El încearcă să explice cum Homo Sapiens au ajuns să domine lumea: cu aproximativ 70.000 de ani în urmă, Homo Sapiens au suferit o „revoluție cognitivă“, care le-a oferit un important avantaj și le-a permis să se răspândească din Africa pe întreaga planetă. Ceea ce a adus succesul a fost capacitatea de a coopera pe scară largă, argumentează Harari. Practic, „oamenii înțelepți“ știu să se organizeze ca națiuni, companii și religii, având puterea de a îndeplini sarcini complexe.
El aduce în discuție și câteva dintre momentele esențiale ale devenirii omenirii din prezent, precum revoluția agricolă, despre care spune că este o greșeală. Are dubii și asupra modelului capitalist, pentru că deși „plăcinta“ economică a anului 2014 este mult mai mare decât era la orizontul anului 1500, distribuția este atât de inegală încât mulți țărani africani, de exemplu, se întorc acasă după o zi de muncă grea cu mai puțină hrană decât o făceau strămoșii lor în urmă cu 500 de ani.
Un lucru este însă clar, crede autorul. Oricât de mult am regreta vremurile de dinainte de revoluția agricolă sau de apariția capitalismului, nu putem trăi fără ceea ce avem în prezent. Pentru că suntem la finalul vacanței de vară, merită să ne gândim și la câteva întrebări fundamentale pe care le ridică despre fericire. Când în istoria noastră lungă ca Homo Sapiens ne-am simțit cel mai împliniți? Ca vânători-culegători care alergau mamuții? În calitate de fermieri care lucrau solul? Ca țărani temători de Dumnezeu în Evul Mediu? Dar, mai ales, cine suntem noi, ca specie, și încotro ne îndreptăm?§