Cu o poziție geostrategică de invidiat, aflată la granița dintre Europa și Asia, Turcia este însă dependentă energetic, într-o proporție foarte mare, de resursele naturale ale statelor vecine. Iar această dependență a crescut de-a lungul timpului pe măsură ce economia statului turc a înregistrat creșteri spectaculoase, mai ales în ultimii zece ani.
Astfel, potrivit estimărilor oamenilor de afaceri turci, dacă, în 1990, rata de dependență energetică a Turciei era de 51%, aceasta a ajuns la 72% în 2006. Mai mult, în ceea ce privește gazul și petrolul, Turcia este aproape în totalitate dependentă de importuri. Iar din datele furnizate de Administraţia americană pentru Informaţii despre Energie (EIA) reiese că nevoia de energie a Turciei se va dubla în următorii zece ani, această dependență fiind generată tocmai de faptul că se estimează că statul turc se va menține în topul economiilor cu cea mai mare creștere și în următorii zece până la douăzeci de ani. Iar dependența de hidrocarburi se traduce în facturi foarte mari pe care trebuie să le achite oficialii de la Ankara. Numai în 2012, importurile de energie au costat Turcia 60,1 miliarde de dolari, o creștere cu 11% față de 2011, potrivit oilprice.com. Prin poziționarea sa geografică, Turcia se află între state dependente de importurile de petrol (în vest) și state care dețin o cotă importantă din producția de petrol la nivel mondial (la est), ceea ce o face să fie țara ideală care să joace rolul de coridor energetic. Cu toate acestea, pentru țintele economice pe care și le-a propus Turcia, este nevoie de mai mult decât de rolul de hub energetic. Astfel că, autoritățile de la Ankara au mizat pe centralele nucleare, o decizie controversată mai ales din cauza faptului că Turcia se află într-o zonă seismică. În plus, după dezastrul de la Fukushima, la nivel european, nu există o unitate în ceea ce privește construirea de centrale nucleare – de pildă, Germania a anunțat că va trece treptat de la energia nucleară la cea regenerabilă, însă nu toate statele sunt pregătite să schimbe acest mod de producere al energiei.
Încurajată și de evoluția pozitivă a economiei pe care a avut-o în ultimii cinci ani, în ciuda crizei economice și financiare care a lovit dur multe dintre statele europene și nu numai, autoritățile de la Ankara au subliniat, în nenumărate rânduri, necesitatea dezvoltării puterii nucleare a Turciei pentru diversificare și reducerea dependenței de importurile de hidrocarburi. În acest context, prima centrală nucleară a Turciei urmează să fie construită în Akkuyu, în provincia Mersin din sudul Turciei, de către Rosatom, o companie de stat rusească. Centrala urmează să aibă patru reactoare, puterea ei totală este de 4.800 mW, iar costurile se ridică la aproximativ 22 de miliarde de dolari. Deocamdată, lucrările nu au demarat din cauza faptului că autoritățile turce au cerut un nou raport privind impactul asupra mediului. Cu toate acestea, data limită până la care se estimează că reactoarele vor fi funcționale este jumătatea anului 2020, o țintă ambițioasă și nerealistă după cum spun analiștii occidentali. Însă ambițiile legate de construirea unor centrale nucleare ale Ankarei nu se opresc aici. La sfârșitul anului trecut, un consorțiu franco-japonez, format din Areva și Mitsubishi Heavy Industries Ltd, ar urma să ridice o a doua centrală nucleară la Sinop, un oraș la malul Mării Negre. Costurile pentru cele patru reactoare prevăzute să fie construite aici se ridică tot la 22 de miliarde de dolari. Construcția ar urma să înceapă în 2017, iar primul reactor ar urma să fie pus în funcţiune până în 2023. Există zvonuri legate și de o a treia centrală nucleară care ar urma să fie construită din 2023, însă deocamdată nimic nu este concret în această privință. Dacă planurile ambițioase ale autorităților de la Ankara, cel puțin în domeniul energetic, vor fi realizate până în 2023, anul în care se va aniversa centenarul Republicii turce, rămâne un lucru incert, însă deschiderea pe care o arată acestea pentru diversificarea energetică demonstrează determinarea unui stat care vrea să devină mai mult decât un hub energetic în regiune.
Aflați ce alte articole mai cuprinde ediția specială “Energia anului 2014”.
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.