Din păcate, observăm de la an la an că rolul pe care îl joacă românii în filmul bogăției mondiale este tot mai redus. Au figurat, pe rând, pe lista Forbes a miliardarilor planetei din ultimii cinci ani, Ion Țiriac, Dinu Patriciu și Ioan Niculae. Numai că între timp, numărul miliardarilor planetei s-a dublat, depășind 1.600 anul trecut, iar dacă ritmul de creștere se va păstra, atunci nu va trece mult până la depășirea pragului de 2.000.
Recitind acum statisticile din ediția 2014 a Forbes 500 Miliardari, este evident că șansele pentru ca alte nume noi să pătrundă pe lista miliardarilor planetei sunt foarte limitate.
Mai mult decât atât, cei mai mulți dintre cei care s-au aflat în permanență în ultimii cinci ani între cei mai bogați 100 de români au trecut demult de pragul de 50 de ani.
Tot mai mulți dintre ei au probleme de sănătate (unii au murit deja ca urmare a problemelor grave de sănătate), iar celor mai mulți le lipsește energia și motivația de a muta munții din loc pe care o aveau în tinerețe. Ba, mai mult, chiar și modelul lor de a face afaceri este pus acum la grea încercare, fiind tot mai evident că o bună parte dintre imperiile create în ultimii 25 de ani au fundații șubrede.
După cum discutam cu unul dintre cei mai bogați români, deranjat de faptul că figura în topul Forbes 500 Miliardari, alături de alte nume cu o imagine pătată (unii dintre cei prezenți în top au fost condamnați de justiție), nu e cazul nostru, al ziariștilor, să dăm verdicte. Fie că ne place sau nu, rostul acestui top este să consemneze o stare de fapt, să semnaleze un context și, după caz, să actualizeze de la an la an imaginea societății românești, prin prisma capitaliștilor. A patronilor, a oamenilor de afaceri, a antreprenorilor sau orice altă sintagmă considerați adecvată pentru a-i defini pe cei care intrau după revoluție în afaceri. Aveau, la vremea respectivă, 30-35 de ani și simțeau că toată lumea e a lor. Și chiar așa era pentru mulți dintre ei, în special pentru cei care își creaseră un sistem de relații în țară și/sau în străinătate încă din perioada comunistă.
Copiii lor, aflați acum la vârsta la care părinții își făceau debutul în rândul capitaliștilor, sunt opusul părinților. Dacă stilul de viață al părinților era dezechilibrat, iar munca atârna greu în balanță, în cazul copiilor atenția este mult mai atrasă de componenta de lifestyle.
Dar de ce ne-am aștepta ca oamenii care au construit business-uri șubrede să le transmită moștenitorilor adevăratele valori?
Acum, la început de an, cu un nou președinte și cu o armonie nenaturală între mai toți liderii politici, marea întrebare pentru mediul de afaceri românesc este dacă am învățat ceva din experiența ultimilor 25 de ani?
Au căzut, rând pe rând, tot mai mulți dintre “intangibili”. Cine ia locul mult huliților capitaliști de cumetrie?
Are nevoie viitorul antreprenor român de succes să fie stimulat și încurajat să investească de către Guvern, de Banca Națională sau de vreo asociație de promovare a antreprenoriatului?
Tinerii, pe care noi i-am denumit generația “30 sub 30” ne arată că acolo unde există curaj, restul sunt detalii. Tehnologia este acum domeniul cel mai fierbinte pentru antreprenorii români, așa cum comerțul era la începutul anilor ’90.
Până la apariția primului miliardar român din tehnologie mai este cale lungă. Dar, după cum spunea unul dintre oamenii de afaceri din Forbes 500 Miliardari, nimeni nu a murit din profituri mici. Să aveți un an profitabil!