Am discutat acest subiect, mai în glumă, mai în serios, și cu ocazia întâlnirii pe care am avut-o în primăvară cu Laura Codruța KÖvesi, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, care a ocupat locul 2 în topul celor mai influente femei din România în ediția din acest an a clasamentului editat de revista noastră.
Un lucru este cert: să fii om de afaceri în România zilelor noastre pare destul de greu. ANAF, ITM, Poliția Economică, ASV sau Garda Financiară, la fel ca orice alt organ de control al statului iau în considerare faptul că poți fi un alt infractor. Partenerii de afaceri tradiționali se transformă peste noapte în dușmani, mai ales de când au descoperit artificiul numit insolvenț[, de care se folosesc mai mult pentru a se apăra decât pentru a se restructura.
Prețurile utilităților cresc permanent, iar clienții, tot mai puțini, vor să plătească prețuri tot mai mici pentru produse și servicii de calitate superioară.
Apar peste noapte taxe după taxe, care de care mai amuzante (la figurat, desigur, pentru că orice zâmbet dispare când trebuie să completezi ordinele de plată).
Cu toate acestea, există o specie de oameni care nu sunt descurajați. Fie că au construit de la zero afaceri sau au preluat active de stat pe care le-au restructurat și/sau (re)tehnologizat, antreprenorii sunt cei care se încăpățânează să investească, să se împrumute, să creeze locuri de muncă și, mai ales, să facă bani.
Dar bogăția pare că nu mai este la modă în România. Acesta este un lucru rău, deoarece bogăția este bună și poate fi constructivă pentru societate. O țară cu mulți oameni bogați este o țară care crește. Valul de condamnări privind averile ilicite și cazurile de evaziune fiscală nu înseamnă că societatea trebuie să cadă în extrema cealaltă și să denigreze pe toți oamenii de afaceri. O astfel de situație ar fi mult mai periculoasă decât dacă vreun om de afaceri pătat scapă nepedepsit.