Cândva doar o tradiție locală sau maximum distracție de nișă, înotul la temperaturi scăzute a devenit ceva normal, iar specialiștii în sănătate susțin curajul adepților cu argumente favorabile. Brrr…
Zece grade. Atât anunțaseră la meteo c-ar măsura temperatura apei mării, în dimineața când am zărit o doamnă care se pregătea să sară de pe ponton în marea liniștită. Era toamnă târzie. Dacă n-ar fi fost echipată cu echipament de înot – avea costum de neopren –, mai c-aș fi încercat să o „salvez”, mă rog, să strig după ajutor! Dar ea s-a scufundat leeent, apoi a început să înoate. Părea că se simte, cum să zic mai bine, dacă nu „ca peștele-n apă”!
Nu m-am putut abține să nu rămân să privesc cum se îndepărtează tăind apa pe care, din curiozitate, am atins-o și eu cu arătătorul. Brrr… Am așteptat să revină și, invocând jurnalistul din mine (pretext numai bun pentru curiozitatea care nu-mi dădea pace), am abordat-o imediat ce s-a echipat corespunzător pentru vremea de afară. Cu câțiva ani mai tânără decât mine, doamna s-a arătat foarte încântată să-mi răspundă la întrebări. Părea, oricum, că face asta foarte des…
Am aflat că practică acest „sport extrem” de mai bine de zece ani și, spre deosebire de noi, ceilalți, cărora apa nu le trece de glezne dacă n-are peste 25 de grade, ea caută ape reci pe tot parcursul anului. Călătorește destul de des și se orientează după locuri care au în apropiere iazuri, lacuri, râuri sau mare. Tocmai revenise de la Londra, unde înotase în Tamisa. Și n-aș fi crezut-o dacă n-aș fi văzut cu ochii mei, înainte de pandemie, o formație de câteva zeci de înotători care avansau rapid prin apele probabil reci, căci abia mijise de primăvară. M-am întrebat atunci, ca și acum, cam ce te-ar putea determina să faci asta? Adică înțeleg dacă ești Fram, ursul polar, pinguin, sau născut(ă) într-o țară baltică.
„O să-ți stea inima…!” Asta și „Poți să faci hipotermie!” sau „Nu ți-e teamă că o să mori acolo?” sunt printre cele mai frecvente replici pe care temerara doamnă le-a auzit de când practică înotul în apă rece. Râde, apoi devine ceva mai serioasă: „Știu că nu mă crezi, dar nebunia asta poate avea un efect incredibil asupra corpului și minții tale”, îmi spune, argumentând că era la fel de reticentă ca mine atunci când a fost sfătuită să încerce apele reci ca o formă de terapie, după o perioadă grea. Trăise mulți ani în străinătate, dar s-a întors acasă să o ia de la zero, și a adus cu ea acest obicei pe care l-a căpătat în suburbiile Londrei. Mai merge acolo pentru a-și vizita prietenii, dar mai ales „camarazii de apă rece”.
Dialogul nostru m-a înviorat, dar nici pe departe cum ar face-o apa rece. Ce-i drept, știm că are acest efect, atunci când îți speli fața, dar să mă cufund cu totul nu sună deloc a „înviorare”. Cercetătorul – britanic, desigur – Mike Tipton, profesor de fiziologie umană aplicată, la Laboratorul de Medii Extreme al universității din Portsmouth, are deja o istorie în domeniul studiului imersiei în apă rece.
Tipton spune că „oamenii au dezvoltat un asemenea grad de control asupra mediului, în ceea ce privește temperaturile, încât nu mai avem nicio provocare termică”. Dar „când te scufunzi în apă rece, hormonii de stres, precum adrenalina și noradrenalina, se revarsă în tot corpul, ventilația crește, iar corpul se vede nevoit să activeze acel răspuns de „luptă sau fugi”.
Mai sunt și alții care afirmă că înotul în apă rece poate juca și un rol în menținerea sănătății, ajutând la prevenirea sau ameliorarea mai multor afecțiuni precum depresia, durerea cronică, bolile respiratorii și chiar demența. Alte date vorbesc despre creșterea speranței de viață sau despre îmbunătățirea calității acesteia.
Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Cambridge a scos la iveală faptul că nivelul proteinei de șoc la rece, numită RBM3, a înregistrat valori crescute în cazul unui grup de înotători în ape reci, subliniind că acestea ar putea ajuta la construirea de noi conexiuni în creier – cele care sunt pierdute în cazul bolnavilor de demență. Tipton, la rândul său, explică faptul că „se crede că multe dintre afecțiunile comune despre care auzim au o componentă inflamatorie.
Diabet, Alzheimer, bolile inflamatorii intestinale, durerea cronică… Oamenii care trăiesc mai mult tind să aibă răspunsuri inflamatorii mai scăzute la anumite afecțiuni”. Dar, deși cercetările sunt încă la început, se poate trage o concluzie de pe-acum: „Dacă intri în apă rece în mod repetat, atunci răspunsul la stres scade de fiecare dată”. Se crede, de asemenea, că expunerea corpului la temperatura extremă ar determina „o adaptare încrucișată a căilor comune care pot diminua răspunsul inflamator la alți factori de stres”. Asta înseamnă că-ți poți educa organismul să reziste și să reacționeze mai calm la factorii de stres, ceea ce va diminua și răspunsul inflamator. Inclusiv imunitatea, mare necunoscută a sănătății, are de câștigat, deoarece expunerea la rece pune organismul în gardă să se pregătească pentru un eventual „atac”. În plus, apa rece stimulează producția de celule albe din sânge, un alt aspect în favoarea imunității. Singura condiție este să practici corect acest sport rece; dacă te expui prea mult timp, sistemul imunitar poate fi dezechilibrat.
Alte studii arată că înotul în apă rece îmbunătățește circulația sangvină, ajutând la încălzirea extremităților și la prevenirea bolilor cardiovasculare. Sunt persoane care susțin că înotul a fost singura soluție pentru a trata hernia de disc sau problemele cu sciatica. O altă informație îmbucurătoare – deși mi-e foarte clar ce aș alege între o înghețată și înotul în apă rece – este că arde eficient calorii, deoarece organismul trebuie să depună mai mult efort pentru a-și păstra temperatura optimă. Există dovezi și că înotul în apă rece ar putea fi un leac eficient pentru depresie, inducând o formă de durere fizică ce o atenuează pe cea psihică.
De asemenea, înotul în apă rece ar putea reduce și grăsimea corporală la bărbați, precum și riscul de tulburări asociate, precum diabetul. Totuși, femeile sunt cele care se adaptează mai ușor condițiilor de înot în apă rece, deoarece „au mai multă grăsime subcutanată decât bărbații – cu aproximativ 10% mai multă grăsime corporală”, explică Tipton (ah, deci asta era!). Aflată imediat sub piele, aceasta este „pardesiul fiziologic al corpului și încetinește viteza cu care corpul se răcește” atunci când intră în contact cu apa de 10ºC. Că tot nu v-am spus ce înseamnă „apă rece”…
Departe de a contesta beneficiile acestui tip de activitate – pe care le-am scris cu pătura pe mine și un ceai cald alături –, trebuie să mă asigur că vă spun tot ce trebuie să știți, în caz că vă tentează pe voi. De exemplu, faptul că apa ar trebuie să aibă o temperatură medie de 100C și să înotați cel puțin o dată pe lună. Ideal, o dată pe săptămână. Apoi această activitate nu este pentru toată lumea, și nu este vorba despre preferințe.
Înainte să încerci, este necesar un control care să confirme că nu suferi de afecțiuni cardiace și să folosești neapărat protecție pentru urechi și echipament de înot adecvat (costum de neopren, ochelari și cască), precum și toate cele necesare pentru a te proteja după ce ieși din apă: prosoape, haine groase, mașina parcată aproape. Apoi este ideal să mai fii cu cineva, preferabil experimentat în domeniu, iar o sesiune de înot nu ar trebui să depășească 30 de minute – antrenamentul începe cu câte zece minute, crescând progresiv intervalul, în funcție și de temperatura apei.
Bine, și dacă te-ai pregătit „ca la carte” și tot nu te încumeți să intri în apă, înțeleg perfect!
Foto: Shutterstock