Relațiile franco-germane fluctuează cu sezoanele politice, dar par să aibă nevoie urgentă de reparații sub conducerea a doi lideri care par incompatibili, potrivit Bloomberg.
În Emmanuel Macron Franța are un președinte dinamic, articulat, cu o înclinație pentru declarații îndrăznețe. Olaf Scholz al Germaniei are o reputație de cancelar posomorât, cu abordare reticentă a elaborării politicilor. Această combinație ciudată riscă să devină o relație disfuncțională care afectează capacitatea Uniunii Europene de a realiza lucruri în fața războiului de la granițele sale, a creșterii sentimentului naționalist și a unei apatii economice care face ca blocul de 27 de națiuni să rămână din ce în ce mai mult în urma SUA și a Chinei.
„Dacă vezi Franța și Germania mergând în direcții diferite, atunci de obicei lucrurile nu se mișcă deloc”, spune Johan Van Overtveldt, fost ministru de finanțe belgian, care prezidează Comitetul pentru buget al Parlamentului UE.
În lipsa unui scop comun cu Germania, Macron ia o serie de măsuri despre care spune că sunt necesare pentru a opri declinul pe termen lung al Europei. În afara luminii reflectoarelor, propria revoluție tăcută a lui Scholz ar putea aduce schimbări la fel de profunde pentru continent.
Blestemul Franței — și al lui Macron — este că are nevoie de Germania pentru a realiza obiectivele UE. Nu există nicio cale de a ocoli Germania, pentru că este cea mai mare economie și cea mai populată națiune a UE.
Propunerea lui Macron de un buget comun al UE mult mai mare, finanțat prin împrumuturi comune garantate de Berlin, nu va avea succes cu coaliția lui Scholz.
Problema Germaniei, fie sub Scholz, fie sub un succesor după alegerile federale de anul viitor, este mai puțin grandilocvența franceză, cât limitările interne impuse asupra modului în care coaliția poate implementa măsuri.
Un exemplu concret la care face referire Bloomberg este cazul Ucraina: propunerea lui Macron de a desfășura trupe în țară a fost șocantă și imediat respinsă de Berlin. În timp ce Macron a declanșat o dezbatere asupra acțiunii teoretice viitoare, Scholz este pe baricade, răspunzând nevoii președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskiy, fiind al doilea furnizor de ajutor pentru Ucraina după SUA. Scholz este până acum singurul lider care a livrat mai multe sisteme de apărare aeriană, promițând un al treilea sistem Patriot chiar cu riscul de a expune Germania.
În perspectivă mi amplă, Germania trece printr-o schimbare epocală, după cum scrie și istoricul Timothy Garton Ash într-un eseu recent pentru The New York Review of Books: „Vechea certitudine s-a prăbușit; noile direcții urmează să fie găsite.”
Un obstacol în calea schimbării radicale este economia țării. Aproape cu 50% mai mare decât cea a Franței, a suferit doi ani de creștere aproape zero după deconectarea de la energia rusă.
Cu toate acestea, pe măsură ce robinetele fiscale care au permis cheltuieli guvernamentale extravagante pentru a scoate Europa din pandemie sunt închise, poziția Germaniei în raport cu Franța pare puternică. Germania a luat avans în fața Franței prin atragerea de subvenții pentru industriile viitorului — inclusiv asigurarea celei de-a doua fabrici de baterii europene NorthVolt AB, singura fabrică europeană a Tesla Inc. și o mare unitate de fabricare a semiconductoarelor Intel Corp.
Mai mult, Germania este pregătită să atingă ținta NATO de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare în acest an pentru prima dată de la Războiul Rece. Deși Parisul va atinge și el acest obiectiv, Germania a devenit a doua putere militară a Alianței în termeni de dolari după SUA.
Nu în ultimul rând, având ratinguri de popularitate scăzute, Scholz are povara suplimentară a unei coaliții de trei partide — un impediment cu care președintele francez nu se confruntă.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania