Se pare că ultima serie de tulburări din Franța, marcată de mai multe nopți de revolte în masă în orașele din întreaga țară, s-a potolit. Cu toate acestea, impactul furiei declanșate în urma uciderii de către poliție a lui Nahel Merzouk, un tânăr în vârstă de 17 ani de origine nord-africană, dintr-un cartier muncitoresc din afara Parisului, va dura mult timp să fie depășit, potrivit Washington Post.
Peste 5.000 de vehicule au fost incendiate, peste 1.000 de proprietăți au fost deteriorate sau jefuite, iar 250 de secții de poliție sau jandarmerii au fost atacate în scene aparent fără precedent de la o revoluție care a durat trei săptămâni în 2005.
Aproape 4.000 de persoane au fost arestate în operațiunile autorităților locale de potolire a actelor violente.
Președintele Emmanuel Macron a convocat marți o întâlnire cu aproximativ 300 de primari din municipiile în care au fost violențe și daune, într-un efort de a începe o discuție orientată spre viitor cu privire la măsurile necesare pentru abordarea problemelor societății franceze.
În contextul polarizării politice și a certurilor dintre primarii cu orientare de stânga și cei cu orientare de dreapta, Macron a recunoscut că sesiunea de lucru convocată de el a avut puțină “unanimitate”.
“Este o revenire permanentă la calm? Voi fi precaut, dar vârful pe care l-am văzut în zilele anterioare a trecut”, a declarat Macron, potrivit agenției France-Presse. “Toți dorim o ordine republicană durabilă. Aceasta este prioritatea absolută.”
Franța a mai trecut prin astfel de situații. Începând cu anii ’80, furia față de brutalitatea poliției și discriminarea sistemică a dus la episoade de haos similar în comunitățile mai sărace compuse în mare parte din minoritățile de origine nord-africană din nordul și vestul țării.
Haosul din ultima săptămână a fost, de asemenea, influențat de elemente noi, în special de rețelele de socializare, unde scenele frenetice ale tinerilor care incendiază mașini și jefuiesc magazine au acaparat tragedia morții lui Merzouk, ucis de poliție la un control rutier. Cum se încadrează uciderea unui adolescent în istoria brutalității poliției franceze?, se întreabă Washington Post.
Ceea ce este nou în toată situația protestelor din Franța este deschiderea aparentă pe care violențele par să o fi oferit dreptei extreme. Marine Le Pen, care și-a petrecut cea mai mare parte din ultimele două decenii încercând să revigoreze o mișcare politică și să o aducă în mainstream, a profitat de moment. Un sondaj de opinie realizat în urma tulburărilor a constatat că publicul francez o aprobă în acest moment pe Le Pen mai mult decât pe oricare alt politician francez, iarabordarea dură a acesteia față de revolte a fost bine-primită de electorat.
În timp ce adjunctii săi criticau efectele migrației și ale presupusei inumanități a protestatarilor, Le Pen a promovat măsuri dure, inclusiv reducerea vârstei la care infractorii pot fi judecați ca adulți în procedurile penale la 16 ani, precum și privarea celor condamnați pentru infracțiuni sau delicte mai mici de acces la locuințe sociale și plăți de asistență socială.
Ea a cerut, de asemenea, deschiderea unui număr mai mare de paturi în închisori și implementarea unui sistem de pedepse minime obligatorii.
Macron a avut o abordare mai precaută, îndemnând la o conștientizare socială în care “vom construi soluții împreună”. El a atribuit, de asemenea, tulburările, în parte, efectelor rețelelor de socializare, în special TikTok și Snapchat, care au ajutat tinerii protestatari să se mobilizeze și să se inspire din faptele altora.
Astfel de argumente au fost întâmpinate cu dispreț de politicienii de stânga, care cer o recunoaștere mai directă a rasismului existent în societatea franceză, manifestat în special în rândul poliției.
“Dacă credeți că oamenii vor incendia o secție de poliție pentru că au citit un tweet, acesta este un mod de a vedea lucrurile în stil de teorie a conspirației, care ignoră motivele sociale din spatele acestor acțiuni”, a declarat parlamentarul de stânga Alexis Corbière într-un interviu cu Bloomberg. “Oamenii și-au pierdut viețile, iar modul în care a fost gestionat acest aspect nu le-a dat familiilor nicio încredere.”
Macron apelează la părinți și dă vina pe rețelele de socializare pentru protestele din Franța. Polarizarea evidentă marchează o diferență față de trecut. “Acum optsprezece ani, Franța era o țară dominată de partidele tradiționale de centru-dreapta și centru-stânga”, a scris John Lichfield, corespondentul de la Paris al publicației Independent. “Niciun politician important nu a încurajat revoltele. Puțini au căutat să profite de ele, sugerând că Franța se confruntă cu un război civil rasial sau religios. Acum, politica franceză este împărțită în trei: o stângă radicală, un centru reformist șovăielnic al președintelui Emmanuel Macron și o dreaptă dură și extremă care gândește în termeni explicit rasiali.”
În ultimii ani, diverse personalități ale sistemului politic francez, inclusiv Macron, au condamnat presupusa infiltrare a valorilor “woke” americane în societatea lor, în special în contextul creșterii mișcării Black Lives Matter la nivel global după uciderea lui George Floyd în Minneapolis în 2020.
După spusele lor, etosul secular și republican al Franței era corodat de o tendință de stânga și “identitară”, care era contrară valorilor franceze ale nediscriminării rasiale. Desigur, criticii cu orientare de stânga au evidențiat de mult timp ipocrizia acestei “orbiri oficiale la culoare” și tensiunile nerezolvate din societatea franceză, inclusiv modul în care fantomele epocii coloniale bântuie încă suburbiile rasializate și sărace, cunoscute sub numele de “banlieues”.
Indiferent de meritele acestor viziuni concurente, pare că un nou tip de influență americană s-a impus în Franța în urma acestor revolte: anume, o adoptare iliberală a politicii “lege și ordine”, însoțită de un dispreț instrumentat față de comunitățile dezavantajate în care trăiesc minoritățile.
Într-un ecou al campaniilor de strângere de fonduri susținute de dreapta din Statele Unite, o campanie colectivă pentru strângerea de bani pentru polițistul care l-a ucis pe Merzouk pe platforma GoFundMe a strâns de patru ori mai mulți bani în ultimele zile decât o campanie similară lansată în sprijinul familiei adolescentului ucis. Campania de strângere de fonduri pentru ofițerul francez care a ucis adolescentul a adunat peste 1,5 milioane de dolari.
Le Pen și alți rivali de dreapta ai lui Macron vor exploata acest sentiment crescând în anii următori, fără îndoială. Omologii lor din Europa au profitat deja de moment.
Prim-ministrul ungar Viktor Orban a evidențiat scenele din Franța ca dovadă a eșecurilor multiculturalismului și ca justificare pentru dorința guvernului său de a sabota un pact european privind migrația.
Politicianul italian de extremă dreaptă, Matteo Salvini, a afirmat că revoltele sunt rezultatul “anilor de laxism față de radicalizarea islamică și față de dominația criminalității în suburbiile marginalizate.
Perioada lui Macron la putere nu a fost scutită de crize și de valuri de proteste de masă față de încercările sale de a reforma economia Franței – inclusiv recenta și apriga bătălie privind reforma pensiilor. Cu toate acestea, în modul în care actualul președinte abordează această nouă provocare analiștii văd o dezagregare mai profundă care are loc.
“Este ca și cum Franța ar fi o oală sub presiune: fiecare criză dezvăluie tensiuni și conflicte în societate, tensiuni legate de respectul datorat instituțiilor noastre… Țara noastră invocă în mod constant valorile republicane, dar se pare că întregi segmente ale populației nu consideră că acestea le sunt relevante”, a declarat Bruno Cautrès, cercetător în domeniul politicii la Sciences Po, pentru Politico.