Ce dovadă mai bună că un produs de skincare este eficient, dacă nu faptul că are la bază o descoperire științifică recompensată cu prestigioasa distincție?
Studiile clinice care pretind rezultate notabile ne atrag atenția. Dar dacă un produs cosmetic are în spate un strop de știință câștigătoare a Premiului Nobel, deja e din altă ligă. Și chiar dacă acest gen de informație nu prea se regăsește pe recipient, multe dintre formulele dedicate tenului conțin anumite ingrediente sau tehnologii care s-au bucurat de această recunoaștere supremă.
Premiile Nobel sunt acordate anual pe baza recomandărilor unor comitete de experți în fiecare dintre cele șase domenii de referință, pentru contribuții excepționale și inovatoare care au avut un impact semnificativ asupra umanității. Acordate pentru prima dată în 1901, în cinci domenii, Premiile Nobel recompensează contribuțiile remarcabile în domeniul Fizicii, Chimiei, în Medicină sau Fiziologie, precum și Literatură; de asemenea, Premiul Nobel pentru Pace este acordat organizațiilor sau indivizilor care au făcut eforturi semnificative pentru promovarea păcii. Cel de-al șaselea domeniu – Științe Economice – este recompensat cu Premiul Sveriges Riksbank în Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel, și a fost instituit abia în 1968.
Chimia stă la baza industriei de frumusețe, de la îngrijirea pielii la parfumuri. De fapt, mai totul este chimie în domeniul îngrijirii și înfrumusețării, dar știm prea bine că, deși au „rețete” similare, nu toate formulele sunt la fel. Toate produsele de îngrijire a pielii pretind că fac lucruri incredibile – cum ar fi să oprească procesul de îmbătrânire, promisiunea care cântărește cel mai mult în domeniul îngrijirii. Toate cosmeticele sunt bazate pe știință, dar numai unele funcționează, și se pare că secretul lor e faptul că derivă din descoperiri recompensate cu Premiul Nobel.
De exemplu, faptul că produsul de îngrijire pe care-l folosim rezistă la apă se datorează unei descoperiri care a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 2000: dezvoltarea polimerilor conductori, cum ar fi polimerul polianilină, care poate fi utilizat în produsele cosmetice pentru a crea formule rezistente la apă și de lungă durată. Este motivul pentru care protecția solară persistă după o baie în piscină, dar și explicația faptului că machiajul „waterproof” nu se șterge cu una, cu două.
Oamenii de știință câștigători ai Premiului Nobel pentru Chimie în 2004 au descoperit că proteazomul, o enzimă naturală, poate detoxifica sau curăța celulele prin descompunerea proteinelor inutile sau deteriorate care apar în pielea îmbătrânită.
Ulterior, a fost dezvoltat și un produs de îngrijire care a permis confirmarea rezultatelor (nu că i-ar fi contrazis cineva!): serumul Dior One Essential, care stimulează proteazomul cu un extract patentat de Longoza, extras dintr-o floare găsită în Madagascar. Această formulă pretinde că ar spori eficacitatea celorlalte produse de îngrijire a pielii cu 400%. Destinat persoanelor care trăiesc în medii poluate, Dior susține că acest ser ajută la eliminarea a aproximativ șapte miliarde de toxine care se acumulează în piele.
Și Premiul Nobel pentru Chimie acordat în 2015 pentru descoperirea și dezvoltarea ADN-ului încrucișat, o tehnică ce permite modificarea și controlul precis al structurii ADN-ului, a creat noi orizonturi în dezvoltarea de produse cosmetice personalizate. De asemenea, un alt premiu acordat în 2018 pentru dezvoltarea metodelor de afișare a peptidelor pe suprafețe bacteriofage a contribuit la dezvoltarea de noi ingrediente active utilizate în produsele cosmetice.
Există și câteva descoperiri din domeniul Fiziologie sau Medicină care au revoluționat industria cosmetică. Stanley Cohen a descoperit factorul de creștere epidermică (EGF) care a apărut ca efect secundar al altor experimente, stabilind că acesta stimulează creșterea țesuturilor prin inițierea unei varietăți de mecanisme celulare. Descoperirea i-a adus Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1986, pe care l-a împărțit cu Rita Levi-Montalcini. Mai târziu, s-a dovedit că EGF ajută la reînnoirea celulelor pielii – colagenul și elastina – și lucrează pentru a crea o piele mai densă și mai fermă, pentru a reduce aspectul ridurilor, pentru a restabili elasticitatea pielii și pentru a reduce dimensiunea porilor.
Un alt Premiu Nobel a fost acordat în 2009 pentru descoperirea telomerazei, o enzimă implicată în menținerea lungimii telomerilor, care a fost utilizată în dezvoltarea de produse antiîmbătrânire. Linia Age Arrest a mărcii Kate Somerville se bazează pe cercetarea telomerilor, care a constatat că, datorită telomerazei, celulele pot continua să se divizeze și să rămână sănătoase, împiedicând pielea să se degradeze și să îmbătrânească. Complexul „Telo-5”, deși sună destul de ambiguu, este o versiune a telomerazei create în laborator, iar un studiu clinic independent a demonstrat că 90% dintre femeiau arătat o îmbunătățire semnificativă a fermității și elasticității, iar 93 la sută au observat o îmbunătățire a aspectului petelor pigmentare și a liniilor fine după doar patru până la șase săptămâni.
Similar, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină acordat în 2017 pentru descoperirea mecanismelor moleculare care controlează ritmul circadian a contribuit la dezvoltarea de produse cosmetice care să optimizeze regenerarea celulară și să îmbunătățească aspectul pielii, cum este linia Circadia by Dr. Pugliese, formulată cu ingrediente vegane și celule stem.
Despre „glicani”, moleculele de zahăr care se găsesc în mod natural în organism, am auzit prea puține, deși cercetarea în glicobiologie a fost recunoscută de nu mai puțin decât șapte Premii Nobel. Aceste molecule ajută celulele pielii să comunice, dar, pe măsură ce avansăm în vârstă, glicanii (care mențin și celulele pline prin atragerea apei) se diminuează, oprind procesul de regenerare a pielii. Pe baza acestor descoperiri, laboratoarele L’Oréal au creat, acum mai bine de un deceniu, Glycanactif, un complex patentat formulat în laborator, menit să înlocuiască o parte dintre glicanii obișnuiți pierduți în timpul procesului de îmbătrânire. Regăsit în serumul Forever Youth de la Yves Saint Laurent, Glycanactif nu numai că înlocuia glicanii, ci încuraja și producția de glicani din celula însăși. Studiile clinice susțineau că participanții au experimentat o creștere cu zece procente a grosimii epidermei, iar pielea a fost vizibil transformată după o lună. Dar produsul nu se mai regăsește în portofoliul brandului.
Laureatul Premiului Nobel pentru Chimie 2016, Sir Fraser Stoddart, a lansat ulterior primirii distincției și un brand de skincare de lux. Creată în loturi limitate, prin procedee sofisticate, gama de produse intitulată sugestiv Noble Panacea a chimistului scoțian conține tehnologia brevetată Organic Molecular Vessel (OMV), niște „nano-cuburi” despre care marca spune că permit eliberarea programată a ingredientelor active puternice. Totuși, conform specialiștilor, descoperirea premiată nu ar avea legătură prea mare cu ceea ce se află în costisitoarele formule de îngrijire Noble Panacea.
Nano-cuburile sunt create din molecule de carbohidrați cunoscute sub numele de ciclodextrine. Cuburile, de diferite dimensiuni și forme, eliberează ingrediente precum vitamine și peptide în piele „la momente predefinite, cu precizie moleculară”, conform site-ului Noble. Co-fondatorul PanaceaNano, Youssry Botros, fost director de cercetare în nanotehnologie la Intel, susține că tehnologia de măsurare face ca linia de produse să fie „mult superioară produselor comparabile de pe piață astăzi”, ceea ce pare plauzibil. Dar susținerea liniei de cosmetice anti-îmbătrânire de către Stoddart este cea care aduce plusvaloare în promovare: mărci susținute de oameni de știință mai există, dar nu toți se pot lăuda că dețin prestigiosul trofeu în vitrina din birou.