După ce în ultimul an Elon Musk a fost de departe vedeta titlurilor de primă pagină a ziarelor din lume și un lider indisputabil în comentariile online, se întrevede o oarecare tendință a marilor companii de a-și spăla rufele în public, mai ales când este vorba de exprimarea părerilor lor cu privire la liderii organizației, la colegi sau la stilul de management.
Tonul pare să fi fost dat de angajații SpaceX, care au elaborat o scrisoare deschisă denunțând comportamentul haotic a lui Musk, ca CEO, numindu-l “o sursă frecventă de distragere a atenției și de rușine” și cerând liderilor companiei să separe numele și marca SpaceX de brandul personal al lui Musk. Se spune că acesta i-a concediat pe cei care au publicat scrisoarea.
Alte acțiuni interne ale lui Musk dezvăluite publicului sunt și procesul deschis împotriva lui pe acuzația de a fi creat un loc de muncă toxic, sau memo-ul intern care a străbătut internetul prin care Musk a cerut angajaților să se întoarcă la munca de la birou pentru “minimum” 40 de ore pe săptămână.
Însă nu doar în cazul liderului SpaceX și Tesla angajații au fost vocali în public sau au luat acțiuni legale serioase, ci și în cazul altor companii cu nume internațional. Tendința este mai vizibilă în cele din tehnologie. De exemplu, angajații Coinbase, care au deschis o petiție online pentru înlăturarea managementului de top din motive de “lipsă de încredere.”Potrivit Wall Street Journal, petiția a fost retrasă după o vreme, iar CEO-ul Coinbase, Brian Armstrong, a adresat acest subiect pe Twitter. “Este o prostie din mai multe motive,” a scris acesta. “Dacă nu ai încredere în echipa executivă sau în CEO-ul unei companii atunci de ce muncești pentru compania aceea? Dă-ți demisia și caută o companie în care crezi!”
Armstrong a mai continuat în postarea sa astfel: “Să faci sugestii despre cum să îmbunătățești lucrurile în companie este o idee foarte bună (și, în fapt, chiar așteptăm asta de la fiecare angajat). Cultura noastră este să facem laudele publice și să criticăm în privat… a posta public astfel de lucruri – referindu-se la petiție – este o acțiune absolut lipsită de etică și face mult rău celorlalți angajați, acționarilor și clienților.”
Alt exemplu de comentat în public a chestiunilor care sunt – sau ar trebui – discutate intern este cel al Washington Post (WP), unde reporterul Felicia Sonmez a comentat pe Twitter părerea ei despre cultura sexistă a ziarului. Ea a fost concediată de WP, potrivit New York Times, care a avut acces la un email cu scrisoarea de încetare a contractului care i-a fost trimisă lui Sonmez și în care se spunea că “a afectat negativ colegii și a încălcat standardele de colegialitate și de incluziune ale WP.”
Ce semne pot fi acestea? O schimbare generațională a standardelor profesionale și a normelor a ceea ce ar trebui și a ceea ce nu ar trebui să spună în public angajații? Sau acesta este efectul natural al social media, care dă o voce – cu cădere sau fără – oricui? Sau pot fi acestea o serie de coincidențe care nu vor avea urmări?
Posibil să fie puțin din fiecare, iar recesiunea să fi accentuat panica și nevoia de exprimare, ca prime semne ale necesității de a acționa într-un fel sau în altul. Ceea ce poate fi util pentru executivi este, însă, înțelegerea importanței crescânde a comunicării interne și a transparenței. Ierarhiile tradiționale sunt în restructurare și uneltele pentru a le stabiliza sau, dimpotrivă, a le destabiliza sunt la îndemâna oricui.