Conceptul de all-inclusive a parcurs un drum lung de la momentul în care belgianul Gérard Blitz, tăietor de diamante și yoghin, a înființat câteva corturi militare pe o plajă din Mallorca în 1950 și le-a numit “Club Méditerranée”. Totul a început destul de simplu: a perceput turiștilor un preț fix pentru întreaga vacanță și le-a dat câte un set de boabe de mărgele care se puteau schimba pe băuturi la bar. Ingenios.
….fast forward în zilele noastre, de la începutul acestui an și până în august rezervările pentru vacanțele all-inclusive crescuseră cu 20%, conform The Telegraph. 57% dintre familiile tinere planificau să își petreacă vacanța în regim all-inclusive în acest an.
Multe mărci mari de hoteluri mainstream își creează programe și opțiuni tot mai inteligente în care imaginea obosită a all-inclusive-ului, cu cozi lungi la bufet, divertisment banal în serile de petrecere și afișarea brățării neon pentru a obține un cocktail la fel de fluorescent, este complet reconfigurată.
„Oamenii caută certitudinea costurilor pe care o obții de la o experiență all-inclusive”, spune Safak Guvenc, VP și director general al All Inclusive pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa la Marriott International, „Dar la capătul de lux al pieței, oaspeții caută și vacanțe fără probleme.”
All-inclusive-urile de astăzi nu reprezintă doar relaxarea totală știind costul din start, ci și ușurința de a nu mai semna facturi la fiecare cinci secunde. Toate acestea, cu mâncare de primă clasă, design sofisticat și gamă completă de activități – o vacanță fără compromisuri sau fără senzația de claustrofobie.
„Ne concentrăm pe crearea de stațiuni excepționale care pot oferi cu adevărats varietate”, spune Gaurav Bhushan, co-CEO al Ennismore. „Oaspeții noștri nu sunt restricționați de un program fix – ei pot alege când doresc să mănânce sau să participe la o activitate.”
Acest nou public a condus în parte la o reevaluare oportună a conceptului, cu politici de sustenabilitate conștiente – eliminarea plasticului de unică folosință și reducerea risipei alimentare, de exemplu – și itinerare mai progresive care investesc parte din banii călătorilor în comunitatea locală; acestea fiind critici comune aduse abordării all-inclusive.