Din luna octombrie, Ferma de Biodiversitate Cobor pune pe piața locală a cărnii un nou produs: carnea de vită din rasa Sură de stepă.
Situată în Transilvania rurală, într-o așezare atestată prima dată în 1206, Ferma de Biodiversitate Cobor a fost înființată având la bază ca model de business „afacerea verde”, prietenoasă cu natura. Obiectivul principal al fermei este introducerea pe piață a cărnii de vită din rasa Sură de stepă.
„În ultimii ani am observat tendința tot mai crescută a oamenilor de a mânca mai sănătos și din surse locale. Așa am decis să punem pe picioare acest proiect de comercializare a cărnii de vită din rasa Sură de stepă, pe care îl vom demara în luna octombrie”, explică István Szabó, manager afaceri verzi Fundația Conservation Carpathia.
Sura de stepă este o specie semisălbatică, care trăiește afară 365 de zile. Potrivit reprezentanților fermei, aceasta oferă o carne foarte bună datorită condițiilor de mediu nepoluat în care trăiește: hrana sănătoasă, bazată pe iarbă și lucernă și modul de creștere în tihnă, natural, fără îngrășare forțată.
În România, numărul vitelor din această rasă, care se află în pericol de dispariție, nu este mai mare de 500, iar la Cobor sunt aproximativ 100.
„Vizăm ca pe viitor să dezvoltăm parteneriate în zona HoReCa. În acest moment, ne aflăm în discuții cu unele restaurante din Brașov și câteva pensiuni și hoteluri tot din această zonă”, a subliniat pentru Forbes România István Szabó, care a precizat că în acest moment ferma deține 500 de hectare de pășune și teren.
De asemenea, acesta a adăugat faptul că acest proiect mizează foarte mult pe bunăstarea animalelor, focusul fiind pe metoda pășunatului liber, însă în așa fel încât să nu se ajungă la o suprapășunare.
Recent, ferma și-a înființat și un punct de sacrificare, însă nu vizează să industrializeze acest proces. „Ne-am autorizat și un punct de sacrificare în cadrul fermei, respectând normele DSVSA și în care am investit aproximativ 120.000 de euro. În acest moment, capacitatea de sacrificare a acestuia este de 20 de animale lunar”, a explicat pentru Forbes România, István Szabó.
Istoria Surei de stepă
Între secolele XII – XVIII aceste vaci jucau un rol important în viața de zi cu zi a țăranilor. Foarte puternice, Surele erau folosite atât la trasul căruțelor și al plugurilor, cât și pentru producția de lapte (8-10 l/zi) și pentru carne.
Sunt considerate a fi foarte rezistente, în sensul că pot sta toată iarna în aer liber și sunt imune în fața multor boli. Acest lucru a făcut ca rasa să fie extrem de valoroasă în evul mediu. Documente de arhivă vorbesc despre transportul pedestru a peste 1.000 de bovine din Transilvania către piețele din Viena, într-o perioadă când vitele fuseseră eliminate din Europa centrală din cauza bolilor.
Sura de stepă a fost amenințată cu dispariția din cauza mecanizării agriculturii și răspândirii raselor îmbunătățite, care au înlocuit-o aproape complet. Declinul rasei a început din perioada interbelică și este legat și de ritmul mai lent de creștere, maturitatea fiind atinsă după vârsta de 5 ani. În anii ’50, Surele de stepă au dispărut aproape complet din Transilvania, rasa supraviețuind doar în Parcurile Naționale din Pusta maghiară.