Numărul muncitorilor străini care pot fi aduși în România anul viitor crește de la 100.000 la 140.000, conform unui proiect de hotărâre pus în dezbatere de Ministerul Muncii.
Tot mai mulți angajatori apelează, din lipsă de personal, la muncitori din străinătate, în special din țări asiatice. Pe străzile Capitalei a devenit obișnuit să întâlnești livratori pe bicicletă, chelneri în restaurante, muncitori în construcții, angajați în supermarket și chiar mecanici auto. Câteva fabrici de confecții au apelat, de asemenea, de câțiva ani, la personal asiatic.
Nevoia de personal din străinătate ar fi însă și mai mare, potrivit Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă, care estimează că, în prezent, necesarul ar depăși 200.000 de muncitori străini pe an, conform solicitărilor existente în piață.
În plus, reprezentanții angajatorilor de forță de muncă străină atrag atenția asupra contribuțiilor semnificative generate de forța de muncă străină pentru bugetul statului, în special pentru fondul de pensii al românilor și subliniază nevoia eficientizării procesului birocratic de aducere a forței de muncă din exteriorul țării.
“Nevoia actuală la nivelul pieței de muncă este dublă față de contingentul aprobat, iar realitatea internațională ne arată că toate țările din Europa și-au extins deja acest plafon. Mai mult decât atât, beneficiile aducerii forței de muncă sunt clare. Pentru taxe și impozite se înregistrează cel mai mare beneficiu. Din momentul în care începe recrutarea unui muncitor străin, 100 de euro reprezintă doar taxa care se plătește la Trezorerie pentru avizul de muncă, în cazul nostru multiplicată la 140.000 de oameni pentru anul 2024. În plus, mai există o altă taxă consulară de emitere de viză și aceasta tot în valoare de 120 de euro, iar odată cu ajungerea acestei forțe de muncă în țară, taxele și impozitele nu se mai rambursează”, a declarat Oana Călin, membru al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă.
Potrivit informațiilor patronatului, în convențiile internaționale pe care România le are cu țările din Asia “se menționează clar că taxele guvernamentale rămân în țara în care acestea sunt achitate.”
Însă una dintre problemele cele mai mari raportate de angajatori rămâne cea a timpilor foarte mari de așteptare generați de procesul birocratic, care de multe ori se traduce chiar și în peste opt luni sau un an de zile pentru aducerea forței de muncă de afară.
“Degeaba este mărit pe hârtie contingentul, dacă timpul de așteptare pentru un muncitor străin se ridică la opt luni de zile”, a completat Oana Călin.
În continuare domeniile care necesită cel mai mult personal străin sunt: construcțiile, industria, agricultura, HoReCa și producția, unde se înregistrează în continuare cea mai mare nevoie de forță de muncă.
Cei mai mulți muncitori străini provin din Sri Lanka, India, Filipine, Malaezia și Nepal. India începe să piardă poziții într-un clasament al preferințelor, din cauza termenului foarte mare de așteptare.