Vine de lângă Göteborg, Suedia, dintr-un sătuc în care toată lumea practica pescuitul pe barcă, un loc în care natura se desfășoară neîmblânzită, cu stânci majestuoase și păduri dese, care a servit drept decor pentru copilăria fantastică a lui Andreas. Astăzi, tânărul cu plete blonde este un membru de nădejde al unei mici comunități transilvănene, în mijlocul căreia își desfășoară activitatea, în atelierul unde a luat naștere brandul Kenosis.
Foto: Matei Buță
Cum ai descoperit pasiunea pentru ceea ce faci acum la Kenosis?
Am trecut prin multe pasiuni în viața mea. După ce am venit în România, din Suedia, am stat împreună cu oamenii marginalizați în România. Stăteam la un loc împreună cu o bunică văduvă dintr-un sat de lângă Arad, cu mai mulți nepoți, și erau extrem de săraci. Și mă gândeam ce pot să fac pentru femeia aceasta. În Suedia, dacă erai pasionat de schi, îți croșetai mereu singur căciula, așa că m-am gândit că femeia care stătea acasă toată ziua pentru că nu putea să își lase copiii singuri poate să croșeteze. Așa că am pornit fundația unui mic „business” cu căciuli croșetate împreună cu celelalte bătrâne din sat. Nu era un mare succes pe atunci, dar firma s-a dezvoltat mai mult și încă funcționează; face produse din piele, dar pasiunea mea pentru lucruri de calitate și făcute de mână a existat dintotdeauna și pot să zic, într-un fel, că România a fost ca un loc de joacă, unde există atâtea chestii de făcut și oportunități. De exemplu, una dintre chestiile pe care le făceam cu oamenii de acolo era să creștem legume în grădinile lor, pentru că erau așa de săraci că nu aveau nici mâncare și vedeam că ei nu cultivau legume. Am început cu o familie și am ajuns la peste 100, dintre care unele au solar și mai apoi vând legumele către magazine. Dar pasiunea asta a existat tot timpul, m-a făcut să văd… uite, aici lipsește sau aici există o oportunitate să rezolvăm o problemă pentru că nu era gândit să fie așa, să-i fie unui copil foame și să fie o grădină fără legume, nu avea sens și atunci trebuia să rezolvăm problema asta, să începem să cultivăm legume în grădinile lor. Și oamenii nu aveau joburi, cum putem să facem să aibă joburi? Eu știam să croșetez și croșetam cu oamenii, după aceea am dezvoltat o afacere cu mașini de cusut; eu știam puțin cum să fac chestii din piele și făceam cu băieții huse de telefoane, așa au fost primii mei 12 ani din România.
După aceea m-am mutat din satul Șiria, m-am căsătorit – am făcut cea mai bună alegere să mă căsătoresc cu o româncă –, și m-am mutat în Timișoara, într-un apartament unde nu aveam mobilă, nu aveam un pat, nu aveam nimic și eram prea zgârcit să cumpăr și m-am apucat să îmi fac eu singur mobila și așa am cunoscut niște băieți fantastici din zona Cernătești. Romi. Am început să fac mobilă cu ei, scaune de piele, paturi din lemn, tocătoare din resturi, și tot așa am început să dezvolt ideea că aici există oameni împreună cu care aș putea să fac ceva.
Vin dintr-o familie cu cinci copii, cu un tată care făcea de toate singur. În Suedia e ceva obișnuit să facă omul totul singur, să repare geamurile, să refacă hornul, și îmi aduc aminte că am urcat pe casa noastră cu trei etaje, și eram sus, ținut de o sfoară pe care o aveam prinsă în jurul brâului, care mă ținea să nu cad, și eu curățam burlanele sus pe acoperiș cu tatăl meu, pe la vârsta de șase-șapte ani. Așa am fost crescut, să le fac pe toate. Tata avea și un garaj unde avea scule și bucăți de lemn, iubeam să lucrez acolo, desfăceam orice aparat de radio să văd ce are înăuntru.
Care a fost inspirația ta pentru a înființa Kenosis? De unde vine numele companiei?
Oamenii își conduc viața după frumusețe și atunci întrebarea este: care este cel mai frumos lucru pe pământul acesta? Oricine are cea mai mică posibilitate, un statut, o „mărime”, omul acela poate să aleagă voluntar, cu bucurie, să coboare de la înălțimea aceea și să devină un slujitor în loc de un opresor, este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le știu eu. Și există un corespondent în Biblie, că Dumnezeu a ales nu să vină să folosească oamenii; el a venit să-i slujească.
Ca un om să ridice pe un altul… asta este unul dintre cele mai frumoase lucruri și eu am numit fundația noastră Kenosis în ideea că noi primim în viața noastră frumusețea aceasta, și putem să o dăm mai departe. Am ales acest nume în ideea de a construi lumea asta ca să arate mai mult a „acasă” decât orice altceva, pentru că acasă poți să cazi, să fii cine ești, ești relaxat, acolo regenerezi energia. Dacă reușim să construim acest „acasă”, atunci lumea o să ajungă un loc mai frumos, unde putem să ne ridicăm unul pe altul, unde putem să învățam, să ne slujim unul pe altul, să trăim împreună; de acolo vine cuvântul Kenosis, de la a te dezbrăca de „mărimea” în care stai și a deveni un slujitor. Am venit acum șapte ani cu nimic, am început cu niște tocătoare și niște mobilă foarte simplă, dar datorită oamenilor care au apreciat și au văzut, și din Suedia, și de aici, cred că am crescut enorm, totuși cred că încă suntem la început și mai avem mult de învățat, dar mă bucur că avem oportunitatea să livrăm restaurantelor și oamenilor de top cele mai „faine” produse din România. Eu cred că facem niște lucruri extraordinare, executate manual, cu atenție, cu simț estetic și cu multă dragoste.
Ce te-a determinat să te implici în industria de design și producție de mobilier?
Motivația pentru care am pornit în chestia asta pleacă de la cum pot să unesc societatea cu aceste locuri marginalizate din jurul României, oamenii care rămân la marginea societății. Și când vine un om de succes și cere mobilă-statement pentru casa lui de la acești oameni…. Acest lucru reprezintă unirea dintre omul puternic, omul bogat și omul marginalizat și sărac, iar dacă ei se întâlnesc undeva, atunci acolo se egalizează lucrurile…
Care este visul tău cel mai mare legat de viitorul Kenosis?
Visul este să construim o hală nouă cu un centru de inovație și de design în care putem să avem grijă de 10 hub-uri mici din România, să creăm locuri de muncă. Și să devenim mai buni, să investim în oameni ca să ajungem „a flourishing community”…
În spatele Kenosis este un pod între locul marginalizat și luxul din societatea din centru, iar eu cred că numai dacă unim aceste locuri reușim ceva extraordinar. Viziunea noastră este să ajungem în cât mai multe comunități din jurul României. Momentan, avem și un mic departament care preia toate resturile de lemn care au rășină și facem bijuterii; asta facem cu fetele care doresc un loc de muncă și astfel să creștem brandul și să ajungem în locuri unde este nevoie de locuri de muncă.
Ne dorim să sprijinim comunitatea cu lucruri care au cu adevărat valoare, dar nu prea au legătură cu banii; ce are valoare în viața noastră sunt alte lucruri. O pasiune pe care o am în lumea asta, în care există atâtea lucruri frumoase și materiale frumoase… trebuie să ne oprim și să privim cu atenție un obiect, că de multe ori trecem și pierdem momentul. La un moment dat, eram fascinat de lemn și vedeam că, în mod normal, lemnul din care facem noi mobila nu are noduri și, într-un fel, arăta totul la fel. Dar piesele cu noduri, cu crăpături, cu imperfecțiuni au un caracter, este ceva unic, o poveste, o istorie… Și de acolo a pornit ideea să aducem povestea lemnului în mobilă și cum putem să spunem povestea oamenilor din zona asta, poveste care de multe ori poate are o „crăpătură”, un „nod”, din cauză că viața a fost nedreaptă. Pentru că toți avem crăpături și noduri în noi!
Noi executăm mobilă cu materiale de o frumusețe extraordinară: alamă, nuc, stejar, piele, lucruri care au propria poveste, istorie și frumusețe. Și facem asta într-un mediu unde toată lumea este binevenită, unde tu, ca om, ca angajat, ești valorizat, și oamenii investesc în tine cu scopul ca tu să crești și în suflet, și profesional. Căutăm comunități noi cu care să colaborăm și să ajungem o societate egală, inclusivă și care duce lumea asta într-o direcție în care ne dorim să trăim.
Care sunt realizările de care ești cel mai mândru în ceea ce privește activitatea Kenosis până în prezent?
Anul trecut, într-o seară, stăteam în grădină și mă uitam că ieșea fum din zona în care aveam atelierul. M-am dus, iar când am ajuns acolo, era chiar atelierul nostru; acela era finalul, nu mai aveam nicio șansă să ne descurcăm, dar atâția oameni din jurul nostru ne spuneau că nu avem voie să nu existăm. Și oamenii au venit și cu avansuri pentru a le produce mobilă, restaurantele ne-au ajutat cu mâncare, până am reușit să ne punem iar în picioare.
Societatea ne-a ridicat înapoi și cred că aceasta este una dintre cele mai frumoase realizări, pentru că nu a fost numai efortul nostru. În plus, atunci când văd oameni care poate nu au ținut niciodată un ciocan în mână că ajung să creeze mobilier cu atâta entuziasm și interes, un om crește și se dezvoltă, este un moment extraordinar, cumva, realizarea este în inima lui, dar și în a mea.
Ce produse reprezentative consideri că definesc identitatea Kenosis?
Noi suntem un brand care folosește cele mai faine materiale. Un produs de calitate, extrem de bine făcut, ar trebui să se păstreze bine din generație în generație sau ar putea să fie refolosit. Facem blaturi unice și tocătoare, produse mici și mobilier din lemn masiv. Am folosit bârne vechi și le-am recondiționat sub formă de mobilă, cum este o masă pe care am făcut-o pentru restaurantul Kaiamo, dintr-o troiță veche de la o biserică.
Ce te inspiră când creezi un obiect și ce aspecte consideri că te diferențiază pe tine și pe Kenosis de alte branduri din industrie?
De multe ori, m-am gândit că lemnul este tăiat în bucăți mici ca să arate la fel, dar noi încercăm cât mai mult să păstrăm forma originală a acestuia, de aceea noi facem mese cu forma naturală sau mobilă care integrează nodurile sau crăpăturile, pentru că încercăm cumva să respectăm, în același timp, și materialul, și omul. Și mai cred că produsul nostru este făcut în primul rând nu pentru a scoate bani, ci pentru a obține un produs de lux frumos, pentru a avea un impact asupra societății noastre, dar mai ales pentru omul marginalizat din mâinile căruia a rezultat un astfel de produs.