Tiberiu Soare: „Fără «Tinere Talente», mulți tineri nu ar fi avut șansa de a se afirma profesional”

Cu o carieră la care alții doar pot visa, dirijorul Tiberiu Soare și-a făcut un țel din a transmite mai departe din harul său. L-am regăsit în postura de mentor și membru în juriul de selecție al bursierilor în programul Tinere Talente, dar și în cea de dirijor al deja tradiționalului Concert Regal Caritabil, care va avea loc pe 25 octombrie la București.

Unul dintre cei mai apreciați dirijori români ai momentului, maestrul Tiberiu Soare mânuiește bagheta de un sfert de secol. Absolvent a două dintre facultățile Universităţii de Muzică din București – Interpretare Muzicală, secția Instrumentală (Tuba), şi Facultatea de Compoziție şi Pedagogie Muzicală, secția Dirijat Orchestră, Tiberiu a obținut în 2018 titlul de Doctor în muzică la Universitatea Națională de Muzică București cu lucrarea „Tragedia lirică Oedipe de George Enescu, O perspectivă dirijorală”.

L-am revăzut în primăvară, la pupitrul Operei, tot cu Oedipe, în postura de dirijor al Operei Naţionale Bucureşti. Pe lângă toate acestea, colaborează frecvent cu principalele Orchestre Simfonice şi Teatre de Operă din România, din 2004 este și dirijor al Ansamblului de Muzică Nouă „Profil” din Bucureşti, iar din 2007 până în prezent este colaborator permanent al Fundaţiei „Calea Victoriei”.

S-a alăturat Fundației Regale din anul 2012 în calitate de mentor și membru în juriul de selecție al bursierilor în programul Tinere Talente, timp în care a înființat și coordonat un nou proiect național, care și-a propus să asigure continuitatea tradiției muzicale a României – Orchestra Fundației Principesa Margareta a României (denumirea Fundației la acea vreme). În 2024, va dirija din nou – ca de obicei, pro bono – Concertul Regal Caritabil din 25 octombrie, alături de Orchestra Universitaria a Universității Naționale de Muzică București, susținut la Ateneul Român. Sunt doar câteva aspecte ale carierei sale, iar noi simțim nevoia să adăugăm o observație personală: faptul că-și îndeplinește rolul cu o pasiune pe care rareori ți-e dat s-o vezi, după cum reiese și din discuția noastră de mai jos…

Ce presupune calitatea de mentor și membru în juriul de selecție al bursierilor din programul Tinere Talente?
Prima solicitare pe care am primit-o a fost să fac parte din juriul de selecție al bursierilor din program. Așa am început. Apoi am intrat și în activitatea de mentorat. Există o preselecție bazată pe dosare, dar aceea nu cade în sarcina directă a juriului; este treaba oamenilor din celelalte departamente ale fundației. Așadar, alături de ceilalți colegi ai mei din domeniul artistic, violoniști, pianiști, profesori, îi ascultăm pe toți tinerii care se prezintă la selecție, încercând, bineînțeles, să le oferim condiții cât mai egale de desfășurare a probei, și apoi judecăm, folosindu-ne, bineînțeles, de un set de criterii. Audițiile sunt urmate de discuții, pentru că sunt oameni cu vastă experiență și atunci întotdeauna îți pot releva un anumit unghi, o anumită perspectivă la care probabil nu te-ai gândit în noianul de candidați – în jur de 60-70 – pe care i-ai ascultat.

Cum află tinerii despre preselecții, despre program, despre ce oportunități au?
De promovarea selecției în licee și universități de artă și muzică se ocupă echipa proiectului Tinere Talente. De la an la an, am observat o diversitate din punct de vedere al provenienței geografice. Vin din toate colțurile țării, ba chiar și din Republica Moldova. Programul ține legătura cu școli de muzică, în general cu instituții de învățământ muzical din România și nu numai, instituții de învățământ artistic, pentru că avem și Artele vizuale în programul Tinere Talente.

Mentoratele au loc cu bursierii, deci cu acei tineri care au fost selectați la începutul desfășurării programului. Se desfășoară, de regulă, chiar la locul faptei, ca să spun cu ghilimele de rigoare. Adică fie îi chemăm la sală, după ce terminăm o repetiție la Operă, fie ne întâlnim la Ateneu, tot așa, după o repetiție sau în preajma unui concert. Ideea e că dorim să simtă ceva acei tineri, energia specifică din jurul unui act muzical, din jurul unui act artistic, din viața reală. Asta mă interesează foarte mult, să guste cât mai mult din ceea ce înseamnă realitatea unei vieți de muzician.

E foarte greu să-l faci pe un tânăr, care a studiat timp de ani de zile pentru a obține un anumit nivel de performanță, să colaboreze și să înțeleagă faptul că există și alții care, la rândul lor, au depus acea muncă și trebuie să-și conjuge eforturile pentru a ajunge la un rezultat comun. Aceasta este o barieră foarte greu de spart și, bineînțeles, acolo te întâlnești cu toate reflexele din primii ani de școală, te întâlnești cu toate judecățile, dar și prejudecățile create de mediu, profesori, părinți și așa mai departe.

Cum dezvoltăm abilitățile de colaborare și de aducere împreună la un rezultat final muzical? Acest aspect recunosc că m-a preocupat și mă preocupă foarte mult. Una este pregătirea individuală – și este indispensabilă, dar nu te poți opri doar la ea. De câte ori simt tendința copiilor sau a profesorilor sau a părinților de a confunda arta cu sportul, mă simt dator să intervin imediat. Arta nu e sport. Nu vorbim de punctaje în zecimale, ca la nu știu ce concursuri de gimnastică artistică. Nu despre asta este vorba. Evident, un număr prea mare de greșeli în interpretarea unei partituri poate duce la vicierea totală. Tocmai de aceea studiem și ne perfecționăm mijloacele de expresie. Aici ai nevoie de mulți ani și noroc, foarte mult noroc. Și dacă ai norocul să fie și cineva lângă tine și să-ți deschidă ochii cât mai devreme, e și mai bine. Dacă nu, te vei lovi de lucrurile acelea mai târziu și va trebui să le simți pe pielea ta.

Care sunt criteriile de evaluare a candidaților?
Criteriile de evaluare pleacă de la respectarea spiritului partiturilor, pe care chiar cei care se prezintă le propun. Deci noi nu le impunem un repertoriu. Le impunem, adevărat, o anumită durată. Pentru că, dat fiind numărul lor, un sfert de oră, 20 de minute alocate fiecărui candidat, mi se pare o perioadă de timp rezonabilă în care să-ți dai seama de calitățile copilului respectiv. Ținem cont, bineînțeles, și de diferențele de experiență, de gradele de dezvoltare. Nu te apuci să compari un elev de clasa a IX-a cu altul care are ani de muzică în spate. Dar încercăm să ținem cont de nivelul de dezvoltare specific vârstei respective. Potențialul diferă. Mă interesează foarte mult potențialul muzicianului respectiv. Criteriile ar fi, în primul și în primul rând, din punctul meu de vedere, felul în care respectă litera partiturii, felul în care înțelege ce are în față, ce trebuie să interpreteze.

Pe de altă parte, partea expresivă, latura expresivă, asta ne interesează în egală măsură. Da, trebuie să fii cât mai bine pregătit din punct de vedere tehnic, dar dacă această pregătire nu este pusă în slujba a ceva mai înalt, eu, cel puțin, ca membru al juriului, îmi pierd interesul destul de repede. Au fost cazuri în care am dat dovadă de oarecare indulgență în privința nivelului tehnic. Eram gata să trec cu vederea anumite deficiențe, să spunem, care nu riscau să afecteze structural, dacă respectivul tânăr dădea dovadă de inteligență muzicală. Acesta este un termen foarte vag, foarte general, dar nu știu cum, pentru muzicienii profesioniști, implică și ceva foarte precis. Adică îți dai seama imediat, în câteva minute, dacă cineva posedă sau nu inteligență muzicală: dacă e o poezie învățată mecanic și redată cu ajutorul unor mișcări, sau dacă, într-adevăr, acel tânăr încearcă să spună ceva, își exprimă niște stări interioare. Pentru mine sunt importante în egală măsură, de fapt.

Ce impact credeți că are acest program asupra peisajului muzical în România?
Fără acest program, îmi vin în minte destul de mulți tineri care, pur și simplu, nu ar fi avut șansa de a se afirma profesional. N-ar fi avut șansa de a fi auziți pe mari scene în cadrul recitalurilor organizate de programul Tinere Talente. N-ar fi avut șansa să întâlnească anumite personalități muzicale. N-ar fi avut șansa să beneficieze de instrumente adecvate care să-i ajute în studiul lor. Eu cred că, din punctul acesta de vedere, impactul poate să fie unul hotărâtor pentru unii dintre ei. Poate nu pentru toți…

Dar sunt alții pentru care această întâlnire cu programul Tinere Talente capătă un aspect providențial, am putea spune. Ar fi fost neglijați sau s-ar fi pierdut ca talente. Nu uitați că ne ocupăm de copii care provin din familii defavorizate. Acest aspect ne interesează. Adică întrebarea-cheie este: fără acest program și programe similare, câte talente, de fapt, nu s-ar pierde? S-ar pierde, pur și simplu. Asta e. La un moment dat, m-am surprins pe mine însumi încercând să fac abstracție de ceea ce știam despre fondul, despre mediul din care provenea un anumit tânăr care cânta în fața noastră, pentru a nu deveni subiectiv, dar într-o măsură excesivă, nedreptățindu-i pe alții, care probabil ar fi fost mai buni din punct de vedere profesional. Dar știind de unde venea copilul acela și prin ce trecuse, sau prin ce trecea chiar în momentele acelea când cânta în fața noastră, este foarte greu să nu iei în calcul și aspectul de ordin social, material.

Vedeți o diferență între tinerii care provin din mediul acela și cei care, mă rog, au parte de condiții mai bune? Nu știu, la nivel de emoție, poate?
Da, la nivel de ambiție. se poate spune că da. Acolo, într-adevăr, pentru unii era o tensiune atât de mare în momentul în care își susțineau proba în fața juriului, încât aveai senzația că viitorul lor depindea de asta. Cunosc cazuri concrete în care, realmente, le-a fost schimbată viața în bine. Dacă numai un talent a fost salvat din mediul respectiv, de unde, practic, s-ar fi pierdut, dacă numai unui tânăr i-a schimbat viața în bine, din punct de vedere al șansei, atunci programul acesta merită să existe.

Unii dintre ei, dintre bursieri sau unii dintre tinerii talentați care reușesc, pleacă, alții preferă să rămână în țară. Trebuie să vă spun că febra plecării și a stabilirii în afară a început să se domolească. Nici acolo nu umblă câinii cu covrigii în coadă, nici aici lucrurile nu sunt chiar atât de negre pe cât erau zugrăvite cândva. Ce mă interesează pe mine e, cu alte cuvinte, și îmbunătățirea vieții muzicale în România, per ansamblu.

Care sunt principalele provocări din programul acesta?
Cea mai mare provocare e acea dilemă că nu știm întotdeauna dacă am ales așa cum trebuie, dacă am ales bine. Niciodată nu știi. Dar de cele mai multe ori ni se confirmă așteptările și tindem să ne concentrăm asupra lor, mai ales când vine vorba de exerciții de comunicare. Dar mai sunt și alte provocări referitoare la susținerea programului. Sunt provocări legate de partea organizațională. De fapt, greul ei îl duc, cei din domeniul comunicare, dar mai ales partea de fundraising. Într-un scenariu ideal, cum ar putea fi susținut programul acesta mai bine? De către oameni, companii sau, cum să spun, banii fac muzica, banii fac lucrurile.

Banii omoară. Sau, mai precis, lipsa lor. Vrem, nu vrem, până la urmă, ajungem tot la asta. Pentru un muzician care se mulțumește să studieze sau care are un anumit statut, hai să zicem că poate spune că nu se gândește neapărat la latura materială când își face meseria. Dar pentru cei care organizează programe de selecție a tinerelor talente, organizează concerte, organizează diverse recitaluri, diverse evenimente de conștientizare a activității programului, pentru ei este foarte important. Nu ai cum. E cam ca în orice domeniu în care dorim să atingem performanța și chiar excelența. Fără bază materială, nu ai cum. Poți să ai cele mai frumoase și generoase sentimente, poți să te gândești la tot felul de lucruri foarte ambițioase. Dacă îți lipsește baza materială, rămâi doar la stadiul de intenție. Da, aș spune că în privința publicului care ar putea susține programul, din păcate, arta nu este o cauză nici gravă, nici urgentă, așa cum sunt alte cauze. Și este mai greu de strâns donații de la persoane fizice, dar persoanele juridice și companiile se pot implica și pot deveni parteneri ai cauzei Fundației.

Ce așteptări aveți de la Concertul Regal Caritabil de anul acesta?
Principala mea așteptare este să dăm dovadă de maturitate artistică pe scena Ateneului Român. În seara de 25 octombrie vrem să oferim publicului un act artistic de cea mai înaltă calitate. Asta ne interesează. Și vreau să arăt că putem, cu resursele noastre limitate pe care le avem la dispoziție, să oferim o seară de muzică făcută la cele mai înalte standarde posibile. Și vorbim, atenție, de o orchestră formată din studenți ai Conservatorului, ai Universității Naționale de Muzică, și ei foști bursieri.

Apar în calitate de soliști, pentru că vrem să evidențiem rezultatele programului Tinere Talente de-a lungul anilor. Din punct de vedere al impactului asupra celor care vor fi prezenți în sala Ateneului, bineînțeles, cuvântul care îmi vine cel mai ușor în minte e conștientizarea. Vreau ca acei oameni să conștientizeze ce se întâmplă, ce poate face un astfel de program, la ce rezultate poate să ducă.

Adică vrem să impresionăm, nu ascund, vrem să impresionăm din punct de vedere artistic, pentru a convinge din punct de vedere social, din punct de vedere al sprijinului concret pe care anumiți oameni îl pot aduce. Și asta va fi o confirmare, oricum, a ceea ce poate face programul pentru ei. Vrem să vorbim și despre poveștile de succes, despre tinerii care au fost bursieri în program și care au ajuns foarte departe: pianistul Mihai Ritivoiu, Cristina Uruc, care acum este manager interimar al Artexim și organizează Festivalul Internațional George Enescu, violoncelistul Andrei Ioniță, câștigător al concursului Ceaikovski, tenorul George Vîrban, soprana Diana Alexe, violonceliștii Constantin Borodin, Izabela Ghergu, Corneliu Zirbo. Toți acești tineri au o carieră foarte frumoasă și pe plan internațional. Îmi vin în minte multe nume de tineri talentați care au făcut parte din programul Tinere Talente și au ajuns departe, susținând, la rândul lor, proiectul. Mulți dintre ei vor fi prezenți pe scena Ateneului în calitate de membri ai Orchestrei și de soliști.

Foto: Stefano Lastella. Daniel Angelescu, Marius Michailov