Să fii și mamă singură, și femeie de carieră, să te împarți între copii și biroul în care trăiești la tensiune înaltă zi de zi, iată o performanță reală. Să fii mereu în priză, să nu uiți nimic, să alergi fără să obosești (!) este oare posibil? Invitatele noastre ne povestesc cu sinceritate despre viața în familiile monoparentale. de Mirela Vasile
„Am impresia că te dezintegrezi!”
Afirmația a căzut ca un trăsnet în urechea Elenei M., 41 de ani, mamă celibatară a unui copil de patru ani. Atunci când managerul făcea această remarcă, lucra într-o firmă importantă, cu cerințe extrem de mari în privința performanțelor personale ale angajaților. Câteva săptămâni mai târziu, Elena a lipsit de la un atelier de formare în leadership, pentru că și-a dus copilul la spital, în regim de urgență. Ar fi găsit pe cineva care s-o înlocuiască în drumul la spital, dar nu a putut pune copilul pe planul doi, mai ales că era vorba de o criză de apendicită. „Când aveam o problemă acasă, la serviciu eram întrebată dacă îmi cunosc prioritățile. Stresul că pot pierde un post foarte bun era imens, dar au fost destule momente în care nu am avut cum să pun cariera mai presus decât copilul. Nu poți să uiți că ești mamă, chiar dacă ai o bonă pentru treburile de rutină!”
Soluția? Dificilă, dar funcționează
Astăzi, Elena lucrează part time și, chiar dacă veniturile ei au mai scăzut, face față cheltuielilor și are mai mult timp pentru copil. „Mamele singure nu prea pot să aibă mari ambiții profesionale, dar pot găsi compensații în faptul că au timp să se ocupe de copii. Asta, dacă reușesc să aibă venituri decente pentru cerințele vieții actuale. Eu am condițiile materiale necesare și pot să-i asigur copilului meu nu numai tot ce-i trebuie din punct de vedere material, ci și psihologic și educațional.
„Vacanță? Da, oricât de greu mi-ar fi!”
„Nici vacanța nu e vacanță pentru o mamă singură, povestește Corina L. Dar mi-am spus întotdeauna așa: „Vacanță? Da! Oricât de greu ar fi!” În primii ani, își lua mama drept coechipieră și partea organizatorică părea mai simplă. Apoi, copilul a început să-și dorească tovarăși de joacă, așa că a încercat să-și sincronizeze concediul cu cel al prietenilor care aveau copii. Uneori mergea, alteori, nu. De cele mai multe ori, nu. După ce băiatul a început școala, au apărut taberele și ea a respirat ușurată. Dar… au apărut alte probleme. În primul rând, de adaptare a celui mic la primele plecări de acasă, fără mama. Apoi, episoade nedorite, răceli sau mici accidentări, care o obligau să plece ca o furtună de la serviciu până la locul unde se afla copilul, pentru a-l lua acasă. Tatăl puștiului nu este o prezență constantă în viața lui, iar vacanțele „cu tati” sunt mai puține și cu suspine după mami. În ultima vreme, pare că relația celor doi a devenit mai apropiată și, deci, plecările „băieților” sunt ceva mai dese. Dar asta nu schimbă foarte mult lucrurile.
Urmarea a fost…
…că a demisionat în 2020 de la firma căreia i se dedicase nouă ani și a înființat propria firmă de contabilitate, pentru a lucra de acasă. „Nici așa nu e ușor, dar este totuși o soluție mult mai bună. A! Vreau să subliniez ceva: nu am abandonat ambițiile profesionale, doar le-am amânat! Să evoluezi cere timp, trebuie să te resetezi, să te faci „vizibilă”, să găsești timpul pe care nu l-ai avut ca să te realizezi în plan personal și profesional. Voi face toate acestea. Le doresc tuturor mamelor singure să nu-și abandoneze proiectele, să reușască deplin în creșterea și educarea copiilor lor.”
Un nou proiect de viață
Multe mame singure se adresează adesea specialiștilor (psihologi, traineri în diverse domenii) pentru că ele se confruntă cu numeroase probleme profesionale și de viață personală. Până când reușesc să-și reașeze viața și să-și regăsească echilibrul, au nevoie de sprijin. Ruptura din viața sentimentală, preluarea în întregime a responsabilităților de familie și continuarea optimă a carierei trebuie puse într-un nou proiect de viață. O construcție cu totul diferită, pe care mamele singure o fac mult mai bine dacă își păstrează aspirațiile de viitor, dacă sunt înțelese de cei apropiați și încurajate. Iată de ce vocile celor două ivitate ale noastre, mărturiile lor
vin să dea un exemplu plin de empatie altor femei-mame celibatare, care nu vor să abandoneze cursa profesională și a
dezvoltării lor personale.