„Părinte, soț, antreprenor. Un om foarte ocupat, dar bine organizat și fericit“. Așa se descrie Dan Cruceru, cunoscut în spațiul online ca Taticool și noi putem confirma toate acestea. Le-am văzut și le-am simțit în timpul ședinței foto; atâta bunădispoziție, organizare și grijă ca la acest shooting de copertă mai rar am avut parte! Vă invit să citiți în paginile care urmează despre parenting cu doi copii, despre carieră, televiziune și un business; o poveste de familie!
Text: Magda Popescu–Biclineru/Foto: Denisa Simionescu/Locație: The Marmorosch Bucharest, Autograph Collection, Strada Doamnei 2, București
Tată de doi, carieră în televiziune și social media, un business dedicat părinților și copiilor. Cum se împacă toate aceste aspecte ale vieții tale?
Toate se împletesc și se împacă nesperat de bine. Adică n-am timp nici să respir, dar, la sfârșitul zilei, am încă zâmbetul pe buze. Cumva sunt un norocos al sorții.
În 2014 am devenit șomer de lux și am avut o mare cumpănă. Dar cumva am reușit o nebunie frumoasă – Taticool. Am început să petrec mult timp cu fetița mea și să scriu despre asta. După opt ani, împreună cu soția mea, cel mai de încredere partener al meu, dar și cu alți prieteni am creat de la 0 o grămadă de chestii faine sub umbrela Taticool: partea de parenting în social media și tv – am o rubrică la Vorbește Lumea, în fiecare marți, Taticool Shop – un business puternic în industria premium de puericultură pentru copii, Taticool Bulgaria – am deschis de curând și pentru piața vecină și Asociația Taticool – pe care fac o serie de proiecte în privința siguranței copiilor în mașină. Și am o grămadă de alte planuri.
Iar uneori apar și proiecte în televiziune. Colaborări punctuale sau de durată, cum a fost primul sezon Survivor, pe care l-am prezentat cu multă bucurie. Doar un sezon, însă, pentru că nu aveam cum să mă împart chiar peste tot.
În toată povestea asta, cei mai importanți sunt copiii, însă, cu care mă distrez foarte tare. V-am spus că trăiesc un vis. De exemplu, uneori, mă joc cu prichindeii mei și sunt plătit pentru asta. Serios, acum. Sunt foarte organizat, totul este pe agendă. Și am ajutoare. Soția, mama, partenerii, angajații. Toți tragem în aceeași direcție.
Ești Taticool pentru părinții care te citesc și te urmăresc în social media.
Ce înseamnă pentru tine parentaj și ce le transmiți despre acest aspect celor care te urmăresc?
Aș avea un singur sfat de dat, pe care l-am învățat în cei 8 ani de Taticool, după o mulțime de cărți citite și după mii de pățanii cu ai mei copii. Cărțile sunt foarte utile, specialiștii sunt minunați, dar teoria este una, practica e altceva. Asta pentru că fiecare copil este diferit, fiecare părinte este diferit. „Fii acolo!” – acesta este sfatul meu. Fii lângă ei cât de mult poți și vei fi un părinte extraordinar. Vei învăța să treci peste toate provocările, îți vei cunoaște copilul, vei descoperi sentimente minunate, iar cel mic se va deschide către tine enorm, te va iubi fără limite și totul va fi bine. Dar trebuie să faci eforturi să fii prezent. Aici nu mă refer la cantitate, ci la calitate. Nu trebuie să renunți la carieră pentru copil, nu trebuie să te sacrifici pentru el, dar atunci când îi acorzi timp, trebuie să fii cu adevărat implicat. Să te conectezi cu el, să-l asculți real, să-i oferi iubire necondiționată și enormă. Acesta este singurul secret al unui părinte cool, un părinte dedicat și de succes.
Cât de cool este relația ta cu cei mici? Ce are special? Cum ai construit-o?
Exact asta spun: timp de calitate acordat. Le-am acordat timp și avem o relație fabuloasă. Nu există seară în care suntem cu toții și în care să nu ne îmbrățișăm, să ne pupăm și să ne „bosolim”. Așa am ajuns să-i iubesc enorm, dragostea de tată, cred eu, crește odată cu implicarea adultului, crește în fiecare zi. Așa au ajuns ei să vadă în mine un prieten, dar și omul care le oferă îndrumări, educație și mereu un loc în brațele lui, un loc unde ei vor avea mereu siguranță și liniște. Repet, însă: nu m-am sacrificat pentru ei. Când a trebuit să pun cariera pe primul loc, am făcut-o. Când a trebuit să le spun „NU“, am făcut-o. Cu blândețe, dar cu fermitate. Și cu un parteneriat minunat cu soția.
Ești și tată de fată și tată de băiat. Povestește-ne puțin despre ei. Care sunt cele mai mari provocări în relația voastră?
Sunt doi copii foarte diferiți. Sophia are 11 ani, Dan-Christian are doar 4.
Implicit au preferințe și nevoi foarte diferite. Sophia este delicată, începe să intre în adolescență. La ea provocările sunt mai degrabă de ordin psihologic – încrederea în sine, acceptarea schimbărilor din propriul corp, curajul de a încerca subiecte noi. Aici se lasă cu discuții ample, uneori în contradictoriu, alteori cu calm și îmbrățișări. Dar întotdeauna cu multă dragoste.
Dan-Christian, de cealaltă parte, e mai degrabă în zona nevoilor imediate, concrete, fizice. Pe el îl învățăm răbdarea, limitele financiare, limitele accesului la dulciuri sau la ecrane.
Și ei se raportează diferit față de mine. Sophia vrea de la mine căldură, siguranță și vine adesea să se cuibărească în brațele mele. DCC (Dan-Christian Cruceru) vrea mai degrabă confruntări bărbătești, mă caută pentru trânte, pentru lupte, pentru chițăieli.
Dar, seara, înainte de culcare, după ce fiecare primește ce-și dorește de la mine, îi îmbrățișez la fel, îi pup la fel și le spun că-i iubesc mai mult decât viața mea.
Cum „împletiți“ activitățile din timpul liber – între nevoile voastre și nevoile lor?
Nu am uitat nicio secundă că noi, părinții lor, am fost mai întâi iubiți. Că i-am făcut din dragoste și că al nostru cuplu este la fel de important ca ei. Așa că, pe baza organizării stricte, reușim să ne ținem și de escapade doar în doi. Uneori mai lungi – chiar și 10 zile am plecat în vacanță fără copii, alteori doar o ieșire la film. Dar așa rămânem fericiți cu toții în această familie. Și chiar ne facem și timp personal. În sensul în care eu mă duc la sală sau la fotbal, soția la un film cu prietenele ei.
Nu spun că suntem o familie ideală. Nici pe departe. Dar spun că ne simțim tare bine în cercul acesta pe care l-am creat. Avem 15 ani de relație, 13 de căsnicie, părințim de 11 ani, iar ultimii 4 chiar la dublu. Reușim să fim bine de atâta timp, deci probabil că și facem chestii bune care ne țin fericiți împreună.
Ce lecții înveți zi de zi de la cei mici?
Învăț să râd, învăț să iubesc și mai mult, să realizez că nu greutățile de la birou sunt importante, ci îmbrățișările lor.
Învăț, însă, și răbdarea. Am descoperit că pot avea tone de răbdare. Ca să fim clari: părințeala asta nu e ușoară. Uneori îți vine să fugi în lume, uneori mai poți răbufni, uneori ți-e foarte greu. Dar, când nu mai poți, fii sigur că mai poți încă foarte mult!
Ce înseamnă pentru voi, ca familie, timp de calitate petrecut împreună?
Timp de calitate înseamnă toate lucrurile pe care le faceți real împreună. Jocuri, activități, chiar teme. Dar timp de calitate poate însemna și chiar să nu faci nimic aparent. Doar să-ți ții copilul în brațe câteva minute. Sau doar să-l asculți. Să ai răbdare să-ți spună nimicurile care îl preocupă, acele lucruri care pe tine te plictisesc. Dar, dacă îl asculți pentru astea, va veni și îți va spune sincer și problemele mari, cele care îi provoacă frustrări, supărări sau chiar insomnii.
Timp de calitate, cred eu, înseamnă când te conectezi cu copilul tău, când îl vezi și te vede, când se deschide complet către tine, când te lasă să-i intri în suflet și în minte. Ce faceți concret în acele momente nici nu contează.
Cum sunt vacanțele voastre?
Există vacanțe pentru copii și vacanțe fără copii. În vacanțele pentru copii suntem pregătiți să îndurăm toate nevoile și dorințele lor. Dacă trebuie să mă dau în 100 de tobogane, asta fac. Dacă trebuie să construiesc 100 de castele de nisip,
atâtea fac. Pentru că e vacanța lor. Dar, avem și vacanțele noastre în care ne încărcăm bateriile precum cuplu și iubiți. De ziua ei, de ziua mea sau nici nu contează. Căutăm pretexte pentru escapade în care să țin flacăra dintre noi vie. Ca să îmbătrânim împreună și
frumos și să ne vedem copiii mari.
Știți ce-mi doresc cel mai mult de la copiii mei? Ca atunci când ei vor fi mari să spună despre tatăl lor
că i-a iubit enorm și că ei au simțit asta în fiecare zi. Și că asta i-a făcut fericiți.