Un pionier al mediului de afaceri local, prima fabrică românească de pălării de la Sebeș dăinuie în economia națională de 127 de ani sub managementul a patru generații din familia Dădârlat. Care este secretul?
Pălăria Dădârlat se numără printre puținele afaceri autohtone care au depășit cu brio testul timpului. Afacerea, înființată în anul 1896 în Săliștea Sibiului de Ioan Dădârlat și redeschisă după 1989 la Sebeș, de un strănepot al acestuia, spune și astăzi povestea confecționării pălăriilor românești în multe țări de pe diverse continente, unde acestea sunt purtate de la polițiști și călugări la vedete și oameni simpli.
De 127 de ani, businessul românesc își continuă ascensiunea istorică mizând parcă dintotdeauna pe două componente aparent aflate în antiteză: tradiție și retehnologizare.
„Definesc acum piața locală a confecționării de pălării ca fiind excelentă, fără exagerare. Chiar dacă meșteșugul se află în antiteză cu digitalizarea, iar secolul vitezei ne încearcă zilnic, cred cu tărie într-o organizare care îmbină perfect tradiția cu inovația”, recunoaște cu mândrie Mădălina Dădârlat, directorul fabricii, care astăzi reprezintă cea de a patra generație a familiei Dădârlat care se află la cârma businessului pus pe roate pentru prima dată în anul 1896.
Mădălina Dădârlat are puțin peste 30 de ani, însă activitatea în businessul familiei și-a început-o cu mult timp înainte, pe vremea când nu conștientiza că avea de dus mai departe povestea unui brand autohton cu o tradiție de peste un secol.
„Activitatea mi-am început-o… în joacă”, spune ea, „la cinci-șase ani”, când din resturile pălăriilor își confecționa singură rochițele și accesoriile pentru păpușile sale.
„Joaca a continuat, dar cumva mai conștient și pe vremea când eram în facultate; vorbim despre perioada 2010-2011, când împreună cu niște prieteni am hotărât să facem un site pentru Pălăria Dădârlat”, își amintește tânăra antreprenoare.
Astfel că cinci ani mai târziu a primit oficial și câteva responsabilități în cadrul companiei, prima sarcină fiind aceea de a ține contabilitatea.
„Groaznic an. Din 2016 am început să merg la târguri de design, să îmi creionez portretul clientului, să mă implic în marketing, să scriu… voiam să și scriu, pentru că iubesc să scriu, și să îmi conturez viziunea asupra a ceea ce urma să se întâmple”, retrăiește emoțiile de la acea vreme Mădălina Dădârlat.
Ca orice poveste profesională de la care ajungi, într-un final, să primești cele mai mari satisfacții, și pentru Mădălina Dădârlat, începutul a fost nemilos. În „anul critic 2016”, cum îl caracterizează azi tânăra antreprenoare din Sebeș, jumătate din echipa Pălăriei Dădârlat s-a schimbat. Astfel că a fost nevoită să intre în producție, să coasă pălăriile de serie, la mașini sau manual.
„După ce lucrasem în Cluj-Napoca într-o multinațională, cu colegi de vârsta mea, într-un mediu plăcut, fără niciun alt gând, părea cea mai groaznică alegere să mă mut în Sebeș, să mă trezesc la șase dimineața ca să fiu la atelier la șapte și să încep să lucrez în linia de producție.”
Însă, dincolo de această caracterizare nu tocmai pozitivă a începutului de drum, Mădălina Dădârlat mărturisește că în acea jumătate de an a învățat să coasă pe toate mașinile din fabrică. Așa a decis pe care trebuie să le înlocuiască pentru a câștiga timpi mai buni în producție și o calitate mai bună a produsului.
„De asemenea, am învățat secretele materialelor, ce accesoriu pot pune pe o pălărie și ce nu, practic, toată investiția în echipamente, materiale, tot ceea ce facem acum, au avut la bază lecțiile de business din acea jumătate de an, pe care, la momentul respectiv, o defineam ca fiind îngrozitoare. Concluzia? Atunci când obiectivul principal al businessului este a face producție, este esențial să ajungi să-i cunoști secretele. Și, iată, deși nu cred în micromanagement, la momentul respectiv, a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat”, completează cu un zâmbet senin Mădălina Dădârlat.
După aproape zece ani de când a cunoscut ce înseamnă să-ți asumi o parte din responsabilitățile de antreprenor, Mădălina Dădârlat are și o definiție aparte pentru termenul des folosit în această lume a businessului: „provocare”.
„În viața de antreprenor, «provocarea» este un fel de salut. Atât sunt de des întâlnite provocările, încât zilele fără ele sunt, de fapt, cele atipice. Din păcate însă, cea mai mare provocare cu care mă confrunt de șapte ani încoace este cea legată de personal. Este foarte dificil să mai găsești iubitori autentici de frumos, cu răbdare și îndemânare, cel puțin în Sebeș (județul Alba) unde avem sediul, fiind o zonă extrem de industrializată.”
Cu toate acestea, în cei 127 de ani de activitate, pălăriile confecționate de familia Dădârlat au ajuns peste graniță, mai întâi „dincolo de munți, în Regat”, iar după 1989 și în Europa și pe alte continente.
La început, soții Dădârlat au confecționat numai pălării tradiționale românești, care se vindeau foarte bine în târguri. În prezent, există comenzi pe care numai atelierul din Sebeș le realizează pentru Muntele Athos, respectiv culioanele călugărilor de la mănăstiri. Fabrica dispune astăzi de utilaje performante, iar modelele confecționate sunt destinate atât bărbaților, cât și femeilor. Ca materie primă în confecționarea acestora, familia Dădârlat folosește lâna de oaie.
Mai mult, din 2020, Mădălina Dădârlat a decis să realizeze un nou produs. Așadar, a început confecționarea de pălării pentru o altă grupă de orientare, pentru un consumator care o reprezintă pe însăși tânăra antreprenoare.
„Am ales să confecționez pălării care să mă reprezinte pe mine și care să poarte semnătura mea, a primei iubitoare de frumos care a preluat Pălăria Dădârlat, după 120 de ani în care afacerea a fost susținută și condusă doar de bărbații din familie.”
A mers înainte pe toate planurile privind dezvoltarea liniei proprii de produse. Și-a propus să se adreseze direct clienților săi, fără intermediari, așa că a investit în tot ceea ce înseamnă site.
„Când pandemia a încheiat fiecare colaborare fizică pe care o aveam, site-ul a preluat rolul pe care-l jucau în businessul nostru cele peste 120 de magazine în care tatăl meu distribuia pălăriile. Pe lângă faptul că ajungeam prin site direct la client, s-au diminuat consistent și costurile logistice. Pandemia a avut, într-adevăr, pe cap și ea o pălărie incertă și volatilă, războiul la fel, însă Pălăria Dădârlat rezistă. Reziliența e calitatea ei de bază încă din 1896, a trecut peste două războaie mondiale, o revoluție. Fiecare generație a avut încercările sale de traversat. A fost nevoie să le am și eu pe ale mele.”
În prezent, produsele Pălăriei Dădârlat se adresează mai multor grupe de orientare. Prima este cea reprezentată de pălăriile basic, de colecțiile propuse și create de părinții Mădălinei Dădârlat, care în mare parte erau comercializate în magazinele fizice, și, mai nou, pălăriile ce poartă semnătura tinerei antreprenoare. Conform rezultatelor financiare, în perioada pandemică, colecțiile de pălării confecționate de soții Dădârlat au suferit scăderi masive în vânzări din cauza perioadelor repetitive de lockdown.
„La acel moment, faptul că eu lucram și mă adresam unui alt public, produsele nou confecționate au reprezentat gura de aer pentru că ele au susținut la acel moment businessul familiei”, recunoaște Mădălina Dădârlat, care a precizat că în procesul de realizare a gamei proprii de pălării a ales să păstreze și meșteșugul utilizat în confecționarea pălăriilor tradiționale românești.
În 2022, în clasamentul celor mai căutate tipuri de pălării Dădârlat au fost pălăriile negre și albe, arse, cu boruri largi, accesorizate cu pene sau splash.
Din punct de vedere al vânzărilor, anul 2023 se arată a fi unul bun pentru Pălăria Dădârlat, cu o creștere bine definită în comparație cu cifra vânzărilor din ultimii doi ani. Astfel, în primul trimestru al lui 2023, vânzările au înregistrat o creștere ușoară față de cele realizate în primul trimestru al anilor 2022, respectiv 2021. „Față de aceeași perioadă a lui 2021, am crescut cu aproximativ 6 procente, iar față de perioada similară din 2022, am raportat o creștere de 8%”, subliniază Mădălina Dădârlat. În primele trei luni ale anului 2023, vânzările de pălării Dădârlat au însumat 100.000 de euro.
De când se implică în businessul familiei, Mădălina Dădârlat recunoaște faptul că s-a focusat infinit de mult pe ce înseamnă partea de online, pe retehnologizare în ceea ce privește produsele de serie, pe colecții noi, materiale noi, dar și pe culori noi. Însă, de anul trecut, focusul s-a îndreptat și către investiții în extinderea afacerii, la propriu.
„De anul trecut am ales să investim într-un nou sediu, care va fi un omagiu adus tuturor celor care au pus o cărămidă la construirea și la consolidarea businessului Pălăria Dădârlat. Noul sediu nu va avea drept scop numai producția de pălării și comercializarea acestora, ci va fi un working museum”, ne-a mărturisit tânăra antreprenoare.
Termenul de finalizare a noului sediu este luna decembrie 2023. Tot în decembrie anul acesta, spațiul de producție se va dubla.
„În același timp, muncim și la tot ceea ce înseamnă sustenabilitate, investim în energia verde pentru ca începând cu anul 2024 atelierul să funcționeze în sezonul de vară, respectiv iarnă, doar pe baza surselor de energie proprie.”
Ca planuri de viitor, Mădălina Dădârlat și-a propus să-și formeze un public-țintă pe piața externă. Și ca prim pas către acest obiectiv, aceasta a subliniat că Pălăria Dădârlat va participa de acum înainte la cât mai multe evenimente fashion peste hotare. Primul de acest fel la care businessul românesc a luat parte anul acesta a fost cel din luna septembrie, de la Milano: Fashion Week.
(…) ca să fac un joc de cuvinte, aleg să cred că orice pălărie purtăm oricare dintre noi, fie ea plină de visuri sau plină de greutăți, fie ea neagră sau fie ea roz, felul în care alegem să ne îngrijim de ea ține exclusiv de noi. Vă fac o mărturisire: când am împlinit 30 de ani, mi-am creat o pălărie albă cu stropi roz, la propriu, și mi-am dorit din tot sufletul să-mi fie și viața la fel. Albă-pură, cu picuri de zâmbete roz. La figurat, și nu numai, aleg să o port cât de des pot, uneori reușesc, alteori nu, important e să nu mă dau bătută! Deci, să nu renunțăm!