Cash sau cu card? Auzim des această întrebare. Noi, consumatorii decidem cum vrem să plătim. Iar aceasta este adevărata incluziune financiară.
Aflăm de la Jakub Kiwior, Director Regional pentru Europa Centrală și de Est la Visa care sunt avantajele economiei digitale și cum se poziționează România, comparativ cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est
În calitate de director regional pentru Europa Centrală și de Est aveți o viziune de ansamblu a evoluției plăților digitale în România, comparativ cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est. Cum se situează țara noastră în acest context?
În cadrul Visa sunt responsabil pentru România, Bulgaria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, dar și pentru Slovenia și Croația. E vorba de un grup omogen, în sensul că înregistrează o creștere foarte rapidă. Majoritatea sunt pieţe unde predomină cardurile de debit, cardurile de credit sunt în număr mai redus, nu există scheme de plată locale importante, iar plățile se dezvoltă foarte rapid.
Comparând rata de creștere a României cu cea a altor țări, vedem că România este una dintre pieţele cu cea mai rapidă creştere. După cum spunea un oficial BNR, România a avut o creștere de 300% în ultimii trei ani în ceea ce privește numărul de tranzacții. Dar România nu crește doar din punct de vedere cantitativ, ci și calitativ. Plățile contactless au fost adoptate în România foarte rapid, iar acum vedem cum consumatorii trec de la plata cu cardul contactless la plata cu telefonul mobil. Potrivit unui studiu recent Visa, 30% din totalul plăţilor în magazine sunt făcute cu telefonul mobil. Din punct de vedere calitativ, această creștere este, în opinia mea, uimitoare.
Comparativ cu alte țări, nu doar din regiunea noastră, ci din întreaga Uniune Europeană, România este pe primul loc în ceea ce privește utilizarea plăţilor digitale în transportul public. Avem 18 orașe în România în care călătoria cu mijloacele de transport public se poate plăti contactless cu telefonul, cu un smartwatch sau cu un card bancar. Aceasta înseamnă peste 2,5 milioane de tranzacții contactless pe lună în transportul public.
Este foarte important, pentru că e un domeniu care poate schimba comportamentul consumatorului. Dacă folosești cardul pentru plata transportului și funcționează, te gândeşti imediat că poți face plata cu telefonul în loc să cauți biletul de hârtie sau cardul de călătorie. Aşadar experiența consumatorului este foarte importantă, și aici România este în frunte.
Cum contribuie plățile digitale la crearea unui mediu incluziv financiar pentru consumatori?
Este evident. Plăţile devin un element important în viaţa noastră încă de foarte devreme, aventura noastră cu banii începe în momentul în care primim bani de la cineva și îi putem folosi pentru a plăti. Probabil următorii pași sunt economisirea, creditarea, investițiile. Pentru a asigura incluziunea financiară, e nevoie de trei componente majore. Prima dintre acestea este accesul, accesul nelimitat. Ceea ce înseamnă că eu, în calitate de consumator, trebuie să am un loc unde să merg și să pot cere să mi se deschidă un cont curent, să mi se emită un card şi să pot începe să fac operaţiuni cu fondurile mele. Acum, în era tehnologiei, acest lucru a devenit mult mai uşor, pentru că există nenumărate opţiuni care sunt tot mai populare în Europa. Nu mai este nevoie să mergi la o sucursală bancară. Îţi faci singur o poză, îţi scanezi actul de identitate, se finalizează procesul de verificare a identităţii, se emite digital cardul şi poţi începe să plăteşti cu el.
Dar accesul consumatorului la aceste servicii nu este suficient. Rețeaua de acceptare este, de asemenea, importantă. Toți marii comercianți acceptă plata cu cardul. Magazinele mici se dezvoltă, însă e o problemă care persistă. Numai dacă ești 100% sigur că poți plăti cu cardul în orice magazin, poți pleca de acasă fără cash. Aşa că acesta este un alt pas care trebuie parcurs.
O altă componentă foarte importantă a incluziunii financiare este guvernul. Guvernul ar trebui să împărtășească această viziune. Guvernul ar trebui să se asigure că toți cetăţenii sunt serviți în mod egal și transparent. În plus, guvernul ar trebui să aibă grijă să poți plăti cu cardul sau alte mijloace de plată digitale şi pentru serviciile guvernamentale, deoarece birourile administraţiei publice constituie repere de încredere pentru cetăţeni. Dacă nu pot plăti cu cardul pentru servicii guvernamentale, unii cetăţeni se pot gândi că poate acesta nu este cel mai bun mod de plată. Dar România este o piață modernă, așa că avem multe exemple de acceptare a plăţilor digitale în administraţia publică. De exemplu, avem platforma de plată online a taxelor şi impozitelor ghiseul.ro, unde cardurile reprezintă metoda preferată de plată.
Cum ajută plățile digitale creșterea afacerilor și cum facilitează accesul la o economie digitală? De exemplu, am încercat ieri să fac o cumpărătură într-un magazin, iar vânzătorul nu a acceptat plata cu cardul. Doar numerar.
Unele aspecte sunt greu cuantificabile. Desigur, putem spune că dacă un comerciant acceptă plata cu cardul, va atrage mai mulți clienți. Dacă accepți carduri, poate că cineva va plăti mai mult, pentru că nu se mai limitează la numerarul pe care îl are la el. Pe de altă parte, poate că mulți cumpărători nu intră într-un magazin pentru că nu are afişat la intrare acel sticker care indică faptul că acceptă plata cu cardul.
Dar aş vrea să vă dau un exemplu. Pandemia a arătat că în astfel de situaţii plăţile digitale joacă un rol extrem de important. Multe afaceri s-au mutat în spațiul digital pentru a-și vinde produsele și în cele din urmă pentru a continua să existe. Au crescut foarte mult livrările la domiciliu, iar la unele dintre ele se accepta doar plata cu cardul. Deci pandemia a demonstrat valoarea pe care o au plățile digitale.
Dar din nou, experiența consumatorului și libertatea de alegere sunt esenţiale. Așa că dacă un comerciant alege să nu accepte plăţi digitale, poate că este bine pentru el, dar acest comerciant ar trebui să lase clienţilor săi libertatea de a alege. Consumatorii sunt cei care ar trebui să decidă dacă vor să plătească cash sau cu cardul. Aceasta este adevărata incluziune financiară. Dacă un comerciant doreşte să îşi servească toţi clienţii, ar trebui să realizeze că majoritatea dintre noi avem carduri sau putem plăti digital sub diverse forme, dar de asemenea poate că avem la noi numerar. Consumatorul ar trebui lăsat să aleagă cum doreşte să plătească. E o regulă evidentă pentru comercianţi, şi dacă încă mai sunt unii dintre ei care nu o aplică, probabil că o vor face în viitorul apropiat, altfel vor începe să piardă clienți.
Putem vorbi despre riscuri? Pentru că un număr foarte mare de oameni, de exemplu, persoanele mai în vârstă, se tem să plătească cu cardul sau cu telefonul de teamă că informațiile lor personale vor fi astfel preluate de alţii.
La Visa am făcut cercetări foarte extinse în privința securității fiecăruia dintre noi. Și există mai multe răspunsuri diferite. Cu siguranță, pentru unii dintre noi securitatea înseamnă să avem acces nelimitat la telefon, astfel încât să putem retrage bani de la bancomat sau să plătim cu cardul. Alţii vor să aibă o imagine foarte clară asupra modului în care îşi cheltuiesc banii şi unde îi cheltuiesc. Acesta este un aspect important.
Un alt aspect este securitatea din punct de vedere tehnic. Aşa cum spuneaţi, cineva se poate teme că, dacă foloseşte un telefon sau un card, altcineva îi poate fura datele personale sau chiar banii. Aici intrăm în zona de educaţie financiară. Lucrurile nu stau aşa. Este mult mai ușor să pierzi bani cash decât bani din contul tău curent.
Dați-ne, vă rog, câteva exemple de succes de implementare a plăților digitale în vederea creşterii incluziunii financiare.
Cred că transportul public, pe care l-am menționat deja, este o astfel de poveste de succes. Pentru că este o activitate la nivelul întregii pieţe, este o cooperare public-privată, răspunde nevoilor de bază ale consumatorilor deoarece aceştia pot alege modalitatea de plată.
Un alt exemplu este, desigur, reprezentat de toate soluţiile pe care le aducem pe piață pentru a investi în dezvoltarea rețelei de acceptare pentru micii comercianţi, precum şi cele mai noi tehnologii pe care le punem la dispoziţia acestora. De pildă Tap to Phone – comerciantul nu are nevoie de terminal POS, trebuie doar să descarce aplicația și telefonul său devine un terminal de plată. Aşa că data viitoare când mergeţi la acel magazin care nu accepta plata cu cardul, spuneţi-i comerciantului să își contacteze banca și să descarce aplicația, fără costuri suplimentare, astfel încât să puteţi plăti cu cardul. Aceasta este o soluţie Visa pentru micile afaceri, şi este concepută special astfel încât să faciliteze incluziunea financiară.
Ne puteţi spune câteva dintre avantajele economiei digitale?
Sunt avantaje la nivel micro și macro. Există multe dovezi că plățile digitale contribuie la creşterea PIB-ului unei țări. Totodată, plățile digitale pot facilita crearea unor locuri de muncă, pentru că este vorba de tehnologie de vârf, care trebuie dezvoltată. De asemenea, plăţile digitale reduc frauda şi scad costurile cu procesarea numerarului în economie.
Așadar sunt multiple avantaje, iar plățile digitale oferă posibilitatea alegerii. Iar pentru mulți oameni, devin principala metodă de plată. Dacă ai făcut trecerea de la card la mobil, aşa cum se întâmplă în cazul multora dintre noi, probabil că nu te vei mai întoarce la cash. Eu prefer să merg în magazinele unde pot plăti cu cardul, pentru că astfel îmi pot gestiona mai bine bugetul. Văd toate cheltuielile pe care le-am făcut, nu este nevoie să mă gândesc dacă am cheltuit ceva în numerar, am toată lista plăţilor într-un singur loc, în contul meu bancar. Desigur, există acum multe bănci, multe fintech-uri, multe alte soluții financiare, alegerile sunt nelimitate.
Cum pot sprjini guvernele și instituțiile financiare utilizarea plăților digitale pentru a promova un mediu financiar mai incluziv?
Acest lucru se întâmplă deja. Există reglementări europene conform cărora băncile trebuie să ofere clienților un cont curent de bază. Acesta are funcționalităţi limitate: poți face depozite, ai un card de debit atașat, ai un număr limitat de retrageri de numerar. Dar îţi poți gestiona finanțele. Acest produs ar trebui oferit proactiv clientului.
Desigur, utilizarea este foarte importantă. Astfel, persoanele care au o sumă foarte mică de bani ar prefera probabil să îi gestioneze în numerar, pentru simplitate. În aceste cazuri, plăţile cu telefonul mobil pot fi soluţia, pentru că în prezent aproape toată lumea are un smartphone, chiar şi persoanele care nu beneficiază de servicii financiare. România este din nou în frunte şi la acest capitol.
Un exemplu este cardul virtual animat pentru festivalul Untold, lansat de Banca Transilvania în colaborare cu Visa. Acesta este principiul pe care ar trebui să se bazeze astfel de servicii, deoarece nu există costuri pentru emiterea unui card virtual şi oricine poate avea acces la el. Dacă ai o aplicație mobilă, poţi obţine cardul de debit standard pe telefon, fără costuri pentru bancă pentru emiterea cardului de plastic, şi poţi face tranzacții imediat. Banca îşi asigură anumite venituri, nu substanțiale, dar pe măsură ce se dezvoltă, băncile trebuie să se orienteze către segmente specifice, care poate sunt mai puţin atractive pe termen scurt, dar care pot deveni în viitor cei mai buni clienți ai băncii. Şi nu mă refer aici numai la segmentul de persoane cu venituri modeste, ci mai ales la tineri, pe care banca îi poate educa de la bun început astfel încât să devină banca lor preferată şi să rămână clienţi fideli şi când vor avea 25 de ani şi un start-up care valorează 1 miliard de euro.
Nu mă aștept la o revoluție. Nu toate băncile vor spune dintr-o dată că vor să crească incluziunea financiară, pentru că nu acesta este obiectivul. Dar această evoluție graduală va determina toate băncile să se îndrepte către afaceri mici, micro-afaceri și alte segmente ale pieței.
Există țări care promovează încă din şcoală acest tip de educație financiară, plăți contactless şi altele? Mă refer la Norvegia, Finlanda, poate Danemarca.
Probabil că aceste piețe sunt cu un pas înainte, deoarece există de mult timp o cultură a serviciilor financiare digitale – avem Swish în Suedia, dar şi multe alte produse noi. În Marea Britanie, în Polonia și în alte țări, nu există un program masiv la nivel de piață. Dar știu școli în care educația financiară face parte din programă. Și noi încurajăm acest lucru. Ar trebui să fie un proces constant, pentru că nu este vorba de ceva ce ştii odată pentru totdeauna.
Există un studiu care arată că la scurt timp după absolvirea unei facultăţi, 75% din informaţia acumulată pe băncile şcolii nu va mai fi de actualitate. Deci trebuie să învățăm pentru a şti să învăţăm mai departe, mai degrabă decât pentru a acumula cunoştinţe.
La fel ar trebui să fie și în viață. Ar trebui să ne educăm singuri. Dar care este cea mai bună educaţie? Aș numi-o botezul focului. Adică învațăm și îndrăznim să punem în aplicare ce am învăţat. De pildă dacă ştim în teorie că putem folosi telefonul pentru o mulţime de lucruri, însă nu o facem practic niciodată, nu înseamnă nimic. Prin urmare, trebuie să ne informăm, iar dacă avem întrebări ne adresăm specialistului, consultantului bancar, citim pe website şi încercăm să ne facem o imagine cât mai cuprinzătoare. Totul ar trebui să fie în tandem: învăţăm – încercăm, învăţăm – aplicăm.
Deci educaţia e importantă, dar eu nu înţeleg educaţia în modul foarte tradiţional. Nu e suficientă doar educaţia în şcoală, sau în cadrul unor programe, ci e nevoie de auto-educaţie, deoarece acum sursele de informaţie sunt nelimitate.