La doar 24 de ani, chef Jannis Alexandridis este un exemplu de talent, ambiție și dedicare, ingrediente care par să se îmbine perfect în rețeta succesului său.
Originile sale grecești sunt, fără îndoială, motivul pentru care Janni are bucătăria în sânge. Inspirat de tradițiile culinare ale familiei sale și de aromele autentice ale bucătăriei mediteraneene, tânărul are primele sale amintiri dintr-o bucătărie de restaurant. Da, exact ca-n filmele alea… Acelea în care, la final, protagonistul zâmbește mulțumit printre aburii unui „Consommé” care fierbe energic pe plită sau se concentrează să așeze cu penseta o tulpină de microplantă pentru ca „platingul” să fie complet, dar mai ales pe placul celor care apelează la serviciile de „private cooking”.
Este printre puținii chefi care fac asta în România, și nu numai, pentru că Janni are deja o reputație internațională, după ce a gătit pentru Lewis Hamilton (da, da, acel Hamilton!), Selena Gomez, Travis Scott și ceilalți artiști care au încins scena de la Costinești astă vară, plus mulți alții despre care nu poate spune nimic, dată fiind natura jobului său.
Eh, până adun și eu destul pentru un aperitiv și-un fel principal, am zis că trebuie să-l cunosc personal. Și trebuie să recunosc: chiar m-a impresionat. Janni nu e doar un grec cu talent la gătit, ci și un tip prietenos, cu suflet mare, care-și dorește ca toată lumea să-i savureze bucatele, chiar și cei cu care viața n-a fost la fel de darnică precum a fost cu el.
FORBES LIFE: Deci gătești de când te știi…
CHEF JANNI: Viața mea… cumva a început în bucătărie. Părinții mei întotdeauna au avut restaurant, eu m-am născut într-o casă unde era un restaurant la parter și de asta am fost în bucătărie dintotdeauna. Și mi-a plăcut întotdeauna să stau cu mama și cu bunica acolo, să învăț ceva. Cam de pe la șase, șapte sau opt ani, făcusem deja o pasiune pentru bucătărie. Am vrut să ajut, am vrut să văd produsele, am vrut să degust și urmăream reacțiile clienților care mâncau ce găteau mama sau bunica mea. Și așa a început totul. Am continuat studiile cu o școală culinară și am muncit într-un restaurant cu o stea Michelin, am urmat sistemul dual în Germania ca să fiu bucătar. Asta durează trei ani și a fost foarte intens: am muncit 12, 13, 15 ore pe zi, am muncit foarte, foarte mult, dar a fost frumos, am învățat multe, dar n-a fost ușor. Viața ta se schimbă total.
Ce anume ți s-a părut cel mai greu până acum?
Am pierdut, sincer, și eu mulți prieteni, nu toți au înțeles „de ce muncești așa mult, Janni, de ce muncești ca un nebun, ai o obsesie cu bucătăria, și în zilele libere vrei să gătești, să înveți?” A fost foarte greu pentru mine să accept că pentru jobul ăsta trebuie să sacrifici multe, plus timp, energie.
În primii trei ani, am muncit pe 500 de euro pe lună și trudeam 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână. Deci nu am făcut asta pentru bani, cred, e clar! De fapt, eu niciodată nu fac ceva doar pentru bani. Sigur, n-o să fiu ipocrit, banii sunt foarte importanți în viață, să-ți faci o carieră, dar la început eu am pus capul jos și am zis: „Eu învăț acum, banii mei sunt rețetele, ideile, tehnicile pe care le învăț în restaurantul ăsta și eu o să trec peste perioada asta”. Apoi am luat decizia că mai trebuie să fac un business pe lângă. Și mi-am zis: „Hai să încerc să fac «private cooking»”. Pentru mine a fost cea mai bună idee că nu am avut mare buget, nu am avut un restaurant, nu am avut o echipă, a fost doar eu, o tunică și cuțitele mele.
Am postat pe Instagram, am scris, am încercat să gătesc pentru vedete, pentru fotbaliști. Mi-a mers foarte greu la început, dar cu fiecare an a fost tot mai ușor. Am început să gătesc întâi gratis, apoi am început să plec în alte țări ca private chef și businessul a început să meargă – foarte încet, apoi foarte bine. După trei ani, aveam deja un portofoliu interesant. Bine, eu vin din Nürnberg, Germania, în Bavaria, unde s-au „inventat” branduri ca Adidas și Puma. Știți probabil că ei au ambasadori foarte cunoscuți, cum e Usain Bolt, Selena Gomez, fotbaliști, echipa națională… Ei bine, eu am fost acel chef care a sunat Adidas când a auzit de un eveniment privat, mai mic, special. Și am gătit pentru fotbaliștii, pentru Bayern München, pentru echipa națională, pentru artiști. Și când îți faci așa un portofoliu, vin și alți clienți!
Nimic n-a fost ușor, am avut multe joburi, unele foarte complicat de realizat, cu logistica…, am gătit în Berlin pe peluza Parlamentului și am făcut trei zile numai transport să ajungă bucătăria, să ajunge masa, să… tot. Deci noi, căci acum am o echipă, evident, orice job am avut, întotdeauna a fost foarte important să fim impecabili.
Ai câștigat Chefi la Cuțite în 2023, ce a însemnat acest show pentru tine?
Da, apoi a venit capitolul Chefi la Cuțite, că așa am ajuns, aici, în România… Eu am fost în 2021, în Germania, la un show culinar, unde am fost finalist și după experiența asta m-am îndrăgostit în televiziune și media. M-am simțit așa fain când am gătit într-un platou de televiziune, când am câștigat, când am plâns, când m-am ars, când m-am tăiat, cumva simți toate emoțiile înzecit… După două-trei zile de filmări la Chefi la Cuțite, am știut că nu o să fie ușor, dar am știut că vreau să câștig eu de la bun început. Am luat cuțitul de aur la preselecție.
Dar… o presiune foarte, foarte mare pentru mine a fost limba română. Înțeleg foarte bine româna, vorbesc mai bine acum în română, dar nu perfect. M-am născut în Germania. Tata e din Grecia. Eu întotdeauna am vorbit patru limbi – germană, engleză, greacă și română.
Când a fost semifinala și apoi finala, eram ca un robot. Deci am fost, pur și simplu, în show. Dar am fost blocat în zona mea, în ideile mele, în rețetele mele. Eram într-un platou de TV, dar am fost eu în platoul meu, în capul meu, în gândurile mele și așa am ajuns în momentul când am câștigat. Show-ul ăsta a fost foarte intens pentru mine.
Ai putea spune – cum se zice la TV – că ți-a schimbat viața?
Da. Știi, eu niciodată… nu am simțit așa multă iubire, suport și bucurie din partea altora pentru mine, după ce am câștigat show-ul în România. După victoria asta, primesc mesaje, cadouri, surprize. După victoria asta, am început să fac social media. Am început să se creez o comunitate pe Instagram, pe TikTok, pe toate canalele de social media. Și au mers foarte bine. Am avut videouri cu trei milioane de vizualizări, rețete cu două milioane de vizualizări. Aș putea spune că victoria mare de la Chefi la Cuțite a fost după Chefi la Cuțite. Am fost invitat la show-uri, am fost invitat la evenimente, am gătit pentru vedete internaționale. Lumea a vorbit despre mine și despre preparatele mele și despre show. Și, da, cum am zis mai înainte, victoria asta a fost începutul carierei mele în România și sunt foarte mândru.
Cea mai mare provocare ca private chef?
Păi, clar, cine solicită asta are așteptări mari, clienții aceștia au frecventat restaurante cu adevărat bune și au deja un standard. Și apelează la serviciile de private cooking pentru nivelul de confort care vine la pachet. Cea mai mare provocare, desigur, va fi întotdeauna să gătești mâncare perfectă pentru ei.
Planificarea, pur și simplu, nu funcționează la un private cooking. Așa că noi facem un interviu scurt, să înțelegem noi ce gusturi are clientul. Apoi scriem noi un meniu, un draft unde pun ce cred eu că ar fi selecția perfectă. Niciodată nu folosesc un meniu de la un client la un alt client. De fiecare dată, meniul e foarte personal și e unic. Am avut momente… uite, de exemplu, am gătit pentru un cuplu. Și bărbatul m-a întrebat dacă pot să gătesc mâncarea pe care a avut-o la nuntă, exact meniul de atunci. Și am primit poze și ceva notițe și cumva am recreat meniul de la nuntă, din poze, din amintiri, din povești. Nu e doar despre gust, era și… emoția!
Ca private chef, e foarte important să ai grijă la cerințe. Eu, ca chef, am multe idei, am multe viziuni despre preparate, dar sunt și momente unde ai clienți care știu exact ce vor să mănânce. Un fotbalist are un plan de nutriție și poate are un meci și nu vrea un preparat cu prea multă aciditate sau prea picant, sau un dish sățios. Vrea să mănânce exact ce trebuie, dar gătit la perfecție. Avem momente unde eu nu pot să gătesc sută la sută ce vreau eu, dar dacă pot și am posibilitatea să surprind clientul cu ceva gândit doar de mine, mă bucur maxim.
Cea mai mare problemă ca private chef, părerea mea, e partea logistică. Ai un client care vrea o cină. La plajă, la mare! Problema e că nu avem bucătărie, nu avem curent, nu avem apă, nu avem infrastructură acolo și exact acolo începe munca noastră. Clientul are o cerință și noi trebuie să facem tot posibilul să realizăm proiectul fără cusur. Bineînțeles, proiectele astea sunt și foarte scumpe, că dacă trebuie să aduci o bucătărie, o masă, apă, curent la plajă, te dai peste cap. Și de asta logistica este întotdeauna partea unde eu mă stresez din cale-afară. Dar la final… vezi că totul merită!