După ce președintele Xi Jinping a rupt regulamentul Partidului Comunist pentru a promova susținători-cheie anul trecut, unii observatori se așteptau ca noul său echipaj să opereze mai eficient în abordarea celor mai mari provocări ale Chinei.
În schimb, guvernul său pare a fi în dezordine, potrivit Bloomberg. Plecarea misterioasă a ministrului său de externe în iulie, urmată de destituirea presupusă a șefului apărării la scurt timp după aceasta (la mai puțin de două luni), fac ca în ochii lumii exterioare China să pară instabilă.
Liderul chinez a reorganizat și generalii care supervizează Forța de Rachete a Chinei, responsabilă cu arsenalul nuclear al națiunii, fără a oferi nicio explicație.
Acestea sunt doar demiterile care au fost făcute publice. În timp ce majoritatea analiștilor nu văd nicio amenințare la adresa lui Xi, care a acumulat mai multă putere decât oricare alt lider de la Mao Zedong încoace, încep să fie ridicate întrebări cu privire la stilul său de conducere.
Moralul în cadrul ministerului de externe este în special foarte scăzut, iar anxietatea este mare în rândul unui grup de birocrați care se consideră diplomați profesioniști și nu doresc să fie implicați în jocurile de putere politice, potrivit Bloomberg.
China nu a mai cunoscut o perioadă atât de intensă de demiteri sau schimbări la nivel înalt încă din era reformelor din anii 1980, dezvăluind “opacitatea și brutalitatea” sistemului lui Xi, conform spuselor lui Richard McGregor, cercetător la Lowy Institute din Sydney, autorul cărții “Partidul: lumea secretă a conducătorilor comuniști din China”.
“Acești bărbați au fost aleși personal de Xi pentru promovare”, a spus McGregor. “Deci căderea lor se reflectă asupra lui.” Turbulența îngrijorează investitorii și guvernele, pe măsură ce analiștii internaționali încearcă să reconstituie motivele lui Xi dintr-un fir subțire de indicii.
Totodată, acest status quo subminează eforturile Beijing de a convinge sectorul privat că este sigur să investească în China, după ani de represiune dură asupra sectoarelor tehnologic și educație.
“Investitorii se tem că politica din palat îl ține pe Xi departe de rezolvarea problemelor economice urgente ale Chinei”, a declarat Diana Choyleva, economist-șef la Enodo Economics, o firmă de cercetare cu sediul în Londra.
Firmele occidentale din China sunt acum pesimiste cu privire la viitor, în mare parte din cauza riscurilor geopolitice, conform unui sondaj recent al Camerei de Comerț Americane din Shanghai. Tensiunile persistente cu Occidentul – împreună cu încetinirea economică a Chinei – au declanșat un exod de 188 de miliarde de dolari din acțiuni și din obligațiuni chineze începând cu vârful din decembrie 2021 și până la sfârșitul lunii iunie a acestui an, diminuând influența pieței în portofolii globale.
“Încrederea investitorilor necesită stabilitate sistemică”, a spus Brock Silvers, director de investiții la firma de private equity Kaiyuan Capital din Hong Kong. “Schimbările bruște și neexplicate în rândul personalului sau din politică accentuează preocupările crescânde ale pieței.”
Schimbarea de comportament a lui Xi nu se limitează la stilul său de guvernare; el se concentrează tot mai mult și pe securitate și stă mai mult acasă decât în trecut.
În luna mai Xi a condus o întâlnire care a declarat necesitatea “gândirii în scenarii extreme” în ceea ce privește securitatea națională, în timp ce intensifică eforturile pentru autosuficiență în tehnologia avansată, în condițiile în care SUA impune restricții pentru a rămâne înaintea celei de-a doua economii a lumii.
Xi a ieșit din China doar pentru șase zile în acest an, chiar și după ce națiunea s-a deschis după pandemie, și a lipsit de la summitul Grupului celor 20 în această luna pentru prima dată din 2012, de când a preluat puterea.
Când a participat la un summit al liderilor din Africa de Sud luna trecută, nu s-a prezentat la discursul programat, lăsându-l pe ministrul comerțului să citească discursul în locul său. Cu toate acestea, presa în limba chineză a relatat că Xi a rostit discursul el însuși.
La acel eveniment echipa de securitate a lui Xi a verificat cu atenție hotelul său din Africa de Sud, surprinzând chiar și poliția locală. Chinezii au adus propriile paturi, perdele și covoare cu un avion de marfă, a relatat ministrul sud-african al poliției, Bheki Cele, pentru media locală: “Nu exista nimic din Africa de Sud în acele camere”.
Această hiper-vigilență a venit după ce Xi a șocat lumea prin destituirea lui Qin Gang din funcția de ministru de externe după doar șapte luni – cel mai scurt timp pe care cineva l-a petrecut în acea poziție. O anchetă a descoperit că Qin avea o relație extramaritală în timp ce îndeplinea funcția de ambasador al Chinei la Washington, ceea ce ar fi putut pune în pericol securitatea națională, a relatat The Wall Street Journal, citând surse. Rangurile superioare ale partidului sunt acum supuse unei analize pentru legăturile lor cu străinii, au declarat surse interne pentru WSJ, adăugând că și conducerea de top a armatei chineze se află sub lupa investigațiilor.
Pe măsură ce încrederea lui Xi în oficialii săi scade, sistemul arată semne de paralizie, deoarece el încearcă să controleze în cel mai mic detaliu toate operațiunile interne.
Xi nu este străin de destituirea oficialilor de rang înalt. În primul său mandat el i-a trimis pe fostul membru al biroului politic, Bo Xilai, și pe fostul șef al securității, Zhou Yongkang, în fața instanței. Aceste mișcări făceau parte dintr-o strategie de eliminare a rivalilor politici și au dus la căderea oficialilor care se ridicaseră în ierarhie sub predecesorii lui Xi.
Bloomberg spune că Xi a ignorat protocolul partidului privind normele precum vârsta de pensionare de facto. De exemplu, Qin – fostul ministru de externe – a sărit peste mai mulți colegi mai în vârstă și mai calificați în mod convențional.
Oficialii americani au informații conform cărora ministrul apărării, Li Shangfu, a fost deja demis din funcție: “Nu este o imagine bună să ai câțiva dintre generalii sau miniștrii de externe aleși de tine eliminați atât de repede. Însă baza puteriilui Xi nu constă în câștigarea unor concursuri de popularitate în alegeri, ci în controlul pârghiilor-cheie de la vârf.”