Odată cu moartea mamei sale, regina Elisabeta, prințul Charles a devenit în sfârșit regele Regatului Unit și al altor 14 regate, încheind astfel o așteptare de peste 70 de ani – cea mai lungă a unui moștenitor al tronului din istoria Marii Britanii.

Rolul pe care îl va lua va fi… descurajant. Mama sa a fost covârșitor de populară și de respectată, dar aceasta lasă în urmă o familie a cărei reputație este pătată și ale cărei relații dintre membri sunt tensionate, inclusiv cu acuzații de rasism aduse oficialilor Palatului Buckingham.

Charles confruntă toate aceste provocări la vârsta de 73 de ani, ceea ce îl face cel mai bătrân monarh care urcă pe tron dintr-o linie care datează de acum 1,000 de ani, împreună cu cea de-a doua sa soție, Camilla, care încă divide opinia publică. Pentru detractori, noul rege este slab, vanitos, intruziv și prost echipat pentru rolul de suveran, potrivit Reuters. A fost ridiculizat pentru că vorbește plantelor și pentru obsesia sa pentru arhitectură și mediu, și pentru multă vreme – sau pentru totdeauna – va fi asociat cu primul său mariaj eșuat cu Prințesa Diana.

Suporterii lui spun că mare parte din munca bună pe care o face Charles este distorsionată, că este pur și simplu înțeles greșit și că în domenii cum sunt schimbarea climei este mult înaintea timpului său. Aceștia susțin că Charles este atent și conștiincios, că este preocupat de soarta britanicilor și că organizația sa caritabilă a ajutat peste un milion de șomeri și oameni dezavantajați de când a fost lansată, de acum aproape 50 de ani. “Problema este că situația este cu totul nefavorabilă. Dacă nu aș face nimic, toți s-ar plânge cu privire la aceasta,” a spus Charles într-un documentar TV. “Dacă încerc să fac ceva să ajut și, din motive externe, situația se blochează sau nu iese cum a fost planificat, toți se plâng iar.”

De-a lungul vieții sale Charles a fost martorul unei monarhii care se modernizează, încercând să își găsească locul într-o societate egalitariană și care se mișcă rapid, în timp ce se dorește menținerea tradițiilor care dau instituției alura bine-cunoscută.

Tensiunea poate fi văzută și prin viața celor doi fii ai săi. Cel mai mare, William (40), devenit acum el însuși moștenitorul la tron, duce o viață tradițională a unui membru al familiei regale, făcând muncă de caritate și participând la spectacole militare publice grandioase. Fiul său mai mic, Harry (37), locuiește în Los Angeles cu soția sa americană, fostă actriță, Meghan și cu familia sa, încercând o nouă carieră și ducându-și viața mai mult înspre Hollywood decât înspre Palatul Buckingham. Cei doi frați, odată foarte apropiați, abia își mai vorbesc.

Copilăria

Crescut de la naștere pentru a fi rege într-o bună zi, Charles Philip Arthur George a fost născut în Palatul Buckingham la 14 noiembrie 1948, în cel de-al 12-lea an de domnie pe tron al bunicului său, Regele George al VI-lea.

A devenit moștenitorul tronului la doar 3 ani, când în 1952 mama lui a devenit regină și a avut o creștere total diferită de cea a altor monarhi. Spre deosebire de predecesorii săi care au avut educatori privați, Charles a mers la școala Hill House din vestul Londrei înainte de a intra la internat în Berkshire, la Cheam School, unde a fost educat și tatăl său, Prințul Philip, și unde a devenit șef de grupă.

A fost trimis apoi la Gordonstoun, o școală dură cu internat în Scoția, unde a studiat de asemenea și Philip. A descris perioada petrecută acolo drept “o sentință la închisoare,” pentru că a fost abuzat și greu încercat, spune Charles.

Continuând să rupă tradiția în educația sa, a studiat apoi la Trinity College, Cambridge, unde s-a concentrat pe arheologie și antropologie fizică și socială, iar mai târziu istorie. În timpul studiilor sale a fost încoronat în mod oficial Prinț de Wales, care este titlul deținut în mod tradițional de moștenitorul la tron, iar încoronarea a reprezentat o ceremonie grandioasă în 1969, care a fost precedată de nouă săptămâni petrecute la o universitate galeză unde a trebuit să facă față aproape zilnic protestelor naționaliștilor. Anul următor a devenit primul moștenitor al tronului britanic cu o diplomă universitară.

Ca mulți alți membri ai familiei regale dinaintea sa, s-a înrolat în armată, inițial la Royal Air Force în 1971 și apoi în Marină, evoluând prin ranguri la comandant al HMS Bronington și încheindu-și serviciul militar în 1976. Ca tânăr prinț, avea o ținută atrăgătoare, sportivă și iubea schiul, surfingul și scuba diving. A fost un jucător bun de polo și a participat ca jockey în cursele de cai.

În 1979, stră-unchiul său, Lordul Mountbatten, pe care l-a descris drept “bunicul pe care nu l-am avut niciodată”, a fost omorât într-un bombardament al armatei republicane irlandeze – Irish Republican Army (IRA), ceea ce a reprezentat o pierdere care l-a afectat profund. “Părea că însăși fundația a tot ce aveam mai drag în viață a fost distrusă ireparabil,” a spus Charles ulterior.

După ce a ieșit din Marină în 1976 a căutat un rol în viața publică pentru că nu exista un job clar constituțional pentru moștenitor, spunând ulterior despre aceste încercări că și-a definit singur acest rol “pe măsură ce trecea timpul”. “A fost deopotrivă provocator și complicat,” a spus Charles într-un documentar realizat când a împlinit 70 de ani.

Diana

Pentru mulți britanici și nu numai, Charles va fi mereu asociat cu mariajul său nefericit cu Lady Diana Spencer și cu aventura sa cu Camilla Parker Bowles, dragostea vieții sale.

Când el și Diana s-au căsătorit în 1981 în fața unei audiențe globale de peste 750 de milioane, mireasa sa a părut alegerea perfectă. Toate au părut bune inițial, iar fiii William și Harry au fost născuți în 1982 și 1984, respectiv. Dar în spatele scenei mariajul lor avea probleme și Diana o învinovățea pe Camilla pentru eșuarea relației cu Charles în 1992, lăsând faimosul citat dat într-un interviu televizat: “am fost mereu trei în acest mariaj”.

Charles a spus că a rămas fidel “până când mariajul a devenit iremediabil stricat”. Cuplul a divorțat în 1996.

Când Diana a murit în Paris într-un accident de mașină în 1997, comentariile presei împotriva lui Charles și a Camillei au fost pline de vitriol, iar opinia publică a devenit excesiv de negativă la adresa lor. În decadele care au urmat, imaginea lui Charles s-a îmbunătățit ușor, deși a rămas mult mai puțin popular decât mama sa. În 2005 s-a căsătorit în sfârșit cu Camilla, care a început să fie acceptată de opinia publică mai ales pentru stilul ei relaxat și nepretențios.

Cu toate acestea, umbra Dianei rămâne, iar viața ei continuă să fie amintită de public. În anii recenți a fost subiectul unui muzical pe Broadway de mare succes, iar relația dintre Charles si Diana a fost subiectul principal în serialul Netflix “The Crown”.

Disprețul media

Cu tabloidele mereu pe urma sa, nu este surprinzător că relațiile sale cu media au fost deseori tensionate și Charles nu a făcut nici un secret din faptul că îi disprețuiește pe paparazzi. “Nu sunt prea bun în a face pe maimuța. Cred că sunt o persoană destul de privată. Nu sunt pregătit să încep să dansez ori de câte ori își doresc ei să performez,” a spus el în 1994.

Când a fost fotografiat de paparazzi într-o vacanță la schi în 2005 a fost auzit spunând despre aceștia “oameni nenorociți” și despre corespondentul BBC pe subiectele casei regale “Nu pot să îl suport. Este îngrozitor.”

În timp ce media voia să scrie despre viața lui privată, Charles voia să vorbească despre subiecte sociale și spirituale și nu a ezitat să își exprime public punctele de vedere pe aceste subiecte dragi inimii lui. Dar prin acțiuni cum au fost crearea mărcii Duchy Originals, pentru a promova mâncarea organică, și prin mărturisirea că vorbește cu plantele sale, unele ziare au spus despre el că este mai degrabă un bătrân fermier morocănos decât un prinț.

A fost criticat și pentru părerile sale exprimate direct despre arhitectură, numind odată un plan modernist de extensie a National Gallery din Londra drept un “carbuncul” și de asemenea acuzat de “escrocherie” pentru că a fost în favoarea medicamentelor alternative.

Biograful Tom Bower a spus că prințul este dedicat subiectelor precum mediul, dar că este încăpățânat și incapabil să admită criticile. “Este o persoană motivată de ideile sale și nu există îndoială că are intenții bune, dar nu înțelege consecințele a multe dintre acțiunile sale care provoacă controverse,” a spus Bower.

În ultimii ani criticismul a devenit mai moderat – dar nu a dispărut, iar ziarele și-au concentrat atenția asupra lui Harry. În iunie media a raportat că Charles a fost implicat într-o controversă cu guvernul pe intenția acestuia de a trimite în Rwanda pe cei care căutau azil în Anglia, iar despre această idee prințul a spus că este “îngrozitoare”, ceea ce a dus la critici ample din partea miniștrilor și a presei.

“Dacă nu este atent, cei care sunt în dezacord cu intervențiile sale politice provocatoare vor fi cei care pot spune că monarhia constituțională britanică nu mai are rost să fie ținută,” a spus Daily Mail într-un editorial din această vară, preluat de Reuters.

Grija pentru oameni

Suporterii lui spun că noul rege este un om serios, cu grijă adevărată pentru poporul său. Pentru unii acesta are un rol imposibil – fie este acuzat de interferențe politice, dacă își arată interesul în subiecte sociale, fie riscă să fie acuzat că este un personaj slab, dacă nu face nimic. “De ce credeți că am făcut toate acestea în toți acești ani?” a spus el într-un interviu TV în 2021 despre acțiunile sale pentru schimbarea climei. “Pentru că îmi pasă și pentru că mă gândesc la generațiile următoare.”

În jurnalele sale, Chris Mullin, un membru al legislativului din fosta aripă stângă a partidului laburist, își amintește o vizită a lui Charles la Clarence House unde prințul a vorbit unui grup de politicieni despre ideile sale. “Spectrul intereselor mele este vast, dar toate converg spre același punct: tinerii, dezavantajații, cei nenorocoși,” a scris Mullin. “Mărturisesc că sunt impresionat. Ar fi putut să își risipească viața cu bunăstare egoistă.”

În anii 1970, când economia Marii Britanii era în vrie, Charles și-a folosit venitul de 7,400 de lire sterline, pe care îl câștiga din serviciul său în Marină, pentru diverse inițiative care să susțină comunitatea. Mai târziu, cu multe orașe zguduite de proteste și cu șomajul în creștere, organizația sa de caritate a început să ajute tinerii să își înceapă afaceri proprii. “Aș fi fost un idiot orb dacă nu aș fi fost atent la astfel de lucruri. Îmi amintesc că mi-am spus atunci că sigur există un loc unde pot fi de folos,” a spus Charles.

Una dintre cauzele lui preferate – mediul – este acum în atenția liderilor globali. La conferința Națiunilor Unite din Marea Britanie de anul trecut, președintele Joe Biden a lăudat acțiunile lui Charles, numindu-l “inițiator al întregului curent”. Fiul lui Charles, William, a spus: “A avut vremuri grele cu această idee, însă acum s-a dovedit că a fost înaintea vremii.”

Fericit în grădina sa

În afara datoriilor regale, Charles este cel mai fericit în grădina sa din Highgrove, din vestul Angliei, sau, întocmai ca mama sa, se simte cel mai bine când se plimbă sau când pescuiește pe domeniile lor scoțiene, unde îi place și să picteze.  

A scris și o carte pentru copii, “Bătrânul din Lochnagar” și este pasionat de artă, mai ales de scrierile lui Shakespeare, de operă și de muzica lui Leonard Cohen. În privat, este amuzant și are un “simț ștrengar al umorului”, dar este și foarte puțin răbdător și solicitant, potrivit declarațiilor personalului său. Aceștia refuză să confirme acuzațiile potrivit cărora Charles insistă să trăiască în lux, deși spun că trebuie să joace un rol potrivit statutului lui când o cer situațiile.

Unii dintre cei apropiați lui spun că este amabil și muncitor, iar prietenii, în egală măsură cu dușmanii, spun că este devotat datoriei și că lucrează în majoritatea zilelor până după miezul nopții. “Omul acesta nu se oprește niciodată. Când eram copii îmi amintesc că avea documente peste documente peste documente pe care biroul i le trimitea. Abia aveam ocazia să îi spunem noapte bună,” a spus William în documentarul pregătit pentru aniversarea a 70 de ani ai lui Charles.

În ciuda așteptării sale îndelungate pentru preluarea tronului, Camilla spune că Charles nu a așteptat cu precădere acest moment. Întrebată dacă Charles a vorbit vreodată despre aceasta, ea a spus: “Nu prea mult, nu. Este doar ceva ce o să se întâmple.”

Exact acestea sunt sentimentele exprimate și de Charles. “Regretabil, aceasta va veni ca rezultat al morții mamei mele, așa încât nu vreau să mă gândesc prea mult la asta,” a spus el în 2010.

Care este procesul prin care Charles va accede pe tronul Angliei

 

Regina Elisabeta, cel mai longeviv monarh din istoria Angliei, a murit joi la vârsta de 96 de ani, iar fiul său Charles a devenit rege.

Iată o detaliere a protocolului prin care noul monarh va accede la tron, potrivit Reuters.

Lui Charles îi revine tronul imediat după moartea monarhului. Un Consiliu de Accesiune – Accession Council este convenit cât mai curând posibil la Palatul St. James (reședința oficială a suveranului), de obicei la 24 de ore de la moartea reginei, pentru a proclama succesorul.

Consiliul este format din consilieri care au sfătuit monarhul încă din era Norman. Acum, consiliul are 670 de politicieni seniori, inclusiv premierul Liz Truss.

Prezenți trebuie să fie și Lords Spiritual and Temporal – episcopii Bisericii Angliei care au câte un loc în House of Lords – inclusiv Arhiepiscopul de Canterbury, împreună cu alți prelați seniori.

Primarul Londrei, ofițeri seniori din serviciul public și High Commissioners din alte 14 regate care au monarhul drept șef al statului fac parte din Consiliu, de asemenea, al cărui Lord Președinte este în prezent Penny Mordaunt.

Toți membrii Consiliului sunt invitați, deși nu toți vor putea fi prezenți așa din scurt. În 1952, după moartea lui George al VI-lea, 191 de membri au participat în Consiliul de Ascensiune al reginei Elisabeta.

Consiliul de Ascensiune este împărțit în două părți, potrivit Reuters:

Partea I

Lordul Președinte anunță moartea monarhului și secretarul Consiliului, Richard Tilbrook, citește cu voce tare textul Proclamării Ascensiunii.

Proclamarea este apoi semnată de membrii prezenți ai familiei regale, de primul ministru, de Arhiepiscopul de Canterbury și de Earl Marshal – Ducele de Norfolk, Edward Fitzalan-Howard, responsabil de organizarea ceremoniilor.

Odată semnată Proclamarea, Lordul Președinte cere liniște și Consiliul începe să trateze subiecte cum sunt diseminarea Proclamării și direcțiile de tragere a tunurilor artileriei în Hyde Park și Turnul Londrei, precum și în locații anume din Edinburgh, Belfast și Cardiff.

După Partea I a Consiliului, Proclamarea este citită din Proclamation Gallery, un balcon aflat în Palatul St James, de către Garter King of Arms, care este în prezent David White, senior cu rol ceremonial care câștigă un salariu anual de 49 de lire sterline, stabilit în anii 1830 și rămas fix de atunci.

Acesta este însoțit de Earl Marshal și de alți oficiali care poartă haine tradiționale heraldice.

Partea a II-a

Partea a II-a a Consiliului de Ascensiune este ținută de noul suveran și nu urmează neapărat imediat Părții I. La aceasta participă doar membrii cercului restrâns al Consiliului și începe cu o declarație a lui Charles cu privire la moartea reginei.

Apoi acesta face jurământul privitor la securitatea Bisericii Scoției, așa cum este cerut sub actul din 1707 prin care Scoția s-a alăturat Angliei pentru a forma Marea Britanie. Această declarație este citită de toți suveranii din 1714 încoace.

Presupunând că Charles alege să conducă Regatul Unit cu numele lui actual, jurământul pe care îl va citi este acesta: “Eu, Charles al III-lea, prin voia Domnului rege al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și al altor regate și teritorii, apărător al credinței, promit și jur să mențin și să protejez Actul adevăratei Religii Protestante așa cum a fost stabilită de legile din Scoția și ca urmare a Actului pentru securitatea religiei protestante și a guvernării bisericii prezbiteriene – ‘An Act for securing the Protestant Religion and Presbyterian Church Government’. Așa să mă ajute Dumnezeu.”

Noul monarh semnează apoi două copii ale jurământului.

Iată cum arată acum linia de succesiune la tronul Marii Britanii, potrivit Statista.