După ce tocmai mi-am susținut dizertația de master despre opera lui Hedda Sterne, eram nerăbdătoare să mă întorc acasă, într-o scurtă vacanță. Ceea ce am crezut că va fi o perioadă de relaxare în București s-a dovedit a fi, de fapt, un interval cu un program aglomerat, centrat în jurul Târgului de Artă RAD, excepțional de bine organizat.
Am aflat despre RAD pe Instagram, fiindcă fusese promovat de o serie de galerii românești pe care le urmăresc. Afișul brandului, desfășurat pe un fond verde lime, intenționa să sugereze prospețimea proiectului de colaborare. Am fost încântată să fiu prezentă în ziua deschiderii târgului. Acesta a avut loc în incinta hotelului Caro, un amalgam de standuri reprezentând 20 de galerii românești.
Au fost expuse lucrări ale tinerilor talente, dar și ale unor artiști consacrați cum ar fi Ciprian Mureșan sau Petru Jecza. Mi-au plăcut în mod deosebit sculpturile Nonei Inescu – de la standul Catincăi Tăbăcaru – reprezentând bolovani suspendați, aluzie la juxtapunerea imaginilor delicate din copilărie cu materialitatea brută a lucrării. La standul Cazul 101, instalația de cămăși ilustrate ale lui Vasile Mureșan Murivale oferă o altă dimensiune picturilor expuse, fiind completate de două piese de design ale lui Bogdan Ciocodeica.
În spațiul verde al hotelului a fost amenajat un complex și captivant parc de sculpturi, care a permis vizitatorilor să intre în rezonanță cu arta, dar să se și poată bucura de un picnic tihnit. Am fost impresionată nu numai de arta RAD, dar și de energia expozanților și a colecționarilor. Discuțiile pe temele Collecting 101 sau Ecosistemul lumii artei contemporane s-au implicat cu adevărat în specificul local, încurajând interesul pentru artă nu numai ca mediu decorativ, dar și ca o adevărată investiție și un demers intelectual.
După o impresionantă cină de deschidere a evenimentului RAD, din păcate, a trebuit să mă întorc la New York. Am făcut o escală rapidă la Londra, trecând pe la White Cube din Bermondsey, unde am văzut meys – prima expoziție solo a lui Marguerite Humeau. Folosind software AI, inspirată de structurile sociale ale furnicilor, termitelor și albinelor, Humeau a creat ample sculpturi, părând suspendate în timp. Făcând referire la un mediu postapocaliptic, postuman, în care speciile supraviețuitoare și-au creat propriile structuri organice, artista include și elemente sonore, subliniind vivacitatea acestora.
Am ajuns înapoi la New York tocmai la timp pentru a previzualiza lucrările ce urmau a fi licitate, o unică oportunitate de a vedea opere de artă care s-ar putea să nu mai fie niciodată disponibile publicului. Christie’s a organizat vânzarea colecției Gerald Fineberg, investitor imobiliar din Boston, care a colecționat deopotrivă lucrări aparținând atât Modernismului, cât și mișcării Pictures Generation.
Printre picturile consacrate ale lui Gerhard Richter și Pablo Picasso – care s-au vândut pentru 9,6 milioane de dolari, respectiv 8,4 milioane de dolari – s-au aflat și lucrări excepționale aparținând unor artiste femei, în special ale lui Lee Krasner, Agnes Martin și Betye Saar, acestea fiind rareori prezentate la licitații. La Sotheby’s, lucrarea mea favorită a fost pictura de șase metri realizată pe email, a lui Robert Rauschenberg, aparținând seriei Urban Bourbon. Artistul a integrat imaginile serigrafiate cu pictura gestuală, cu scopul de a pune în evidență reflectivitatea suprafeței de aluminiu.
Sezonul târgurilor de artă din oraș a debutat cu deschiderea evenimentului The European Fine Art Foundation sau TEFAF. Inițial desfășurându-se doar în Maastricht, TEFAF New York încearcă să se ridice, pe tărâm american, la aceleași standarde de calitate și eleganță, acceptând doar cele mai celebre galerii din domeniul artelor vizuale moderne și contemporane, al designului și al bijuteriilor.
În aceeași zi, în Tribeca, s-a deschis târgul Independent Art Fair, care promovează în fața publicului downtown munca tinerilor artiști emergenți, evidențiindu-se astfel dihotomiile fluide ale vieții artistice vibrante a orașului.
Sezonul târgurilor s-a încheiat cu Frieze, desfășurat încă o dată la The Shed din Hudson Yards, unde colecționari, expozanți, art advisors și curatori s-au întins pe trei etaje, prezentându-se lucrări provenind de la o gamă largă de galerii internaționale și locale. După aproape trei săptămâni de agitație neîncetată, New Yorkul se poate odihni în sfârșit, predând ștafeta orașului Basel, ca viitor loc de întâlnire.