitalizate, în special în orașele mici și în mediul rural, limitează drastic accesul la carte și creează blocaje în lanțul de aprovizionare.
În al treilea rând, stagnarea bazei de cititori este poate cea mai importantă îngrijorare. În absența unor politici publice coerente și a unor investiții serioase în educație și în promovarea lecturii, nu există nicio garanție că numărul cititorilor de carte tipărită va crește semnificativ.
Nu în ultimul rând, ne confruntăm cu provocarea complexă a Inteligenței Artificiale. Aceasta este o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, reprezintă o amenințare la adresa profesiilor creative și a principiului proprietății intelectuale. Generarea automată de texte și imagini ridică probleme etice și legale complexe legate de drepturile de autor.
Pe de altă parte, AI este deja un instrument. În România a fost deja lansată prima carte pentru copii ilustrată cu ajutorul AI, iar dezbaterile despre impactul acestei tehnologii asupra viitorului cărții sunt în plină desfășurare. A ignora această realitate ar fi o greșeală; a o gestiona va fi una dintre marile provocări ale următorilor ani.
În ciuda acestor îngrijorări, există și motive solide de optimism, vectori de creștere care ne indică direcția de urmat. Principalul motiv este, fără îndoială, revoluția digitală. Creșterea explozivă a consumului de audiobook-uri este o certitudine și pentru anii următori. Acest format reușește să aducă lectura în viața unor segmente de public care nu mai aveau timp pentru cartea tradițională, transformând timpii morți în oportunități de consum cultural.
Consolidarea comerțului electronic ne oferă, de asemenea, un canal direct către consumator, o sursă de date neprețuită și o modalitate de a depăși limitările geografice ale distribuției fizice.
Un alt punct de sprijin este reziliența anumitor genuri editoriale. Așa cum am văzut, cererea pentru cărți de nonficțiune practică (dezvoltare personală, psihologie, educație financiară), pentru istorie și pentru carte de calitate pentru copii este constantă și robustă. Acestea formează un fundament solid al pieței, pe care putem construi. Curtea Veche Publishing este, prin tradiție și strategie, foarte bine poziționată în aceste nișe, ceea ce ne conferă un grad de stabilitate.
În final, un motiv de încredere este creativitatea și adaptabilitatea dovedite de editorii români. În ciuda tuturor dificultăților – piață mică, lipsă de sprijin, crize economice, mărirea TVA – industria a demonstrat o capacitate remarcabilă nu doar de a supraviețui, ci și de a inova. Expansiunea națională și internațională a unor platforme precum Voxa, dezvoltate cu tehnologie și viziune românească, este cea mai bună dovadă că avem resursele intelectuale și antreprenoriale pentru a reuși.
Viitorul pieței de carte, așa cum îl vedem noi, nu va fi o bătălie între print și digital, ci o integrare inteligentă și hibridă a celor două.
Editorul de succes al anilor 2025-2026 este cel care stăpânește un model de business complex, în care o lansare este gândită de la început multi-platformă: cartea tipărită ajunge în librării, audiobook-ul este disponibil în aplicații de streaming, ebook-ul poate fi descărcat instantaneu, iar datele colectate din toate aceste canale sunt folosite pentru a calibra următoarea decizie editorială.
Aceasta implică o transformare a competențelor necesare în interiorul unei edituri, unde analiștii de date și specialiștii în marketing digital devin la fel de importanți ca redactorii și editorii tradiționali.
Mai mult, provocările precum ascensiunea AI ne forțează să ne redefinim rolul. Nu mai suntem doar tipografi de cărți, ci producători și curatori de conținut și proprietate intelectuală. O poveste, o idee, o cercetare valoroasă poate fi declinată în multiple formate: carte, audiobook, podcast, curs online, scenariu. Această perspectivă transformă o amenințare într-o oportunitate de a inova și de a adăuga valoare în moduri noi.
Viziunea noastră pentru Curtea Veche Publishing este să fim în avangarda acestei transformări, nu doar reacționând la viitor, ci participând activ la modelarea lui. În plus, modelele de abonament pentru audiobook și e-book încep să recucerească segmentul de 18-35 de ani.
Iar în Planul Strategic al Ministerului Educației pentru 2025–2028, Programul național „O carte pentru fiecare“ – care ar urma să distribuie vouchere de lectură de 25 milioane de euro elevilor – este deja trecut la capitolul priorități.
Dacă acest program va primi finanțare europeană, pragul psihologic de 150 milioane de euro pentru piața de carte ar putea fi depășit până în 2026, nu doar ca valoare, ci și ca impact social.
Și totuși, există semne bune și dinspre piața tradițională. Bookfest 2025 a adus un record de peste 30.000 de vizitatori într-o singură zi, demonstrând că, atunci când oferta e relevantă și atmosfera prietenoasă, publicul revine în număr mare.
La nivel personal, privesc viitorul cu același amestec de teamă și curiozitate pe care îl simțeam copil fiind, când deschideam o carte nouă și nu știam încă dacă mă va cuceri. Cred că misiunea noastră, a editorilor, rămâne să pregătim terenul pentru această întâlnire miraculoasă dintre cititor și poveste.
Profitul, strategiile fiscale, târgurile și statisticile sunt, până la urmă, doar un decor. Pe scenă, întotdeauna, lumina cade pe carte și pe omul care o deschide.
(23 iulie 2025)
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.