Monica Stătescu, partener al casei de avocatură Filip & Company, explică ce înseamnă Non-Fungible Tokens (jetoanele nefungibile), care au devenit un fenomen mondial, și cum pot să fie folosite ca instrument de marketing.
Forbes: Pentru cititorii noștri, mai puțin familiarizați cu New Technologies, vă invităm, pentru început, să definiți ce înseamnă Non-Fungible Token (NFTs), sau, pe românește spus, Jetoanele Nefungibile. Care sunt particularitățile acestor „jetoane”?
Monica Stătescu: Pentru a realiza un NTF avem nevoie un fișier digital. Acesta poate fi o fotografie, o melodie, un desen și, în general, poate fi orice care are un format digital ce poate fi transmis electronic. Pentru ca acesta să transformat în NFT, este nevoie de tehnologia specifică, tehnologia de „smart contract”.
Aceste „smart contract” sunt niște programe de calculator, în esență, care permit compilarea acestui fișier digital și transformarea digitală prin înregistrarea în blockchain și acordarea unor elemente unice de identificare. Acestea se numesc Token Idea și Contact Address și reprezintă adresa lor pe blockchain. Ele se mai numesc și Beta Date.
Deși sună foarte tehnic, principiul este că luăm un fișier digital, îl transformă prin tehnologie, îl înregistrăm pe blockchain, astfel încât îi oferă acestui unicitate și îi conferă mai departe posibilitatea ca să fie tranzacționat.
Ce dobândim noi, de fapt, dacă vom cumpăra un NFT? Multă lume are senzația că dacă a cumpărat un NFT al unei melodii, să spunem, atunci deține drepturile de proprietate asupra melodiei. Nu este adevărat!
Este foarte important de reținut faptul că, atunci când cumpărăm un NFT, nu cumpărăm activul care stă la baza NFT-ului sau, altfel spus, nu deținem proprietatea asupra activului real, ca să spunem așa. Pentru a obține drepturile de autor asupra unei melodii trebuie să ne fie cesionate în mod expres de către autor, separat de obținerea NFT-ului.
Putem face o analogie cu situația în care am cumpărat un tablou, de exemplu. Când am cumpărat un tablou, noi putem să-l vindem mai departe, dar nu putem să-l copiem! Nu putem să-l modificăm, pentru că drepturile de autor aparțin în continuare pictorului. Doar în măsura în care pe lângă tablou, am achiziționat de la autor și drepturile de autor asupra tabloului, atunci putem să-l copiem, putem să-l modificăm…
La fel și cu NFT-ul! Dacă nu am achiziționat cumva și drepturile de autor asupra melodiei, să spunem, care este activul digital ce stă la baza NFT-ului, atunci nu avem dreptul de proprietate asupra acelei melodii. Pentru a le obține trebuie să ne fie cesionate de autor.
Este important de reținut acest lucru, pentru că multă lume are senzația că dacă a cumpărat NFT-ul unei melodii, atunci înseamnă că a cumpărat melodia în sine, în sensul că are drepturile de autor asupra ei. Nu este corect. Ce am obținut sunt, de fapt, metadatele despre care vorbeam, acea dovadă digitală a operei iar valoarea acesteia putem s-o tranzacționăm mai departe.
CARTE DE VIZITĂ
Monica Stătescu este specializată în practica de fuziuni și achiziții și a participat la majoritatea tranzacțiilor mari din ultimii ani care au avut loc în România. De asemenea, Monica Stătescu lucrează de mai bine de 15 ani în proiecte legate de proprietate intelectuală și acordă consultanță, reprezentare și asistență juridică în proiecte legate atât de protejarea drepturilor de autor, cât și a mărcilor și a inovațiilor.
Forbes: Care este deosebirea dintre NFT-uri și cryptomonede?
Monica Stătescu: Diferența principală este, așa cum îi spune și numele, un „jeton nefungibil”. Asta înseamnă că nu este interschimbabil cu restul jetoanelor, nici măcar cu jetoanele din colecția din care face parte.
În schimb, cryptomonedele sunt, prin esența lor, fungibile. De aceea, ele funcționează ca niște bani virtuali pe care putem să-i schimbăm și chiar să cumpărăm NFT-uri. Valoarea NFT-urilor rezidă din faptul că sunt unice. Au acele metadate care sunt unice pentru fiecare NFT și, în consecință, valoarea lor este dată unicitatea acestora.
Forbes: Piața de tranzacționare a NFT-urilor a ajuns la 40 de miliarde de dolari, la nivel mondial, potrivit unor estimări neoficiale. Cum se manifestă acest fenomen în marketing?
Monica Stătescu: NFT-urile se manifestă în mod deosebit în marketing din perspectiva unicității acestora, pentru că dețin un element de exclusivitate.
De exemplu, Nike a decis pentru ca la o serie de pantofi să atașeze și câte un NFT aferent, astfel încât, cine îi cumpără din magazin, în viața reală, să aibă și un NFT pentru a folosi pantofii respectivi de sport și în mediul virtual. NFT-ul se cumpără separat de la Nike și nu îl face utilizatorul. Acesta cumpără pantofii și NFT-ul aferent, furnizat de Nike.
Forbes: Și la ce-mi folosește mie, ca utilizator, acest NFT?
Monica Stătescu: Tocmai că pot să mă mândresc cu acești pantofi de sport! Acest lucru este valabil în această zonă de branding și marketing.
Un NFT este asociat în considerarea și confirmarea statutului pe care ți-l oferă. În zona brandurilor de lux s-au lansat NFT-uri tocmai pentru că utilizatorul, pe lângă faptul că poate să umble cu pantofii Nike pe stradă, poate să umble cu aceștia și în Metavers, să aibă același statut. Sau cu NFT-ul unei genți de marcă!
Astfel, utilizatorul se bucură de statutul și de exclusivitatea aferentă. În fapt, utilizatorul are posibilitatea să-și ia statutul și bunurile sale din lumea reală și să le transpună în lumea virtuală.
Având în vedere creșterea Metavers-ului și faptul că ne îndreptăm spre viața din online, devine din ce în ce mai important să pot să mă transpun pe mine, personalitatea mea, activele mele să le transpun și în lumea virtuală.
Din această perspectivă, NFT-ul este un instrument de marketing pentru că îi permite utilizatorului de Metavers să-și ia lucrurile care îi plac din lumea reală și să le transpună în lumea virtuală.
O altă situație în care funcționează ca element de marketing, dar tot mergând pe ideea de exclusivitate, este, spre exemplu, un restaurant din New York, care încă nu s-a deschis, dar care a anunțat că, pentru a intra, trebuie să ai un anumit NFT, care costă destul de mult. Exclusivitatea este folosită ca element de marketing tocmai pentru a atrage: vreau acel NFT pentru că îmi deschide uși!
Când asociem un NFT unui brand, cumva, automat, îi acordăm această aură de exclusivitate. Ai un anumit statut dacă ai acel NFT, în locul respectiv, chiar dacă acel loc nu este neapărat, în sine, o valoare.
Ca anecdotă, vă pot spune că am citit pe un site care anunța că s-au lansat niște NFT-uri cu fotografii la niște pietre. Pe site-ul în care se promovau aceste NFT-uri se spunea foarte corect din punct de vedere juridic că dacă „dețineți acest NFT nu vă aduce nimic, niciun beneficiu, decât faptul că puteți să-l vindeți și puteți să vă mândriți că sunteți posesorul unui NFT cu această piatră, care este unul dintr-o serie limitată de 100.”
În esență, cumpărai acel NFT, care nu-ți aducea nicio valoare absolut concretă, dar aveai privilegiul de a te mândri că ai ceva exclusiv.
Lumea acordă valoare lucrurilor care se găsesc greu sau care sunt scumpe, cu statut de exclusivitate, chiar dacă valoarea lucrului, în sine, nu este neapărat foarte mare.
Forbes: Există o legislație la nivel european sau mondial în privința acestor jetoane nefungibile?
Monica Stătescu: Nu există o legislație specifică pentru NFT-uri. Sigur că există o legislație generală care se aplică la vânzări-cumpărări de active, conform Codului Civil.
Cadrul general, de multe ori, este în urma specificităților tehnice ale acestor produse. Într-adevăr, nu avem încă un cadru specific. Pe de o parte, acest lucru este o oportunitate, pentru că nu sunt foarte multe reguli și restricții. Este o senzație de libertatea mai mare și atunci este o efervescență mai mare în zona vânzare-cumpărare a NFT-urilor.
Pe de altă parte, faptul că nu avem reglementare creează o oarecare incertitudine. E important să știm că operațiunile pe care le realizăm sunt reglementate, sunt autorizate, conform legislației.
Important este ca toate aceste operațiuni să fie testate în timp, că funcționează și că sunt acceptate de autorități.
NFT-urile n-au apărut foarte recent, dar tranzacționarea lor și această efervescență este de dată recentă. În prezent, contractele smart funcționează, dar nu avem cadrul legal pentru acestea. Din această perspectivă legislativă, tranzacționarea este într-o zonă de oarecare nebulozitate.
În plus, prin faptul că aceste tranzacții, la nivelul platformelor, pot rămâne de multe ori anonime, adică vânzătorii și cumpărătorii pot rămâne anonimi, generează câteodată niște îngrijorări legate de operațiuni de spălare de bani, de exemplu, tocmai pentru că se vehiculează sume foarte mari.
Lipsa de transparență a unor platforme de tranzacționare naște îngrijorări. Acestea nu sunt foarte clar reglementate și nu cad sub incidența reglementărilor din partea autorităților. Este un element de risc din această perspectivă.
(4 mai 2021)
Urmăriți interviul integral pe pagina de Facebook a revistei Forbes România