Ca mamă a unei adolescente de 15 ani și a unei domnișoare de 20 de ani, recunosc că secretul reușitei în relația cu ele a fost acela de a învăța permanent, de a mă transforma o dată cu ele, să știu să fiu alături de ele atunci când au nevoie de mine.
Provocări, dileme, întrebări
Am fost genul de mamă care își cumpăra Enciclopedia Larousse referitoare la sarcină și educația copilului. Viața și provocările cu ambele fete m-au învățat că cel mai important lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri este să fim acolo, pentru ei. Prezenți. Iar când ești prezent nu ai cum să te simți singur sau să dai greș. Poți fi singur, luptându-te cu morile de vânt atunci când ești doar autoritar, când impui condiții fără argumente sau când nu realizezi că esența comunicării este în primul rând înțelegerea nevoilor și transmiterea lor ca atare.
Ce „instrumente” am la îndemână pentru a-mi ține adolescentele aproape? Hmm, eu nu le-aș spune instrumente, aș vorbi mai degrabă despre posibilități infinite. Ține de ,,talentul” nostru ca părinți să știm cum investim în aceste posibilități. Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru adolescentul tău este să îi oferi încă de la început principii și valori, apoi să-l lași să le aplice, să vadă consecințele, nu să i le arăți pentru a-l priva de frumusețea deciziei. Faptul că îi acorzi încredere, că pui preț pe opinia lui (cu argumente) va însemna enorm pentru el. Niciodată, absolut niciodată nu deținem adevărul absolut, putem să explicăm asta cu onestitate și respect pentru relația pe care o construim.
Față de generațiile anterioare de părinți, cred că acum în relația cu adolescenții, greu înseamnă să știi să faci față vitezei cu care au ajuns să se informeze copiii noștri, dependenței de virtual, consumului de orice și din orice sursă. Poate acum avem prea MULT, dar nu știm să prețuim, iar asta ar trebui să-i învățăm: să prețuiască ceea ce trăiesc, să fie empatici, acesta este un dar care îi va ajuta să supraviețuiască în lumea nebună în care vor trăi, să aibă simțul valorilor la fel de mult ca nevoia competiției, superficială uneori.
Am trecut prin multe alături de fetele mele, dar tot greul trăit de-a lungul anilor (fiindcă, evident, nu au existat doar momente extraordinare), a devenit baza solidă a unei relații pe care o prețuiesc enorm. Știu ce are în spate.
În niciun caz branduri. Are sacrificii comune, multă dragoste și povești care pentru mine ca părinte vor fi fără sfârșit. Mame rămânem mereu.
Chiar și atunci când copiii nu ne mai trag de mânecă, chiar și atunci
când îi admirăm mergând pe drumul lor, chiar și atunci când privindu-i la maturitate ne întrebăm când a trecut totul atât de repede.