Filmul „Blonda”, despre viața lui Marilyn Monroe, cu Ana de Armas în rolul principal, va avea premiera pe canalul de streaming Netflix pe 28 septembrie.
Scris și regizat de Andrew Dominik, „Blonda” reprezintă o abordare nouă și curajoasă a vieții lui Marilyn Monroe, una dintre marile legende ale Hollywood-ului. „Privită de toți, nevăzută de nimeni”, este sloganul filmului, al cărui scenariu are la bază bestseller-ul „Blonda” de Joyce Carol Oates, publicat în anul 2000.
În vârstă de 84 de ani, Joyce Carol Oates scrie din 1964 și a obținut National Book Award pentru romanul „them” (1969) și Premiul PEN în 1996. De cinci ori finalistă în cursa pentru Premiul Pullitzer pentru Ficțiune, inclusiv cu romanul „Blonde”, în 2001, d-na Oates a predat scriere creativă la Princeton din 1978 până în 2014 și astăzi este profesor asociat la Universitatea Berkeley.
Regizorul Andrew Dominik nu are un portofoliu cinematografic de anvergură, dar este autorul excepționalului „The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford” (2007), cu Brad Pitt, Casey Affleck și Sam Rockwell – aceștia din urmă reușind două roluri impresionante (Affleck a și fost nominalizat la Oscar). Celălalt film care îți atrage atenția din CV-ul lui Dominik este „Killing Them Softly” – din nou, cu Brad Pitt în rolul principal.
În schimb, palmaresul Anei de Armas dovedește interesul crescând cu care frumoasa și talentata actriță cubaneză de 34 de ani este privită de casele de producție din 2016 încoace: a jucat în „Blade Runner 2049” (cu Harrison Ford și Ryan Gosling), în „Knives Out” (rol pentru care a fost nominalizată la Globul de Aur), în „No Time to Die” și „Deep Water”, alături de Ben Affleck.
După o copilărie petrecută în orfelinatele Los Angeles-ului și un prim mariaj la 16 ani, Marilyn Monroe a devenit una dintre cele mai importante vedete ale Hollywood-ului și un simbol al culturii pop din anii ’50 încoace. Dacă multă vreme s-a spus că succesul i se datora exclusiv frumuseții, Marilyn Monroe a fost printre puținele actrițe care s-au luptat pentru drepturile lor. Și-a înființat propria casă de producție, a încercat să obțină condiții mai bune de la marile studiouri de film și roluri diferite de cele care o consacraseră în postura de „dumb blonde”.
Până vom avea ocazia să facem din nou cunoștință cu Marilyn, așa cum o vede regizorul Andrew Dominik și cum o joacă Ana de Armas, poate veți găsi interesantă opinia academicienei americane Sarah Churchwell: „Cel mai mare mit este că era proastă. Al doilea e că ar fi fost fragilă, iar al treilea că nu știa să joace. Nu era nici pe departe proastă, deși nu primise o educație adecvată – și era foarte sensibilă în privința acestui lucru. Era foarte inteligentă și foarte puternică – trebuia să fie și una, și alta, ca să se poată lua la trântă cu studiourile de film în anii 50. Blonda proastă era un rol – la urma urmei, era actriță, ce Dumnezeu! O actriță atât de bună încât nimeni nu mai crede astăzi altceva despre ea decât ce vede pe ecran”.
