Populația a scăzut cu aproape 14% în 10 ani. Capitala atrage o treime din locuitori, iar urbanul câștigă teren. Cum gestionăm noua realitate?
În aprilie 2024, Republica Moldova avea 2.401.200 de locuitori cu reședință obișnuită (au locuit preponderent în țară în ultimul an), potrivit datelor preliminare ale recensământului organizat de Biroul Național de Statistică. Este cu aproape 14% mai puțin decât în 2014, ceea ce înseamnă o pierdere de aproximativ 387.000 de persoane în doar un deceniu.
Declinul este profund, sistemic și cu multiple implicații: de la piața muncii la sistemul de pensii, de la consumul intern la planificarea bugetelor locale. Însă dincolo de cifrele seci, recensământul oferă o imagine mult mai amplă asupra Moldovei de azi – o țară aflată la intersecția dintre transformare și depopulare. Scăderea populației față de recensământul anterior nu este doar o consecință a migrației externe, ci și a unui spor natural negativ – adică numărul deceselor îl depășește constant pe cel al nașterilor. Cu o rată medie anuală de declin de -1,3%, Republica Moldova se aliniază unor tendințe demografice similare cu cele din Europa de Est, dar impactul este mai dur, deoarece baza este deja redusă. Deși recensământul nu include moldovenii plecați temporar peste hotare, impactul migrației este evident. Mulți cetățeni nu și-au mai stabilit reședința în țară, ceea ce modifică în mod direct datele reale despre forța de muncă disponibilă, cererea internă, nevoile educaționale sau de sănătate.
Unul dintre cele mai relevante aspecte ale recensământului este accentuarea procesului de urbanizare. Dacă în 2014, populația urbană reprezenta 38,5% din total, în prezent, această pondere a crescut la 46,4%. Concret, la oraș locuiesc 1.113.700 de persoane, în timp ce 1.287.500 trăiesc în mediul rural. Cel mai spectaculos caz este cel al municipiului Chișinău, care adună aproape o treime din întreaga populație a țării: 719.700 de persoane. Acum 10 ani, capitala concentra abia o cincime. Este un fenomen cunoscut sub numele de „metropolizare”, potrivit căruia orașele atrag populație, în detrimentul satelor. Această concentrare masivă pune presiune pe infrastructura urbană, dar generează și oportunități de investiții în locuințe, transport, servicii și dezvoltare imobiliară.
Recensământul oferă și o privire de ansamblu asupra distribuției geografice a populației. Regiunea centru include 667.500 de locuitori, regiunea nord – 604.700 de locuitori, regiunea sud – 306.100 de locuitori, UTA Găgăuzia – 103.200 de locuitori, iar municipiul Chișinău – 719.700 de locuitori. Datele arată un dezechilibru regional tot mai accentuat. În timp ce zona de centru și nordul țării își mențin o pondere semnificativă, sudul rămâne cu o populație redusă, ceea ce poate afecta viitorul economic al regiunii în lipsa unor politici de stimulare. Recensământul confirmă și ceea ce mulți anticipau: populația îmbătrânește accelerat. Femeile reprezintă 52,9% din total (1.269.800 de persoane), iar bărbații – 47,1% (1.131.400). Dar mai important este faptul că ponderea persoanelor vârstnice (peste 65 de ani) este în creștere, în timp ce generațiile tinere sunt tot mai „subțiri”. Acest dezechilibru are efecte directe asupra pieței muncii, sistemului de sănătate, politicilor sociale și creșterii economice pe termen lung. Pentru mediul de afaceri, aceste date trebuie analizate cu luciditate. O populație în scădere înseamnă o piață internă tot mai mică și mai îmbătrânită. Investitorii care vizează consumul local vor fi nevoiți să-și adapteze strategiile. În același timp, piața muncii va deveni tot mai competitivă – cu o forță de muncă mai restrânsă și tot mai îmbătrânită, companiile vor fi forțate să investească în automatizare, retenție și formare profesională. În plan fiscal, mai puțini contribuabili înseamnă presiune suplimentară pe bugetul de stat, în timp ce cererea pentru pensii și servicii sociale va crește.
Ce urmează?
Un lucru pare sigur: Republica Moldova este într-un punct de inflexiune. Iar într-o economie în care capitalul uman este resursa esențială, orice strategie de dezvoltare trebuie să înceapă de aici – cu realitatea demografică, oricât de dură ar fi ea.