Robert Diaconeasa (DaddyCool.ro) construiește, la propriu și la figurat, o lume mai bună pentru copiii din mediile defavorizate, cu noul său proiect de suflet tRAI. Șantier în plin lucru acum – tRAI urmează a deveni ACEL hub educațional de la marginea pădurii, cu tabere și evenimente de joacă și învățare pentru copiii din toată țara. Despre aventura, povestea, misiunea tRAI, am vorbit pe îndelete cu Robert, căruia îi dorim mult succes în această călătorie ambițioasă și plină de responsabilitate.
Povestește-ne un pic despre noul și grandiosul proiect tRAI. Cum a început această inițiativă?
tRAI a pornit de la o viziune pe care am avut-o. Într-o zi mi-a apărut în minte o casă bătrânească, la marginea pădurii, cu mesajul foarte clar că trebuie recondiționată, extinsă, că acolo vor alerga, vor râde și vor învăța sute de copii din medii defavorizate, anual. Și nu glumesc. Eu funcționez foarte mult la nivel energetic și am învățat să ascult mesajele care îmi vin pe diverse căi. La câteva zile după ce am avut viziunea, am găsit casa, în județul Vâlcea, lângă Băile Govora. De fapt, eu spun că ea m-a găsit pe mine. : ) Apoi a fost o succesiune de întâmplări frumoase care mi-au demonstrat că tRAI va prinde viață. Până și numele. Mi-a venit ideea numelui, în timp ce conduceam să vedem casa. Apoi mi-am dat seama că numele conține doar și toate inițialele numelor celor implicați în proiect: Tiberiu (prietenul și partenerul meu de fapte bune), Robert, Ana (mama copiilor mei, parte din echipa asociației noastre), Ingrid și Ilan, copiii mei. Eram toți în mașină. De atunci am știut clar faptul că it’s meant to be.
Care este misiunea tRAI și care sunt principalele obiective setate pentru acest hub educațional?
Misiunea tRAI este să ofere educație de calitate copiilor din medii defavorizate, prin intermediul unor workshop-uri interactive, susținute de profesioniști din diverse industrii, cum ar fi arta, vânzările, marketing-ul, sportul, beauty etc. La tRAI vom face tabere a câte 5 zile, timp în care vom îmbina activitățile în natură (avem pădurea la buza casei), conectarea cu pământul și roadele sale (copiii vor planta legume și vor îngriji grădina), workshop-uri interactive, lecții de gătit alături de chefi, dezvoltare personală, terapie prin muzică și teatru și tot felul de activități menite să îi scoată din carapace, să le dezvolte diferite aptitudini și să îi ajute să creadă în viitorul lor. La tRAI se pun bazele evoluției lor, din toate punctele de vedere, iar odată cu trecerea anilor noi le vom fi sprijin și le vom oferi resursele de care au nevoie ca să dezvolte mai departe pasiunile lor și să facă din ele viitoare cariere. În afară de tabere, vom organiza diverse activități de o zi sau de weekend alături de copiii din județul Vâlcea, care reprezintă focusul principal.
Ce provocări ai întâmpinat până acum în desfășurarea proiectului?
Deocamdată, lucrurile s-au așezat foarte frumos, într-un timp relativ scurt. Ca și cum totul este destinat să se întâmple. Și chiar e. 😊 De la felul în care am găsit casa, la faptul că a devenit proprietatea ONG-ului, la oamenii care ne apar în cale și cred în acest vis. Următorul pas este să strângem banii pentru reconsolidarea corpului principal și construcția anexelor, 150.000 de euro, însă cred că este doar o chestiune de timp până când începe să se miște și etapa aceasta. De fapt, primii 1000 de euro ni i-a donat deja o prietenă din comunitate și am plătit avansul arhitecților. Arhitecți care sunt exact ceea ce visam noi să avem alături. Vom construi alături de Habitabo studio niște șure reinterpretate, în armonie cu natura, care vor face mulți copii fericiți.
De unde îți iei energia și motivația de a merge până în pânzele albe?
Nu toate zilele sunt roz și am momente în care simt că e prea mult pentru un singur om. Mai ales că fac în paralel un alt proiect complex și special, #MENtalks, dedicat în principal sănătății mintale a bărbaților. Am zile în care mă întreb dacă voi reuși să fac față volumului de muncă și provocărilor, însă am o motivație care mă ține mereu drept: faptul că acești copii merită o șansă să demonstreze că viața lor poate fi diferită, că pot reuși și că sunt capabili să își împlinească visele. E ceva în mine care îmi amintește zilnic faptul că misiunea mea e să le ofer acestor copii șansa la un viitor mai bun. Iar pentru asta o iau mereu de la capăt, chiar și atunci când totul devine copleșitor. Și pentru că tot apar oameni care îmi împărtășesc viziunea și vor să se implice, eu nu pot permite motorului să nu mai funcționeze la nivel optim. Un lider va inspira întotdeauna prin exemplu.
Cum arată o zi din viața lui DaddyCool? Și, mai ales, cum jonglezi între activitățile profesionale și rolul de tată? Povestește-ne despre această disciplină a echilibrului.
Ziua este foarte bine împărțită. Mă trezesc la 6. Iau micul dejun și beau cafeaua, iar la 8:30 plec să o duc pe Ingrid la școală. Nu îmi iese mereu, așa că pe la 9 plecăm cel mai des. O las la școală, apoi la ora 10 sunt la antrenamente. La 11-ish termin, după care iau prânzul, în jurul orei 12. Apoi am timp de lucru până pe la 16, în general. Fie am întâlniri fizice, fie online, fie filmez, fie montez, fie predau un raport, fie trimit mailuri cu propuneri de proiecte, verific filmări etc. Îmbin zona creativă cu partea pragmatică, fiindcă trebuie să întrețin o familie și un business, cu toate provocările care vin la pachet. După 17 nu mai lucrez, fiindcă iau cina și apoi stau cu copiii. La 22 dorm. În weekend-uri stau cât mai mult timp în natură, cu tot cu copiii. All day, everyday, în 90% din cazuri. Ca să fac față volumului de task-uri, în cadrul unui stil de viață extrem de dinamic, trebuie să fiu foarte disciplinat.
Care este marele câștig atunci când vorbim de implicarea într-un proiect social?
Marea bucurie este faptul că poți schimba fundamental viața unui copil. Am ajutat copii să devină campioni europeni la karate, am ajutat copii să aibă un nou acoperiș deasupra capului, să aibă hrană în casă, să își deblocheze anumite laturi care să îi ajute să socializeze mai bine, unii copii au văzut prima dată marea sau muntele datorită nouă ori au primit pentru prima dată un cadou de Crăciun. Răsplata sentimentală e dincolo de cuvinte și merită fiecare efort pe care eu și Tiberiu (prietenul și partenerul meu de fapte bune) îl facem. Avem noroc să facem o echipă foarte bună, să fie mereu oameni care să creadă în noi, iar dincolo de asta, să avem amândoi personalități care nu ne permit să ne oprim până când visurile noastre nu prind viață.
