Dr. Angela Crăciunescu, medic primar ORL, IOMC
Ce sunt vegetațiile adenoide? Popular denumite „polipi”, aceste vegetații reprezintă o structură de țesut limfoid care împreună cu amigdalele palatine, cele tubare și amigdala linguală formează inelul Waldayer. Acesta este situat la nivelul faringelui, având rol în răspunsul imun al organismului în fața diverselor agresiuni.
Vegetațiile adenoide sunt poziționate strategic la intersecția dintre calea respiratorie și cea digestivă, adică în partea din spate a cavității nazale. Având rol imunologic, se produce o creștere a acestora în primii ani de viață, creșterea maximă fiind între 3 și 10 ani.
Hipertrofia vegetațiilor adenoide („polipi”) este în principiu un proces fiziologic pasager, care se diminuează odată cu înaintarea în vârstă a copilului.
Polipii nazali reprezintă excrescențe de consistență moale, nedureroasă, ce cresc de la nivelul mucoasei foselor nazale și sinusurilor. Aceștia au aspect de ciorchine de strugure și se formează în urma inflamației cronice a mucoasei. Polipii nazali afectează în general adulții și bătrânii, foarte rar fiind întâlniți și la copii. Aceasta este diferența dintre polipoza nazală (boală eminamente a adultului) și „polipii” copiilor care se referă de fapt la inflamația cronică a vegetațiilor adenoide.
Cauzele inflamației vegetațiilor adenoide
Principala cauză a inflamației vegetațiilor adenoide o reprezintă infecțiile repetate ale tractului respirator superior: rinită, amigdalită, sinuzită, răcelile frecvente. Infecțiile conduc la inflamarea și creșterea excesivă a țesutului adenoidian. Alergiile și sensibilitatea la anumite substanțe precum polenul, praful, mucegaiul, provoacă de asemenea inflamarea și creșterea în volum a vegetațiilor adenoide. Refluxul gastroesofagian este o altă cauză ce poate duce la creșterea excesivă a acestui țesut, refluxul irită și inflamează formațiunile adenoidiene. Copiii cu probleme digestive cronice sau supraponderali sunt mai predispuși inflamării țesutului.
Predispoziția genetică poate fi de asemenea un factor care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni.
Inflamarea țesutului adenoidian, durata persistenței simptomelor clasifică inflamația vegetațiilor adenoide (adenoidita) în acută, subacută și cronică.
Tipuri și tratament
Adenoidita acută se manifestă prin febră, obstrucție nazală, tuse, respirație orală, secreții purulente ce pot drena anterior sau posterior la nivelul faringelui. Adenoidita acută însoțește de cele mai multe ori toate infecțiile acute de tract aerian respirator superior (amigdalita, sinuzita, laringita, otita ș.a.). Tratamentul adenoiditei acute cel mai frecvent este antibiotic, antiinflamator, decongestionant nazal, antialergic, uneori aerosoli.
Adenoidita cronică reprezintă obstrucția nazală care depășește ca durată 3 luni. Simptomele hipertrofiei vegetațiilor adenoide la copii variază și pot include unele din următoarele manifestări:
- respirație orală, dificultăți în respirație nazală. Aceste manifestări pot duce la un somn agitat, sforăit, în fazele avansate ale obstrucției nazale apărând sindromul de apnee în somn, toate acestea afectând calitatea somnului. Lipsa de odihnă poate determina nervozitate și iritabilitate.
- infecțiile recurente ale urechii manifestate ca otite medii (acumulare de lichid la nivelul urechii medii prin blocarea trompelor lui Eustachio). Consecutiv afectării urechii medii, copiii pot prezenta scăderea auzului, ce duce în timp la apariția întârzierilor de vorbire și a altor probleme logopedice.
- întârzieri și dificultăți de vorbire și pronunție, copilul având un ton nazal și o pronunție neclară.
- tuse persistentă determinată de respirația predominant orală a copilului cu hipertrofie de vegetații adenoide, precum și rinoreei posterioare întreținută de aceasta.
- dificultăți de înghițire mai ales în cazul hipertrofiei mari a vegetațiilor adenoide, copilul având o masticație și o deglutiție defectuoasă.
- faciesul adenoidian manifestat prin paloare, ochi încercănați, ocluzie dentară incorectă, boltă palatină ogivală.
Cum putem preveni trecerea de la episodul acut la cel cronic
Prima măsură importantă este igiena adecvată, ceea ce reduce riscul de infecții. Copilul trebuie încurajat să sufle nasul, să se spele pe mâini în mod regulat, să nu împartă obiectele de igienă personală (periuța de dinți, tacâmuri, pahare etc.). Important este ca atunci când copilul prezintă semne incipiente ale unei infecții acute să nu fie dus în colectivitate. Al doilea aspect important în prevenirea infecției cronice este identificarea și tratarea alergiilor respiratorii la copil. De asemenea, trebuie evitată expunerea la poluare, la fumul de țigară și trebuie menținut un nivel optim de umiditate în locuință.
Este important ca părinții să consulte medicul ORL în cazul în care observă oricare dintre manifestările expuse mai sus. Diagnosticul complet include examenul ORL, examinarea clinică de către medicul ORL-ist, endoscopie nazală și, în unele situații, investigații imagistice suplimentare. Testarea auditivă este utilă și necesară în situația în care copilul a prezentat otite recurente sau tulburări ale auzului. Tratamentul poate fi abordat prin terapie medicamentoasă sau tratament chirurgical.