Salonicul e orașul pe care ani de zile l-am ocolit cu încăpățânare în drum spre plajele din Halkidiki. Până când amicii de la Celestyal Cruises m-au invitat într-o croazieră în Marea Egee și, înainte să plecăm pe mare, am petrecut o zi în Salonic în compania lui Giorgos Adamidis, muzeolog, ghid turistic și cea mai potrivită persoană să te facă să te îndrăgostești de acest oraș de la prima vedere.
Mi-ai spus la un moment dat că-ți place Bucureștiul. Ce anume îți place?
Giorgos Adamidis: E un oraș viu, animat de locuitorii lui, cu traumele și cicatricile lui, dar și cu locuri minunate. Chiar și zonele mai puțin plăcute sunt un element esențial al identității orașului. Am fost aproape imediat asimilat de energia orașului când l-am vizitat. Asta înseamnă că e un loc foarte primitor și că are anumite lucruri în comun cu Salonicul, ceea ce a făcut să mă simt ca casă. Bucureștiul nu pretinde să fie altceva decât este, mi s-a părut o oglindă a societății românești și am apreciat asta.
Printre lucrurile pe care Salonicul le are în comun cu Bucureștiul e și același patron spiritual, Sf. Dumitru – Dimitrios, la voi.
Asta a fost o surpriză pentru mine, nu știam acest lucru și îl voi menționa în tururile pe care le voi organiza. E semnificativ că această credință în Sfântul Dumitru s-a răspândit în Balcani, făcând din Salonic un important centru de pelerinaj. Mi se pare extraordinar să găsim lucrurile pe care le avem în comun, nu pe cele care ne deosebesc.
Ești muzeolog și ghid turistic. Care sunt primele lucruri despre Salonic pe care le spui turiștilor?
Îmi place că Salonicul a fost dintotdeauna un oraș important. De la înființarea sa, acum 2300 de ani, a fost mereu un centru economic, politic, administrativ și cultural.
Este un oraș viu și vibrant datorită universității, un oraș care privește cu îndrăzneală spre Olimp, muntele sacru unde locuiau cei 12 zei ai vechilor greci. Le mai vorbesc turiștilor despre un alt lucru care mă fascinează, trecutul multicultural al orașului. Musulmanii, creștinii și evreii au conviețuit aici vreme de secole, iar această coexistență a unor grupuri etnice și a unor religii diferite și-a lăsat amprenta asupra arhitecturii, limbii, gastronomiei și literaturii orașului.
Ce anume îți place la Salonic?
Îmi place că e aproape de mare – în zece minute sunt pe malul mării. Îmi plac magazinele deschise non-stop, îmi place centrul orașului care nu doarme niciodată. Îmi place că Salonicul se schimbă constant și că eu sunt aici, martor la aceste schimbări. Ca să nu mai vorbesc despre Festivalul de Film care are loc în fiecare noiembrie – pentru mine acest motiv ar fi suficient ca să mă determine să locuiesc în Salonic. E o fereastră deschisă către lume, se prezintă filme din toată lumea, e o desfătare care durează nouă zile.
Pentru mine a fost o surpriză viața de noapte și nenumăratele cluburi care fac din Salonic un oraș al tinerilor. E ceva recent sau așa a fost dintotdeauna?
Salonicul a fost mereu un oraș primitor, în special pentru oameni tineri. Universitatea e un magnet pentru tineri și mulți decid să rămână în oraș după absolvire – ca și mine, de altfel. Deci viața de noapte trebuie să se adapteze.
Dacă vrei să experimentezi cu adevărat viața de noapte în Grecia, Salonic e locul potrivit. Pe lângă cluburi sunt nenumărate alte inițiative sociale, grupuri active de artiști sau de actori, festivaluri sau concerte. Nu e de mirare că Salonic a fost desemnat Destinația Erasmus a anului 2022, la cea dintâi Conferință Generația Erasmus!
Lista lui Giorgos: Zece locuri de văzut în Salonic
- The White Tower (Turnul Alb), simbolul orașului, o fostă închisoare de pe vremea Imperiului Otoman care găzduiește astăzi Muzeul Orașului Salonic.
- Piața Aristotel – centrul orașului, proiectată și realizată după Marele Incendiu din 1917, care a distrus mare parte din Salonic.
- Portul Salonic, unde se află muzee și săli de spectacole.
- Biserica Sf. Dumitru, monument UNESCO și cel mai important centru religios al orașului, în activitate și astăzi.
- Turnul Trigonion, cu o vedere spectaculoasă asupra părții moderne a orașului.
- Louloudadika (Florăriile) – o zonă în vechiul cartier evreiesc, aproape de port, cu multe monumente și clădiri interesante.
- Zona Ladadika, în apropierea portului, cu multe cafenele, cluburi, restaurante și terase.
- Rotunda – o clădire unică, unde poți descoperi câte chipuri poate căpăta un monument.
- Forumul Roman și Arcul lui Galerius (numit de localnici Kamara), pentru o incursiune în trecutul Roman al orașului.
- Piețele Kapani și Athonos – pentru condimente, dulciuri, fructe, carne, pește – sau de dragul unei plimbări inedite.
Restaurante și cafenele
I Mikri Frida (La nina Frida): o cafenea micuță și plăcută, o cooperativă care sprijină producția sustenabilă. A schimbat cartierul când și-a deschis porțile, făcându-l mai viu și mai animat. Alte câteva cafenele au urmat calea deschisă de Frida. Recomandarea mea este să încercați și dulciuri împreună cu cafeaua, sunt făcute din cele mai bune ingrediente. Nu veți regreta!
I Epomeni Stasi (Next Stop): cooperativă condusă de hipoacuzici, o cafenea care este simbolul unei inițiative sociale care militează pentru egalitate pe piața muncii. Comanda o dai în limbajul semnelor sau ești nevoit să găsești o metodă de a comunica cu cei care te servesc. O experiență amuzantă și o sursă de energie pozitivă.
Mozzaic: cafenea și bar în stil oriental unde poți încerca diverse băuturi din Orientul Mijlociu. De neratat: cafeaua grecească cu cardamom, servită într-un ibric mic cu coadă foarte lungă.
Lena’s Bistro: un mic bar cu o inimă mare datorită proprietarei, Lena, și colecției excelente de vinuri.
Stou Mitsou: o tavernă unde poți savura mezedes în centrul pieței Kapani.
Salumeria: un restaurant aproape de Forumul Roman, mâncarea e excelentă și poți găsi aici zarzavaturi rare.
Giorgos Adamidis
„Am vrut dintotdeauna să fiu ghid turistic. Însă mai întâi am studiat arheologia și mi-am luat diploma îm Muzeologie și Management Cultural. Între timp am acumulat o bogată experiență profesională care m-a ajutat să înțeleg importanța interpretării și transmiterii informației culturale unui public larg. Împreună cu echipa mea am înființat Centre of Industrial Heritage – ERIA, care are o expoziție permanentă în Naoussa, intitulată „Threads of History”, Fabrica Matsopoulos în Trikala și kituri educaționale pentru copii și familii.
Vorbesc câteva limbi, îmi place să călătoresc și să lucrez cu oameni diverși și să spun povești. Meseria de ghid turistic, o combinație fascinantă a elementelor de mai sus, m-a atras de la bun început. Spun povești în mai multe limbi și mă adresez astfel unei audiențe foarte variate. Din punct de vedere profesional, simt că sunt 100% prezent în viața mea atunci când sunt activ, adică atunci când le prezint turiștilor orașul meu.”