Șerban Paul este artistul care lucrează cu elemente din natură și vrea să ne aducă aminte, prin arta sa, faptul că noi facem parte din natură, iar înstrăinarea de aceasta ne înstrăinează de ceea ce înseamnă omul cu adevărat.
Șerban, cum s-a petrecut întâlnirea ta cu arta? Care este povestea ta pe scurt?
Ea, arta, a fost mereu acolo, strălucea, îmi fura mereu privirea. Dar, cu timpul, eu am stat cu ochii pe ea, am crescut, ne-am cunoscut și ne-am avut. Acum ne cunoaștem foarte bine, ne iubim mult și ne-am propus să facem ceva împreună. Să continuăm procesul de creație. Nu cred că a fost un moment definitoriu, poate doar un proces treptat.
Ai avut pe cineva care ți-a îndrumat pașii către artă sau ai învățat singur?
Ca oricărui copil, mi s-au oferit hârtie și creioane colorate, dar, în principiu, tot ce am învățat a fost din pură pasiune pentru cunoaștere. Reproducerea imaginilor era un proces de „rezolvare” a unor dileme vizuale, iar cu fiecare „puzzle” rezolvat eram cu un pas mai aproape către artă.
Atelierul tău este natura. Cât de greu este să realizezi o lucrare?
Ținând cont că lucrez pe suprafețe foarte mari, contra timp, cu materiale care necesită mult efort fizic pentru a fi adunate, este un proces foarte obositor fizic, dar și psihic, mereu sub presiunea timpului și a schimbărilor climatice de moment.
Arta pe care o realizezi are o denumire?
Formal, din punct de vedere al materialelor și al tehnicii, am putea să o numim LandArt, deoarece se desfășoară în natură, cu elementele naturii, dar arta pe care eu o creez, arta în sine, transcende mai departe de metoda de execuție și materialele folosite.
Mulți artiști spun că arta este un sacrificiu. Ești de aceeași părere?
Arta poate însemna diferite lucruri în diferite contexte. Desigur că acești doi termeni se pot asocia, se poate sacrifica ceva pentru a se ajunge la artă, poate procesul creației să fie un sacrificiu sau putem prin artă să transmitem ideea de sacrificiu. Arta văzută din exterior, de ceilalți, poate însemna un sacrificiu, dar eu, ca artist, să spun că arta este un sacrificiu mi s-ar părea o proastă justificare sau un pretext al faptului că eu și activitatea mea am fi mai speciali decât ceilalți. Mai degrabă, arta este o responsabilitate, o îndatorire față de umanitate, ce trebuie îndeplinită.
Ce înseamnă arta pentru tine?
„Ce este arta?” Mai degrabă prefer să întreb „De ce este artă?” Iar prin această întrebare ne dăm seama că arta este o formă a expresiei umane. Un mod foarte complex de comunicare, între oameni și culturi din diferite timpuri. Iar mesajul pe care eu doresc să îl transmit prin artă este o readucere aminte a faptului că noi facem parte din natură, iar înstrăinarea de aceasta ne înstrăinează de ceea ce înseamnă omul cu adevărat.
Cât de mult îți influențează creațiile tale viața personală?
Creațiile mele mă ajută să cunosc mai bine realitatea și natura. Și, implicit, natura umană. Dar poate că, încercând să privim obiectiv, creațiile mele reușesc să producă o reacție în rândul privitorilor, reacție care vine cu un feedback către mine. Deci se întâmplă o modelare a percepției colective asupra identității mele, o reconstruire a statutului și a imaginii mele, proces care influențează inevitabil anumite stări psihice și emoționale. Prin urmare, și viața personală ajunge să fie influențată. Dar strict subiectiv, creațiile mele mă ajută să înaintez procesul de cunoaștere și dezvoltare personală.
Care este simbolul care te reprezintă ca artist?
Nu pot să mă rezum la un singur simbol care să mă reprezinte ca artist, simbolurile sunt idei reprezentative, care înglobează anumite concepte, iar noi ne folosim de ele în artă și comunicare. De exemplu, logoul meu este sub formă de triunghi. El mă reprezintă ca brand, dar ca artist sunt reprezentat de concepte mult mai complexe.
Pentru ce fel de public realizezi lucrările?
Încerc să mă adresez publicului general, omului. Dar aici intervine dilema „cărui public reușești să te adresezi?”, deoarece există anumite cumpene cu care mă confrunt, cum ar fi, de exemplu, algoritmul de pe rețelele de socializare, care nu definește relevanța în funcție de valoarea în sine a „postării” și ajung să mă adresez unui public stabilit de el sau, pur și simplu, să luăm în considerare ordinea valorilor culturii unde ajunge să se desfășoare arta, o scară a valorilor unde adesea arta este destul de jos, neacordându-se atenție acesteia. Deocamdată, este doar un strigăt, ce este auzit doar de unii oameni din imediata apropiere, dar sper să mă adresez oamenilor care vor reuși să se îmbrățișeze și să se bucure împreună, cu gândul că înaintașii lor au reușit să construiască o fundație pe care ei să-și construiască liniștiți interacțiunea socială.
Ce sfaturi le dai tinerilor care vor să îmbrățișeze arta?
Să citească pe cât de mult pot, să privească și să asculte cu atenție, să asimileze cât mai multă informație, pentru că arta nu ține doar de execuție și talent, arta necesită cunoaștere. Arta văzută din exterior poate însemna un sacrificiu, dar pentru mine, ca artist, arta este o responsabilitate, o îndatorire față de umanitate, ce trebuie îndeplinită.