Deși este una dintre cele mai populare destinații turistice, Sardinia reușește să-și păstreze cumva naturalețea, iar unul dintre locurile de unde poate fi admirată e hotelul Colonna Pevero.
Admir turcoazul infinit și neclinit al piscinei în timp ce în urechi îmi susură căderea domoală a apei cascadei. De fapt, a cascadelor – sunt mai multe aici, la Hotel Colonna Pevero, pe Costa Smeralda, în însorita Sardinie, unde am fost invitat de amicii de la Porsche România la lansarea modelului Taycan Sport Turismo. Mai precis, sunt mai multe piscine una mai sus față de cealaltă, amplasate fiecare pe propria terasă, astfel încât apa dintr-una se scurge în cea de dedesubt pe o grămadă de pietre care imită perfect o cădere de apă naturală.
Cele mai multe dintre bazine au 5-6 metri lungime și 3-4 șezlonguri pe margine, fiind ascunse de vegetație. Hotelul are 99 de camere, dar dacă vrei să fii singur la piscină ai toate șansele, mai ales dacă te trezești devreme.
Situat între pantele line ale unui parc cu pajiști tunse atât de meticulos încât zici că ești pe un teren de golf, hotelul se află în Porto Cervo, localitate care rimează cu Saint Tropez, Nisa, San Remo, Ibiza și toate celelalte stațiuni de vară frecventate de celebrități și oameni cu dare de mână.
Speaking of which, la sosire, pe aeroportul din Olbia, în timp ce avionul rula alene spre punctul de debarcare, am avut ocazia să admir un parc impresionant de aeronave private de dimensiuni diverse, de la „țânțar” la … „armăsar”. Aseară, în drum spre restaurantul unde am cinat, am trecut pe lângă un golf unde mi-a sărit în ochi iahtul Limitless, care îi aparține miliardarului american Les Wexner, fondatorul companiei L Brands, cu o cifră de afaceri de 11,9 miliarde de dolari anul trecut, și proprietarul lanțului de magazine Victoria’s Secret.
Așezare deopotrivă pitorească și spectaculoasă, Porto Cervo este sufletul petrecerii în Sardinia, a doua cea mai mare insulă din Marea Mediterană, după Sicilia, și una dintre regiunile cu oarece autonomie ale Italiei. Statisticile OECD spun că băncile și afacerile imobiliare, alături de comerț, transport și turism sunt sursele principale de venituri ale insulei, pe care prosperă nu mai puțin de patru milioane de oi (mărturisesc, n-am văzut nici una – dar, raportată la suprafață, densitatea placidelor ovine e mai mare aici decât în Anglia și Noua Zeelandă).
Viața e scumpă în Sardinia. Curentul electric, de exemplu, are aici un preț mult mai mare decât pe continent (și nu din cauza războiului din Ucraina). E probabil unul dintre motivele pentru care prețul celei mai modeste camere la Colonna Pevero se apropie de 1.000 de euro pe noapte.
Decorul hotelului e auster, dar elegant. Există conexiune la Internet, dar nu și televizor în cameră. Iar faptul că mi-am dat seama târziu de acest lucru arată că am adoptat pe nesimțite filosofia locului, cu focus pe relaxare și well-being.
De soare te poți bucura la piscină sau pe malul mării, pe cele două plaje private ale hotelului, Piccolo & Grande Pervero. Tot ce vrei de la bar îți este livrat cu promptitudine de câțiva picoli săritori. La fel se întâmplă și în restaurant (hotelul are propria grădină și tot meniul e preparat pe loc), unde ucenicul timid care mă servește poartă o pălărie uriașă de bucătar și mască, dincolo de care răzbat cu greu vorbele lui aproape șoptite. Dar ne înțelegem, timpul are aici altă curgere, iar bunăvoința și afabilitatea oamenilor merită răsplătite măcar cu un strop de răbdare.
Când te saturi de admirat peisajul poți face o incursiune în istoria locurilor, la siturile arheologice de la Arzachena și Palau. Dacă ai chef de cumpărături sau window-shopping, o plimbare de la Promenada spre Piazza poate fi mai mult decât mulțumitoare.
Seara o poți încheia pe terasa hotelului, admirând Golful Pevero, sau luând cina într-unul din numeroasele restaurante de la malul mării – fie în Porto Cervo, fie în vreuna din localitățile apropiate, mai discrete și poate mai pitorești. Locurile sunt atât de frumoase încât la capătul zilei soarele nu se mai satură admirându-le și le omagiază cu un spectacol prelungit al apusului, ca un artist chemat iar și iar la bis.