Ce locuri ocupă femeile la masa industriei cibernetice și de ce trebuie să primeze criteriul profesionalismului în detrimentul cotelor de gen și impunerea cu orice preț a femeilor în poziții pe care, poate, nu și le doresc? Este o întrebare firească, născută odată cu apariția, ca o necesitate fără de care nu se mai poate mișca nimic în aproape toate industriile, acum și în zona grea a ciberneticii.
Luna martie este dedicată tradițional sărbătoririi feminității însă, în ultimii ani, în loc să celebrăm candoarea și puterea femeii ca ființă umană, suntem bombardați cu statistici despre discriminarea femeilor și lipsa lor din anumite poziții sau funcții. Mișcarea feministă a fost creată pentru a susține egalitatea de șanse, dar acum pare a fi un instrument de discriminare (cumva pozitivă), utilizat la scară largă, care poate avea efecte negative în societate.
De la egalitatea de șanse, care a fost catalizatorul mișcării feministe în anii 60-70, am ajuns astăzi să discutăm despre egalitatea de gen. Cumva, pe parcursul ultimilor 50 de ani, am uitat care a fost scopul mișcării, și-anume crearea pârghiilor necesare pentru ca femeile să poată avea acces la aceleași oportunități ca bărbații, atunci când și le doresc.
Pentru acuratețea informațiilor ne vom referi la egalitatea de șanse și nu de gen, întrucât egalitatea de șanse este definită ca principiu fundamental în Articolul 21 din Carta Uniunii Europene a drepturilor fundamentale ale omului.
În ultima perioadă, în lupta pentru egalitatea de șanse au intervenit și algoritmii, inginerii IT fiind hotărâți să ne ajute în a determina, cu ajutorul modelelor matematice, cea mai bună strategie pentru a reduce diferențele dintre femei și bărbați la nivel de oportunități. Algoritmii au stabilit că avem nevoie de următoarele cote: 30% femei în securitatea cibernetică și de încă 50% care să termine Universitatea Politehnică, pentru a mai rezolva din problematica discriminării femeilor.
Deși trendul global este de a le oferi acestora, cu orice preț, un loc la masa industriei cibernetice, trebuie să fim conștienți de faptul că aceste cote pot deveni, în orice moment, inechitabile pentru bărbați. Motivul? Aceștia ar putea fi, realmente, mai calificați sau mai capabili pentru anumite poziții, dar sunt refuzați datorită cotelor. În plus, acești metrici pot crea falsa idee că femeile sunt incapabile să ocupe anumite poziții fără ajutor, ceea ce poate duce tocmai la perpetuarea discriminării.
În stabilirea cotelor de gen, evident că algoritmii nu au luat în calcul și factorul uman care arată – potrivit statisticilor Word Economic Forum – https://www.weforum.org/agenda/2022/09/cybersecurity-women-stem/- faptul că 47% dintre femeile intervievate nu sunt interesate, pur și simplu, de o carieră în industria securității cibernetice. Aici intervine acel element de feminitate, care își spune cuvântul în ceea ce privește alegerea carierei, element definitoriu, caractersitic pentru femei, care de bine-de rău, nu poate fi introdus în raționamentul algoritmic.
Există, de altfel, o mulțime de studii care sugerează că femeile sunt mai interesate de carierele creative decât de inginerie sau tehnologie. Conform unuia dintre acestea, realizat de Pew Research Center în 2018 (https://www.pewresearch.org/social-trends/2018/01/09/women-and-men-in-stem-often-at-odds-over-workplace-equity/) , femeile au fost mai predispuse decât bărbații să aleagă cariere în domenii creative, cum ar fi arte, literatură și design. În același timp, bărbații au fost mai predispuși decât femeile să aleagă cariere în domeniul ingineriei. De asemenea, conform unui studiu realizat de LinkedIn în 2019, femeile au fost mai predispuse să aleagă cariere în domenii creative, cum ar fi marketing și comunicare, în timp ce bărbații au fost mai degrabă atrași de cariere “tehnice”, ca ingineria și dezvoltarea software (https://news.linkedin.com/2019/January/linkedin-releases-2019-gender-insights-report).
Aceste statistici sugerează că există o diferență între femei și bărbați în ceea ce privește preferințele pentru carierele creative versus cele tehnice, de unde se impune concluzia că trebuie găsită o cale de mijloc între promovarea egalității de șanse și menținerea esenței spiritului feminin în societate.
Folosirea algoritmilor pentru a determina cine ar trebui să ocupe anumite poziții poate fi periculoasă, deoarece poate duce la discriminare și poate ignora diferențele individuale.
Mai mult, se naște firesc întrebarea privind modul în care un algoritm ar putea decide ce măsuri trebuie să adopte pentru protejarea spiritului uman. Algoritmii sunt creați de oameni, iar oamenii au biasuri, deci din start o parte sau alta este dezavantajată de subiectivismul creatorului de algoritm.
În opinia mea, în loc să ne bazăm doar pe statistici și algoritmi, ar trebui să promovăm o abordare holistică, care să ia în considerare individualitatea, personalitatea, însăși structura femeii ca un tot uman – inteligență, educație, percepții – în funcție de care aceasta decide către ce tip de preocupări profesionale se îndreaptă și este potrivită. Ar trebui să ne concentrăm asupra valorii unice a femeilor și să ne asigurăm că sunt oferite oportunități egale și juste, fără însă a cădea pradă unor stereotipuri sau cote arbitrare, doar de dragul ”corectitudinii politice” sau ”egalității de gen”, prost înțelese și abordate.
În general, cred că ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe eliminarea discriminării de gen prin educație și formare, precum și pe crearea oportunităților egale pentru toți. Dacă există inechități sistemice în anumite domenii, acestea ar trebui să fie abordate printr-o combinație de cote temporare și alte măsuri care să sprijine accesul femeilor la aceste poziții.
În cele din urmă, este important să fim conștienți că feminitatea, caracteristică exclusivă a femeilor, este unul dintre pilonii de baza ai societății umane, iar scopul final al politicilor și strategiilor aplicate este îmbunătățirea acestei societăți până la punctul la care orice membru al ei își poate atinge adevăratul potențial, indiferent de caracteristicile personale.