Specialiștii afirmă că jocurile și poveștile imaginate de copii par să fie din ce în ce mai puțin creative și mai sărac exprimate. Una din cauze ar putea fi timpul petrecut de cei mici în fața ecranelor și slaba lor participare la activități de dezvoltare a creativității, care să le incite imaginația.
de Viorica Rusu
Întrebați-i pe școlari ce li se pare greu sau neplăcut din tot ce fac la școală și nu va lipsi din lista lor tema la Limba română. Ce anume nu le place? Povestirea unui text, extragerea ideilor principale din acel text, dar, mai ales, să scrie „compuneri”, povestiri ieșite din mintea lor. De ce compunerea? Pentru că impune un efort de imaginație, de așezare logică și cronologică a detaliilor unei întâmplări „născocite”. Ca să nu mai vorbim despre exprimarea în cele mai potrivite cuvinte a unei întâmplări care s-a petrecut doar în mintea lor. De ce?
Lipsa lecturii
Copiii de azi nu citesc de plăcere, așa cum făceau generațiile anterioare. Părinții și bunicii lor găseau în cărți o ferestră fermecată prin care puteau să vadă și să cunoască lumea. Și care te răsplătea pentru că ai deschis-o, cu mult mai mult decât povestea în sine sau informațiile propriu-zise. Cuvintele trezeau imaginația, te ajutau să „vezi cu ochii minții” personajele, locurile pe unde treceau, cum arătau prietenii și dușmanii lor, cum arăta marea pe care mulți din micuții cititori nici nu o văzuseră și câte și mai câte. Iar la sfârșitul cărții te trezeai că și tu poți să faci o compunere bogată în întâmplări, dar și mai frumos exprimată. Asta pentru că lectura trezește fantezia și, cel mai important, îmbogățește vocabularul.
Cum faci cartea să „bată” filmul?
Filmul este o poveste care nu te mai provoacă să-ți imaginezi locurile prin care Alice din Țara Minunilor sau Micul prinț își trăiau povestea minunată și plină de personaje nemaivăzute. Acum, copiii le primesc pe toate de-a gata, prin imagini ieșite din fantezia altora. În anii când copiii citeau, fiecare cititor era în mintea lui și portretist, și peisagist, și regizor, și actor, și câte și mai câte. Dacă rămân doar la ce le oferă ecranizarea poveștii, mii de copii au aceleași imagini în mintea lor și prea puțini „văd” altfel evenimentele din carte, încercând să extragă idei cât mai profunde.
5 „teme” pentru părinți Ce e de făcut?
1. Recomandarea specialiștilor în pedagogie este ca după vizionarea unui film-ecranizare a unei cărți destinate copiilor să le oferim micilor cinefili și cartea. Ca să-i convingem că cititul oferă mai multe întâmplări, scene comice, dialoguri spumoase. Putem să le citim o pagină incitantă cu evenimente neprezentate în film, dialogul dintre personajele-cheie, o scenă de luptă etc. Pentru foarte mulți copii care nu iubesc lectura, acest mijloc „invers”, de la film la carte, funcționează.
2. Copiilor interesați de științe și mult mai puțin de ficțiune, le putem oferi un atlas, enciclopedii pe domeniul lor de interes, biografii ale unor savanți pe care îi admiră, cărți despre întâmplări care au produs mari invenții etc. Iar celor pasionați de sport, cărți despre starurile momentului, interviuri etc.
3. Participarea la ateliere creative de orice fel: de pictură, de robotică, de teatru, de muzică… Orice activitate creativă în care copilul găsește satisfacție îl va face să experimenteze apoi și alte domenii care le pun în acțiune fantezia, imaginația, gândirea logică, puterea de abstractizare.
4. Nu-i criticați pe copiii care nu citesc, nu-i obligați să citească, nu transformați cititul în pedeapsă!
5. Amintiți-vă ceva ce știu toți părinții, dar puțini aplică: puterea exemplului. Dacă părinții citesc în mod constant și discută despre cărțile citite, copiii vor experimenta și ei lectura. Unii se vor atașa de ea, alții mai puțin, dar nu o vor respinge, cel puțin atunci când obligațiile școlare le cer anumite lecturi.
Copiii de azi nu citesc de plăcere, așa cum făceau generațiile anterioare. Părinții și bunicii lor
găseau în cărți o ferestră fermecată prin care puteau să vadă și să cunoască lumea.