Proprietarii mărcilor internaționale cum sunt Lanvin și Carven pariază acum pe revenirea economică din China, după ce ultimul an a fost dureros și slab pe această piață, potrivit Business of Fashion.
Lanvin Group, al cărui sediu central se află în Shanghai, a anunțat în 24 februarie plecarea președintelui executiv și co-COO Grace Zhao, după de luna trecută CFO-ul grupului, Shang Koo, și-a dat demisia. Aceste schimbări sugerează că grupul se află acum în dificultate și, deși este aproape cea mai îndrăzneață investiție a investitorilor chinezi într-un portofoliu de lux, greutățile nu sunt încă depășite. CEO-ul Lanvin Group este Joann Cheng, iar dintre investitorii majori fac parte Ruyi Group deținut de Qiu Yafu și Fung Group al lui Victor K. Fung.
Compania s-a listat la New York Stock Exchange via un acord SPAC în luna decembrie. Investitorii și-au recuperat 97% din acțiuni la momentul fuziunii, o rată anormal de mare care indică de multe ori nemulțumirea față de ținta pusă de SPAC. Această retragere a determinat Fosun International, compania-mamă a grupului, să investească mai multe fonduri, însă cu toate acestea la începutul săptămânii acțiunile erau de doar $6.41, față de $10, cât a fost prețul la debut.
În afara dificultăților economice bine-cunoscute din China în acest moment, proprietarii chinezi ai grupului au de luptă și cu alte provocări, dintre care poate cea mai mare este lipsa de experiență a acestora în gestionarea mărcilor high-end, care necesită viziune pe termen lung și continuă construcție a brandului. Mai există și o diferență culturală de luat în seamă între compania-mamă din China și valorile mărcilor cumpărate din Vest.
Nu departe de greutatea acestei provocări se află o alta: marile grupuri din lume din industria luxului au câte un mega-brand care conduce vânzările și care cântărește mult la profitabilitatea finală. De exemplu, deși LVMH deține 75 de mărci, marca-flagship Louis Vuitton este cea care generează peste jumătate din profitul grupului.
La fel este în cazul Kering, care deține 10 mărci, dintre care Gucci contribuie cu 72% din profitul grupului.
Aceeași provocare a lipsei unui megabrand se resimte și la ICCF, grupul din spatele mărcii chinezești Icicle, care în 2018 a cumpărat Carven. De la momentul achiziției marca franceză a fost foarte tăcută și nu a avut un director de creație puternic. Abia săptămâna trecută s-a anunțat că Louise Trotter va ocupa această poziție și Carven se va întoarce în septembrie la Paris Fashion Week.
Nu toți investitorii gândesc așa, însă. De când Yu Holdings a preluat marca londoneză Mary Katrantzou nu a apărut niciun semn al unei potențiale lansări de mono-brand. Alții, cum sunt Yatsen Holdings, caută să se diversifice în afara categoriei fashion, cumpărând acum doi ani linia britanică de îngrijire a pielii Eve Lom. Provocarea este de a pivota de la o linie de produse de machiaj mass-market la una de prestigiu. Partea bună este că operațiunile și distribuția pot fi delegate unui partener experimentat, care ar aduce tracțiune mai rapidă decât dacă aceste acțiuni-cheie s-ar face în interiorul companiei.
O altă categorie în care investițiile grupurilor chinezești sunt multe este cea a bijuteriilor. Acestea au specific cultural mult mai mare decât are moda și aici este o cu totul altă poveste.
Gansu Gangtai a cumpărat în 2017 Buccellati dar apoi, doi ani mai târziu, a vândut-o lui Richemont.
Chow Tai Fook Jewellery Group a cumpărat marca americană de bijuterii Hearts on Fire în 2014 pentru $150 de milioane. Însă marca are cu precădere diamante și Chow Tai Fook, un retailer cu tradiție, are focus pe produse din aur. Așa încât în 2021 grupul a redus $78 de milioane din valoarea mărcii și acum este într-un proces de repoziționare mai upmarket.
Un punct forte pe care companiile chinezești îl au asupra celor din Vest este e-commerce, pentru că penetrarea și logistica imensă a Alibaba, JD.com și a Pinduoduo depășesc cu mult ce poate face Vestul în acest moment.
… Ce semnalizează toate acestea pentru viitorul în moda internațională a investițiilor chinezești?
În timp ce o revenire neuniformă în piața locală ar putea însemna că fuziunile și achizițiile se vor întâmpla într-un mod mai lent pe termen scurt, posibil ca la orizont să se întâmple mai multe contracte, pentru care investitorii chinezi vor fi, însă, mai selectivi.