Să renunți la o profesie precum cea de jurist pentru a picta… pare mai degrabă un scenariu de film. Iar Maria Tureanu chiar are acel aer de actriță dintr-o producție cinematografică de patrimoniu. Doar că povestea ei este 100% reală, și ea însăși o pictează în culori.
Te numeri printre acele persoane care s-au reorientat 200% în carieră; cum arată backgroundul tău și cum anume ai decis să o iei de la zero? Să înțelegem că artista din tine a așteptat răbdătoare până ce ai decis să-i dai glas? Sau, pensula, mai exact…
Da, într-adevăr, am dat restart vieții mele în jurul vârstei de 28 de ani. Am făcut un downshift necesar, care mi-a schimbat traiectoria profesională și personală la 180 grade. Am trecut de la meseria de jurist, avocat, pentru care mă pregătisem, la artă. Nebunie curată, cu atât mai mult cu cât până atunci nu făcusem niciun fel de practică creativă. Așa am simțit instinctiv și mi-am urmat intuiția. Apoi am terminat Școala de Arte București, secția pictură.
Decizia de a schimba totul, într-un fel radical, a fost când am decis să-mi urmez inima, intuiția despre cine sunt eu cu adevărat. Bineînțeles că astfel de decizii nu vin peste noapte, ci în urma unor provocări care te lasă „gol” față în față cu tine. Dacă ai curajul să te privești, să te întrebi ce nevoi ai cu adevărat, vei primi un răspuns. Ori îl accepți, ori te faci că nu ai auzit și mergi mai departe.
Ai avut vreodată îndoieli după schimbarea majoră pe care ai făcut-o?
Bineînțeles, însă cred că este nevoie de curaj pentru a te asculta pe tine, pentru a-ți urma intuiția, deși nimic din lumea exterioară nu îți susține cauza – nu diplome, evaluări, masterate, concursuri. „Curajul nu înseamnă până la urmă absența temerilor, ci puterea de a nu te lăsa paralizat de ele” este o vorbă înțeleaptă și foarte adevărată.
Provin dintr-o familie foarte conservatoare, cu meserii pragmatice, bine ancorate în realitate. Timp de un an de zile mi s-a pus întrebarea: „Cine te crezi să faci ceea ce faci? Te-a certificat cineva? Noi suntem aici să-ți sădim îndoială”… Recunosc, mă culcam cu frică și mă trezeam cu frică, dar imboldul de a descoperi ce se află în spatele pensulelor și culorilor era mai mare. Sau poate mai concret, curiozitatea să văd dacă eu îmi pot recalibra și reinventa viața în jurul artei.
Care este povestea Marie Nouvelle, ce te-a inspirat încă de la început și ce anume te inspiră în prezent, atât în creațiile tale, cât și în ceea ce privește lucrările de artă pe care le pictezi?
Din dorința de a aduce iubitorii de artă, de frumos, înapoi la ea, la esență, am creat Marie Nouvelle, un business de artă aplicată, la scurt timp după ce am început să creez. Practic, am transpus în print aproape tot ceea ce eu am creat pe pânză. Fiecare produs poartă cu sine o stare. Captează momentul din tablou. Arta, în toate formele ei, te scoate din cotidian și te redă vieții, emoțiilor. Te strânge la pieptul ei și îți șoptește să nu-ți pierzi sufletul naiv. Marie Nouvelle devine astfel o declinare a artei pe țesături fine, naturale, prețioase, pentru că arta merită pusă în valoare și integrată în viață noastră de zi cu zi. Numele a venit firesc însemnând „Maria cea nouă”, exact ceea ce eu devenisem de când am apucat pe un nou drum.
Inspirația vine din iubirea mea pentru flori și plante, pentru natură ca esență. Culorile curg natural din ceea ce simt în interior. Niciun artist nu își alege paleta de culori, ea este o amprentă a fiecăruia. Pictăm și transmitem ceea ce simțim în forul interior.
Delia Baciu poartă un taior semnat Cristallini, Marina Bundac poarta o salopeta Self-Portrait (magazinul Maison Couture), Madalina Diaconu poarta un set semnat Nadare, Andra Marinescu, Sandra Ecobescu și Maria Tureanu poarta ținute din garderoba personală.
Arta ta este însă și un business! Cum reușești să delimitezi aceste două domenii atât de diferite? Sau faptul că ai activat suficient ca avocat te-a ajutat să găsești calea de mijloc?
Recunosc că Dreptul m-a ajutat în felul în care mi s-a structurat gândirea, de fel sunt o fire logică, chiar dacă sunt și creativă. Cele două trăsături se îmbină perfect atunci când ai nevoie să-ți pui în practică visul. Fără partea pragmatică, de fler în business, nu prea poți funcționa într-o lume practică. Fără disciplină, fără consecvență și efort, nu realizezi nimic pe termen lung. Pot spune cu mândrie că acesta este primul meu business pus pe picioare, business care împlinește anul acesta 11 ani de activitate.
Consideri că este un avantaj faptul că ești femeie în domeniul în care activezi?
Nu m-am gândit vreodată la asta, însă creațiile mele sunt prin excelență feminine și se adresează publicului feminin, astfel că, din acest punct de vedere, da, este un avantaj că sunt femeie. Consider că, în business, atât femeile, cât și bărbații au punctele lor forte și aspecte pe care le pot învăța unii de la alții.
Care este, în opinia tău, rolul femeii în aceste vremuri?
Femeia este nevoită să poarte mai multe pălării și rolul ei este unul complex având în vedere că trebuie să alterneze feminitatea ei (atribut natural, nativ) cu atribuții masculine, pe care trebuie să le învețe. Totuși, cred că rolul nostru ca femei este să ne menținem feminitatea și să nu ne transformăm în varianta masculină, nu ajută pe nimeni și nu aducem astfel vreun plus de valoare mediului în care activăm.
Ești și scriitoare. Ce te-a îndemnat să-ți așterni viața pe hârtie și, mai ales, să o expui public?
Ei, eu nu aș spune că sunt scriitoare (încă), ci doar că am simțit nevoia de a scrie o carte dedicată industriilor creative și creativilor, creatorilor de frumos care vor să pună bazele unui business ce reflectă activitatea și creația lor. Am fost întrebată de nenumărate ori cum am reușit să pun în practică un vis, așadar, mi s-a părut cumva firesc să dau mai departe din experiența mea, poate ajută pe cineva.
Ai dovedit că nimic nu-ți stă în cale dacă-ți propui un obiectiv, oricât de înalt ar fi acela, dar există ceva ce nu ai cutezat să faci până în prezent, o idee care mocnește și nu-ți dă pace?
Orice mi-am dorit să fac, am făcut. Dacă îmi propun ceva, învăț să fac acel lucru până îmi iese. De curând m-am apucat de ceramică. Am învățat un an de zile teoria, dar acum a venit vremea să pun în practică totul.
Am citit despre tine că ai crescut într-o familie cu principii stricte, „spartană” parcă era termenul. În ce măsură ți-a influențat acest lucru drumul în viață și cum se transpune acest aspect în stilul tău de parenting?
Ai mei m-au învățat ce este disciplina. Că nu totul ți se cuvine, ci că trebuie să îl câștigi. Eu nu am fost susținută în demersul meu de a deveni pictoriță, din contră. Dar cred că m-a ajutat să mă definesc mai bine, să răzbesc și să ies la capătul celălalt cu bine, să pot spune: „Eu am făcut asta, singură”. Bineînțeles, pe copiii mei i-am crescut cu o bază similară în ceea ce privește responsabilitățile fiecăruia, respectul pentru oameni și lucruri, disciplina. Acum sunt mari, au aproape 19 ani și 17 ani și, uitându-mă la ei, sunt o mamă mândră.
Artiștii sunt oameni care-și doresc să lase ceva semnificativ în urmă, mai mult decât ceilalți… ce ți-ai dori să se știe/spună despre tine peste un secol?
Maria a fost artista care ne-a lăsat puțin frumos de care să ne bucurăm zi de zi. Unii vor avea o pictură, alții o piesă vestimentară de colecție, atemporală, care va putea fi lăsată și generației următoare.
FOTO: MATEI BUȚĂ
STYLING: LUCIA FAUR
LOCAȚIE: WIN GALLERY, STR. ERMIL PANGRATTI NR. 2A