Lumea va avea nevoie de gaze naturale pentru o lungă perioadă de timp și sunt necesare mai multe investiții pentru a asigura securitatea aprovizionării și prețuri accesibile în timpul tranziției energetice globale, au declarat sâmbătă miniștrii energiei din Qatar și Emiratele Arabe Unite (EAU).
Saad al-Kaabi, ministrul energiei din Qatar, a declarat, în cadrul Summitului Global pentru Energie al Consiliului Atlantic, că prețurile gazelor au scăzut ca urmare a iernii blânde din Europa, dar volatilitatea va persista având în vedere că, până în 2025, pe piață nu vor fi puse cantități semnificative de gaz.
„Problema este ce se va întâmpla atunci când ei (Europa) vor vrea să își reumple depozitele în anul care vine și anul viitor”, a spus el, citat de Reuters.
Kaabi le-a spus mai târziu reporterilor că Qatarul, care lucrează pentru a-și extinde producția de gaz, are volume limitate care merg în Europa pe care nu le va devia, „dar există o limită a ceea ce putem face”.
Qatar este unul dintre cei mai mari producători de gaz natural lichefiat (GNL) din lume. Emiratele Arabe Unite sunt un producător de petrol al OPEC, care își concentrează accentul pe piața gazelor naturale, în timp ce Europa încearcă să înlocuiască importurile de energie din Rusia.
Totuși, ministrul din Qatar a spus că este încrezător că gazul rusesc se va întoarce în cele din urmă în Europa.
Ministrul Energiei din Emiratele Arabe Unite, Suhail al-Mazrouei, a afirmat că „gazul va fi acolo pentru foarte mult timp” și că, în timp ce vor fi instalate mai multe surse regenerabile, sunt necesare mai multe investiții în unități pe gaze.
„Întreaga lume trebuie să se gândească la resurse și la cum să permită companiilor să producă mai mult gaz pentru a-l face disponibil și accesibil”, a spus Mazrouei.
Kaabi a spus că este nedrept pentru ca unele state din Occident să spună că țările africane nu ar trebui să foreze pentru petrol și gaze atunci când este important pentru economiile lor și lumea are nevoie de mai mmulte volume de gaz.
Mazrouei a spus că strategia „neclară” a multor țări face dificil să se angajeze în contracte de livrări de gaze pe termen lung, ceea ce, la rândul său, a făcut dificil pentru companiile energetice să obțină finanțare pentru a investi în dezvoltarea capacității de producție.