Costurile economice ale tulburărilor mintale netratate în România sunt substanțiale, fiind estimate, pentru 2022, la aproximativ 11 miliarde de dolari, reprezentând 3,47% din PIB, arată un raport realizat recent de Consiliul Economic și Social (CES).
Un aspect important este și faptul că, având în vedere că doar o parte din cei afectați caută tratament, costurile indirecte ale tulburărilor anxioase (de exemplu, pierderi de productivitate, dificultăți personale) sunt foarte mari.
Însă aceste date „reprezintă o subestimare, din cauza faptului că nu există studii de prevalență efectuate pe eșantioane reprezentative”, spun autorii studiului.
Aceștia au identificat trei categorii de riscuri sociale pentru dezvoltarea și menținerea afecțiunilor psihologice în spațiul românesc: lipsa prioritizării sănătății mintale la nivelul politicilor de stat; abuzul și violența în societate, comunitate, familii și cupluri; și stigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală.
Studiul avertizează că, în multe cazuri, oamenii nu sunt conștienți că anumite trăiri emoționale pot reprezenta simptome ale unor tulburări mintale și că ar putea beneficia de intervenție specializată (ex: tulburarea de anxietate), astfel că „este importantă derularea, la nivel național, de programe de educație și creștere a conștientizării pentru tulburările mintale, care ar putea ajuta la prevenție și duce la o creștere a numărului celor care caută tratament.”
În ceea ce privește tulburările mintale în România, cele mai prevalente în rândul adulților sunt tulburările de anxietate (3,8% fobii specifice), urmate de tulburarea depresivă majoră (2,9% prevalența în decursul vieții). Prin comparație, în Statele Unite ale Americii (SUA), prevalența depresiei este mult mai crescută (20,6% în decursul vieții).
În schimb, tulburările depresive sunt mai pronunțate în rândul populației vârstnice din România (13,4%), însă scorul a fost obținut pe baza unei auto-raportări. Prevalența globală a depresiei în rândul persoanelor vârstnice este de 28,4%, se arată în raportul CES.
Potrivit unui raport publicat în 2021 de Agenția Națională Antidrog pentru anul 2020, prevalența în România de-a lungul vieții pentru consumul a cel puțin un drog ilicit este de 10,7% pentru adolescenți și adulți (15-64). În mod specific, pentru tinerii între 15 și 34 ani prevalența pentru consumul de canabis de-a lungul vieții e de 9,5%.
În ceea ce privește copiii și adolescenții din România, datele existente indică problemele de internalizare (20,6%) și problemele de externalizare (3,7% probleme de conduită, 3,4% probleme de opoziție și comportament sfidător) ca fiind cele mai frecvente. Jocul patologic de noroc are, de asemenea, o prevalență ridicată în rândul adolescenților din România, 13,5% prezintă joc patologic de noroc offline și 12,9% online.
Studiul mai arată că factorii sociali, precum sărăcia și șomajul, pot avea un impact profund asupra sănătății mintale generale a populației. La fel, locuințele necorespunzătoare și lipsa accesului la educație și asistență medicală/psihologică pot contribui la o sănătate mintală precară.
Nici din acest punct de vedere, România nu stă bine. Conform datelor Eurostat, în 2021, România a avut cel mai mare număr de persoane aflate la risc de sărăcie și al doilea cel mai mare nivel de inegalitate a distribuției veniturilor dintre națiunile Europene.
De asemenea, în România a fost raportat cel mai mare procent de persoane care părăsesc timpuriu sistemul de educație și formare profesională din Uniunea Europeană.
România are și un deficit de profesioniști calificați în domeniul sănătății mintale, ceea ce limitează accesul la îngrijire pentru persoanele afectate. Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății arată că, în România activează doar 5.665 de psihiatri la 100.000 de locuitori, față de 24.000 în Polonia; respectiv doar 1.480 de psihologi la 100.000 de locuitori față de 16.300 în Polonia (ultimele date disponibile – 2016).