O fotografie inedită cu un BMW 328 alb străbătând străzile Capitalei în cadrul Grand Prix-ului din 1937 readuce în atenție un reper esențial al istoriei automobilismului interbelic și relația de suflet a mărcii cu România.
Un debut electrizant pe Nürburgring
Lansat în 1936, la numai șapte ani după primul model Dixi (BMW 3/15 PS), BMW 328 și-a intrat în rolul de regulă încă de la prima apariție pe circuit: cursa Eifelrennen de pe legendarul Nürburgring. Pilotat de Ernst Jakob Henne, mașina albă a tăiat linia de sosire înaintea rivalilor, semnalând ambițiile sportive ale mărcii pentru deceniile următoare.
Performanțe și recorduri
Între 1936 și 1940 au ieșit din fabrică doar 464 de exemplare BMW 328, care au adunat peste 200 de victorii și clasări pe podium la competiții internaționale. Vârful carierei a venit la Mille Miglia 1940, unde două coupe-uri și trei roadstere cu caroserii din aluminiu sau elektron (aliaj de magneziu și aluminiu) au dominat cursa. Motorul de 2,0 litri în șase cilindri a urcat de la 80 CP la 135 CP, înregistrând viteze medii de top de peste 170 km/h.
„Plăcerea de a conduce” – un ecou postbelic
Impactul BMW 328 a rămas atât de pregnant încât, chiar și în 1964, primul sondaj de imagine realizat de BMW plasa modelele 327 și 328 ca simboluri ale mărcii. De aici a pornit plantarea rădăcinilor devizei „Freude am Fahren” („Plăcerea de a conduce”), care va însoți lansările ulterioare de 1800 Ti și seria 2002, conturând filonul sportiv al BMW.
Legături românești pe circuitele interbelice
Distribuit în România prin companiile Frații Tanșoca și Tracta, BMW 328 a intrat și în palmaresul piloților locali: Alexe de Vassal, Vintilă Frumușanu, Alexandru Papană sau Ion Bolony s-au numărat printre cei care l-au pilotat. Un nume care răsună și azi cu forță este Marin „Nea Marin” Dumitrescu. Cu o carieră de peste 50 de ani, campion și mentor pentru generații, Dumitrescu a revenit constant la un BMW 328 modificat la Uzina Vulcan, confruntându-se cu legende precum Jean Calcianu și Petre Cristea – ambasadorul 328.
Debutând cu Dodge și impunându-se la Monte Carlo în 1936 cu un Ford V8, Cristea a intrat în 1938 în atenția BMW grație succeselor obținute la bordul unui 328 pus la dispoziție de industriașul Petre Iscu. În august 1938, a încheiat pe locul al doilea la Marele Premiu al Germaniei de coastă, în fața campionului Huschke von Hanstein. Pe 21 mai 1939, a câștigat din nou Eifelrennen, doborând recordul clasei cu o viteză medie de 115 km/h, depășindu-l pe Henne de la debutul modelului. Replica oficialilor BMW nu a întârziat: echipa germană a revenit cu forțe proaspete la Grand Prix-urile din București și Brașov, dar podiumul bucureștean din 1937 până în 1939 a rămas aproape exclusiv rezervat modelelor 328.
Circuitul uitat al Bucureștiului
Traseul de concurs pornea din Piața Charles de Gaulle, ocolea Statuia Aviatorilor și străbătea Cartierul Primăverii – porțiuni de șosea astăzi tranzitate zilnic de mii de mașini, fără să bănuiască vreun strop din atmosfera competiției interbelice.
O imagine, o moștenire
Fotografia cu Ernst Henne la volanul BMW 328 alb, în jurul Statuiei Aviatorilor, sintetizează întâlnirea dintre un pilot legendar, un model definitoriu pentru sportivitatea mărcii și un oraș încărcat de istorie. Trofeul câștigat atunci se află astăzi, alături de mașina de la Mille Miglia, în Muzeul BMW din München – un testament al unui miracol tehnic și al unei pasiuni care a traversat decenii.