Acum, la șase luni distanță, constat, la fel ca cei mai mulți dintre voi, cu tristețe și bucurie, că a avut mare dreptate.
Dacă există pentru mine o lecție a ultimei perioade, atunci aceasta ar fi că, dincolo de orice altceva, este important să acceptăm că suntem oameni, cu greutăți, limite, vulnerabilități și mai ales defecte, nu imagini retușate și vorbe frumoase postate în social-media, și să ne comportăm în orice moment ca atunci când suntem singuri și nu ne vede nimeni. Și, nu în ultimul rând, să ne bucurăm, oricât de banal ar suna, precum un copil care se bucură de orice cadou mărunt pe care îl primește.
Acum, revenind la business, vă propun un exercițiu de sinceritate. Dintre toate schimbările pe care le-a adus pandemia asupra noastră și dintre toate modurile în care am răspuns la această situație neprevăzută, nu-i așa că o bună parte parcă erau acolo și așteptau ceva care să le declanșeze sau să le accentueze? În loc de o schimbare graduală, am fost „trimiși” cu toții acasă, cel puțin temporar, iar o parte au rămas de tot fără slujbă sau fără venituri. Este ca atunci când se blochează smartphone-ul. Cu siguranță vă aduceți aminte de senzația pe care o aveți după ce încercați un hard-reset al telefonului blocat, sperând că nu ați pierdut prea multe date și contacte și că lucrurile vor reveni la normal după acest shut-down. Cam așa a fost și cu viețile noastre în ultima jumătate de an.
Și acum? Mulți dintre noi nu suntem deloc bucuroși. Pentru că schimbarea este stresantă, chiar dacă va duce la ceva pozitiv pe termen lung. Nimănui nu-i place să fie scos din zona de confort. Și noi, românii, în special, ne dovedim îngrozitori atunci când vine vorba de a „juca” doar în limitele regulilor bine definite, mai ales în timpul unei pandemii. Nu degeaba o simplă mască de protecție a ajuns să creeze o adevărată falie în societate.
Termenul „The Great Reset”, sub umbrela căruia a avut loc ediția din acest an a Forbes CEE Forum, nu este, recunosc, o invenție proprie, ci un termen preluat după numele unei cărți din 2010, apărută în urma altei crize globale, cea din 2008. Era vorba de o carte scrisă de un cercetător în urbanism și dezvoltare urbană la Universitatea din Toronto, Richard Florida, pe care este mult mai probabil să îl cunoașteți ca autor al „The Rise of Creative Class”, un titlu care, alături de alte trei cu subiecte apropiate, a consacrat termenul de „clasa creativă”.
Revenind la „The Great Reset”, Florida recomanda o privire în istorie pentru a vedea că în Statele Unite s-au petrecut deja două mari reset-uri, în urma Marii Crize a anilor 1930 și a Lungii Crize de la finalul secolului 19, care „a început ca o criză bancară provocată de insolvențele generate de piața ipotecară și instrumentele financiare complexe.” Ambele crize au pregătit, ajutate de progresele tehnologice, scena pentru schimbarea radicală a felului de a munci, de a face business și banking, a lifestyle-ului și, în general, a felului în care „facem lucrurile să se întâmple”, atât pentru indivizi, cât și pentru industrii întregi. Despre cât de pregătiți suntem noi, românii, pentru marele reset post-covid o să citiți pe larg, începând din ediția următoare a revistei „Forbes România”. Dar, până atunci, vă recomand să găsiți timp pentru a vă răspunde, fiecare dintre voi, cât mai sincer, la întrebarea din titlu.